172 matches
-
Dincolo de defularea într-un fel de rînjet cinic, se decupa, simplu și înspăimîntător, un fapt: oricît de irațional ar suna, să ne ierte Dumnezeu, dar avem cam aceeași stare - de împotmolire fără speranță - de la sfîrșitul anilor '80... În plin dezastru, interlocutoarea mea vine cu o poveste: la ea în curte e un liliac care, de felul lui, nu face flori. A înflorit o singură dată, alb, în '89 (e chiar adevărat: nu e poezie, e botanică!) Și acum, surpriză-stupiză, liliacul ăsta
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
lor cu toți pacienții, nu numai cu românii. Maghiara și germana nu-i puneau probleme, căci le știa perfect, era însă încîntat că învățase cîteva fraze convenționale și în limba țigănească. - So mai keres ? o întreb deci pe neașteptate pe interlocutoarea mea. Am spus bine ? Se pare că nu am greșit prea mult, dar fata mă lămurește că există mai multe dialecte și în fiecare dintre ele cuvintele se pronunță puțin diferit sau sînt chiar altele. Totuși nu într-atît ca rromii
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
îl pronunță la fel. Cum în ajun Ușa interzisă de Gabriel Liiceanu fusese desemnată de România literară cartea anului, găsesc prilejul să întreb cum s-ar traduce un titlu ca Ușa interzisă în limba țigănească. De data asta este rîndul interlocutoarei mele să fie intrigată. Stă puțin pe gînduri și spune: - Interzisă...păi la noi nu există cuvîntul "interzis". - Nici ca neologism ? mă interesez. - Nici. M-am uitat la ea cu o anume invidie. - Aș putea spune cel mult "ușă închisă
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
fusesem încîntată de dialog, dar cînd îl trecusem în pagină mi se părea neîndemînatec și crispat. Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
la fel de înalte, doar că blonde și mai bine clădite și hrănite, late-n umeri, cărnoase, cu fese și coapse semețe, bombate deșănțat prin pantalonii strîmți; interviul de o oră a fost la fel de formal ca la unguri, căpătînd însă treptat, pe măsură ce interlocutoarele se încălzeau, menirea explicită s-o pună cu botul pe labe. Din nou de unde vine, cum a nimerit aici, ce intenții are, pe un ton tot mai rățoit, de sictir și înjurătură, suspicios-paranoic, ca în filmele rusești cu naziști din
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
lucrurile arată mai bine. Sunt plăcut surprinsă de cîteva întîlniri cu binecunoscuți editori cărora le explic stupoarea. Părerile mele sunt confirmate de interlocutori, cu resemnare și precauție. în plină conversație, sunt întreruptă de apariția unei persoane necunoscute, feminine, care cere interlocutoarei mele (era ora 11 dimineața), după o scuză formulată rapid, un tirbușon. Se fac prezentările, aflu că doamna cu tirbușonul este de la Ministerul Culturii, îmi exprim nemulțumirea și nedumerirea față de aspectul standului, dar sunt pe loc admonestată. Nu mobilierul, ci
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
rompus, numai cioburi infime din viața celuilalt și nu neapărat pe cele semnificative. Firește, nici tu nu-i poți dezvălui, într-o conversație purtată pe stradă, mare lucru despre tine și felul în care te-au încercat anii din urmă. Interlocutoarea mea e, oricum, o extravertită și nu s-a sfiit să-și exprime, în mare grabă și cu dese abateri de la subiect, bucuriile și mai ales indignările de cuplu, printre bucuriile și mai ales indignările sociale: , A numărat - a spus
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
înainte, spre România literară, iar ea a luat-o la dreapta, spre Piața Amzei. Ne-am luat rămas-bun și ne-am promis să ne sunăm, dar bănuiesc că abia la altă intersectare întâmplătoare a drumurilor noastre voi afla continuarea poveștii. Interlocutoarea mea nu știa că atinsese un subiect care mă preocupă de multă vreme, cel al retoricii negative. La fel cum se manifestă în certurile din cuplu, se manifestă, cu consecințe mult mai grave, în societatea noastră actuală. Gura lumii nu
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
Daniel Cristea-Enache, el acceptând regula jocului, odată ce s-a prins în el, și anume aceea că „e o diferență de categorie între cel care întreabă și cel care răspunde“. Și dacă al doilea e de „categorie grea“, ca în cazul interlocutoarei sale, primul, adică el, nu poate fi, cum se resemnează cu umor, decât „de categorie semiușoară (sau semigrea?, în orice caz, semi -)“. Fiind astfel (pentru că și-a impus această „subordonare“) criticul e totuși un conlocutor cu inițiativă, deferent fără timorări
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
acea memorie care a făcut-o pe Ileana Mălăncioiu să nu uite nimic din ceea ce mulți semeni ai ei ar fi dorit, cu ardoare, să le fie uitat. “Aveți o foarte bună memorie «rea»”, îi spune Daniel Cristea-Enache, la început interlocutoarei sale, făcând un mic joc de cuvinte dar și sugerând spiritul în care ar vrea să fie purtat “dialogul pe hârtie”: “rău”, adică neapărat critic și neapărat deschis, fără a menaja pe cineva și fără precauții. Nici nu era nevoie
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
suflet și la pungă, cei bolnavi, cei neiubiți și singuri, nevolnicii care nu prea mai au de ce să se bucure... (Reflecțiile astea suplimentare le păstrasem, desigur, pentru mine.) - Sigur că da, cum să nu cred, e lucru sigur, fusese răspunsul interlocutoarei, chiar dacă neînsoțit, ca mai tot timpul în viață, de probele doveditoare. Din nefericire, providența mi le-a oferit chiar mie, tocmai cînd mă așteptam mai puțin. Uitasem complet - trebuie să spun - palavrele despre porumbei și neajunsurile pe care le pot
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
și printre altele am discutat și despre... Tudor Arghezi. "}in minte poezia care i-a plăcut cel mai mult. Mi-a recitat-o în seara aceea. Ascultă, Rica: "Iubirea noastră a murit aici Tu frunză cazi, tu creangă te ridici..." Interlocutoarea mea, aproape octogenară, cu o voce tremurândă îmi spune cu emoție în glas întreaga poezie Oseminte pierdute, făcând precizarea că o știe de la Mircea: i-a recitat-o de câteva ori. în Albumul Eliade am reprodus (la pagina 119) facsimilul
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
să-i scoată și mai mult subtilitatea în relief. Și cu toate acestea, Anca Sîrghie ne surprinde prin atenția deosebită pe care o dă detaliilor, aproape indicații scenografico-regizorale ca într-un film. Așa se explică și pelicula documentară realizată cu interlocutoarea ei: ,,Elena acasă mă fascina mereu cu alte amintiri. Fiecare dintre reîntâlnirile noastre se transformă într-un dialog special, care dădea o vrajă aparte serilor acelea de iulie, când ea retrăia întâmplări de demult. Încăperea salonului ei cu bibliotecă vibra
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
pentru Popea), îi scriu, i se destăinuie, îi fac propuneri mai mult sau mai puțin directe. Cu toate acestea, faptul că la un moment dat criticul, care le citea tuturor cu glas tare, alege pentru o asemenea lectură în doi - interlocutoarea e d-na Ștefania Russu - Povestea poveștilor are de ce să surprindă. Ulterior, la cenaclu, lectura din textul rar, greu de obținut în interbelic (ceea ce explică și de ce e citit public) se va repeta, iar unul dintre beneficiari este Eugen Ionescu
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
în capătul opus mesei noastre, un bărbat jovial întreținea patru frumoase și elegante ascultătoare. Le făcea conversație, le spunea anecdote, le interpreta povești. Era un bun vorbitor și povestitor: narcisic, domină cel mai adesea conversația, dar fără a-și neglijă interlocutoarele; cabotin, punea în scenă roluri și voci diverse pentru a-și reda cât mai spectaculos poveștile. Nu, nu am obiceiul de a trage cu urechea la ce se discută la mesele vecine. Și atunci cum de știu toate astea? Pentru că
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
trecea, lăsând în urmă zațul vieții și păstrând doar bucuria. În ultimul interviu pe care avea să-l dea, Horia-Roman Patapievici, ca de altfel toți telespectatorii, era uluit. O invitase să vorbească despre viața trăită în comunism și, când acolo, interlocutoarea sa radia de bucuria amintirii acelor ani: Am fost fericiți!" Îmi spunea în ultimul timp că bătrânețea își are partea ei bună, dacă știi să o deslușești. Începi să înțelegi multe din câte ți s-au întâmplat, regreți unele, accepți
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
de la Harvard, realizează prima fotografie a Lunii, lucru care, dintr-o dată, dă o lovitură artiștilor: obiectul estetic se transformă în obiect științific. Dar fotografia lui Bond nu e cunoscută decât într-un cerc restrâns și Luna rămâne "stăpâna nopții" și interlocutoarea privilegiată a firilor melancolice. Pentru poeți Luna e tot la princesse lointaine, amorul imposibil. O iau în stăpânire doar prin rime bine îngemănate, o visează ziua și o admiră, de la distanță, noaptea, o idealizează, o idilizează, o personifică, o compară
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
inelul elastic, deosebit de eficient este masajul profilactic al mâinilor și picioarelor. Acestea se cercetează atent cu degetul mare și cel arătător și în cazul zonelor dureroase se aplică un masaj, până la apariția senzației de căldură și dispariția durerii. În opinia interlocutoarei noastre, masajul vârfurilor degetelor și al plăcilor unghiilor este foarte folositor, întrucât aceste porțiuni corespund creierului, pe ele fiind proiectat tot corpul omenesc în formă mini-sistemelor de corespondență. De aceea, vârfurile degetelor în special trebuie să fie mașate până la apariția
Agenda2004-5-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282004_a_283333]
-
cu soacra ei, îi trimitea bani, pachete, scrisori. „S-a purtat cu mine mai ceva decât propriile fete. A fost o noră de neprețuit, draga mamii... “ - ne povestește Ana-Maria Wogel. O să înțelegeți ce-i cu acel „a fost“ din spusele interlocutoarei noastre: în anul 1979, pe când se întorcea de la serviciu, (în Germania, Ecaterina n-a mai profesat avocatura, s-a reprofilat și, cu ajutorul unui medic român stabilit acolo, a reușit să devină asistentă la cabinetul lui privat), fiind o zi urâtă
Agenda2003-30-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281298_a_282627]
-
parcurs în viteză spre Agenția de Relații cu Publicul a Romtelecom. Aici, o operatoare foarte amabilă vă invită să vă prezentați păsul. Situația îi este adusă la cunoștință în general pe un ton de soprană de coloratură; rămânând însă netulburată, interlocutoarea verifică pe monitorul unui computer situația facturii cu probleme, după care, ridicând ușor din umeri și cu o oarecare mirare în glas, vă chestionează: „Dar de ce vă revoltați, din moment ce ați avut în ziua X, ora Y, o convorbire de 80
Agenda2004-45-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283012_a_284341]
-
mai 2004. Nici nu mă gândeam atunci că am să întâlnesc o persoană atât de caldă, de interesantă și plină de gânduri bune despre țara noastră, și implicit despre Timișoara, cum este dna prof. K. C. Swallow. C. V.-ul interlocutoarei noastre se întinde pe mai multe pagini și, din păcate, nu avem cum să redăm acum și aici toate activitățile pe care le-a întreprins, toate titlurile pe care le-a obținut și nici impresionanta experiență profesională pe care a
Agenda2004-19-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282384_a_283713]
-
de Chimie, Biologie și Geografie prin cursurile susținute de prof. K. C. Swallow, care are multe de spus și prin experiența ei ne poate ajuta în găsirea celor mai bune metode de protecție a mediului din țara noastră. Oricum, susține interlocutoarea noastră, „Timișoara este mult mai curată decât Bucureștiul“. După prezentarea cazurilor întâlnite în Statele Unite, prof. K.C. Swallow le va vorbi studenților și despre problema gunoiului din Timișoara, a deponeului, temă care nu a fost prevăzută în planul inițial, dar va
Agenda2004-19-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282384_a_283713]
-
suferinzii de Alzheimer în fază avansată. În acest sens s-a avut în vedere numărul mare de solicitări și capacitatea redusă a Centrului de zi, care riscă să devină neîncăpător pentru amploarea pe care a luat-o activitatea. După cum afirmă interlocutoarea noastră, doamna dr. Heim, din păcate, acest proiect s-a dovedit o idee mult prea îndrăzneață, cel puțin deocamdată... În vara anului trecut, atât specialiștii, cât și voluntarii centrului au depus o muncă asiduă de peste două săptămâni, s-au deplasat
Agenda2004-39-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282905_a_284234]
-
să semene în mod dezolant cu stilul cunoscut al scrisorilor redactate de inși cu un nivel de instrucție limitat. Un exemplu semnificativ îl oferă un interviu (rubrica " Viața mea e un roman", în "Evenimentul zilei", 2317, 2000, 5), în care interlocutoarea, o profesoară, folosește doar mijloacele sintactice și lexicale standard ale oralității familiare ("una-alta", "e lemn pentru limbi străine", "se aruncau exact ca disperații", "ăsta", "nu ne despărțim nici morți", "din prima", "ca lumea", "mă tocau", "nici de-ai dracului
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
pasiv prin excelență, ca supunere în fața altuia, cedare, recunoaștere a puterii și dominației sale. Toate personajele din român trec, pe rînd, prin cele două ipostaze: ele sînt agresori, dar și victime. Acest statut dublu e cel mai pregnant la Benjamin: interlocutoarei lui, psihiatra care ascultă povestea, el i se înfățișează mascat, cu capul bandajat într-o cagula, ceea ce îl face cumva invizibil. El e cel ce o vede pe femeia din fața lui, însă pentru ea fața lui nu există. Aceasta este
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]