142 matches
-
periodice: valentă, numărul de oxidare, caracterul metalic și nemetalic. Corelații între structura învelișului electronic - poziția în sistemul periodic și caracterul metalic și nemetalic. 3. Interactii între atomi, ioni, molecule. Legături chimice: legături ionice, covalente (polare, nepolare, simple, multiple), covalent-coordinative. Interactii intermoleculare. Rețele cristaline: ionice, atomice, moleculare. 4. Relații între structura - proprietăți - utilizări la: diamant, grafit (alotropie), sodiu [reacții cu: O(2), halogeni, H(2)O], clorura de sodiu [reacții cu AgNO(3)], hidroxid de sodiu [reacții cu: acizi, oxizi acizi-CO(2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
Atom. Element chimic. Izotopi. Structura învelișului electronic. 2. Sistemul periodic. Corelații între structura învelișului electronic - poziția în sistemul periodic și caracterul metalic și nemetalic. 3. Interactii între atomi, ioni, molecule. Legături chimice: legături ionice, covalente (simple, multiple, polare, nepolare). Interactii intermoleculare. Rețele cristaline: ionice, atomice și moleculare. 4. Relații între structura - proprietăți - utilizări la: diamant, grafit (alotropie), sodiu [reacții cu: O(2), Cl(2), H(2)O], clorura de sodiu [reacția cu AgNO(3)], hidroxid de sodiu [reacții cu: acizi, Zn
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
obținerea de noi compuși marcați cu izotopi stabili, sisteme de detecție cromatografice și spectrometrice de masă performante, specifice analizelor de urme, metode spectrometrice de masă în studiul interacțiunilor la nivel de ecosistem și identificări de surse de poluare, investigarea interacțiunilor intermoleculare și procesarea acestora cu radiație electromagnetică, calorimetrie și spectroscopie fototermică pentru detecția proceselor moleculare și izotopice; ... A.1.5. activități în cadrul programelor internaționale de cercetare-dezvoltare și inovare: participarea la programul CORINT pentru proiecte din PC 5, PC 6, COST, NATO
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172026_a_173355]
-
obținerea de noi compuși marcați cu izotopi stabili, sisteme de detecție cromatografice și spectrometrice de masă performante, specifice analizelor de urme, metode spectrometrice de masă în studiul interacțiunilor la nivel de ecosistem și identificări de surse de poluare, investigarea interacțiunilor intermoleculare și procesarea acestora cu radiație electromagnetică, calorimetrie și spectroscopie fototermică pentru detecția proceselor moleculare și izotopice; ... A.1.5. activități în cadrul programelor internaționale de cercetare-dezvoltare și inovare: participarea la programul CORINT pentru proiecte din PC 5, PC 6, COST, NATO
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172027_a_173356]
-
periodice: valența, numărul de oxidare, caracterul metalic și nemetalic. Corelații între structura învelișului electronic-poziția în sistemul periodic și caracterul metalic și nemetalic. 3. Interacții între atomi, ioni, molecule. Legături chimice: legături ionice, covalente (polare, nepolare, simple, multiple), covalent- coordinative. Interacții intermoleculare. Rețele cristaline: ionice, atomice, moleculare. 4. Relații între structură-proprietăți-utilizări la: diamant, grafit(alotropie), sodiu(reacții cu: O(2), halogeni, H(2)O), clorura de sodiu (reacții cu AgNO(3)), hidroxid de sodiu (reacții cu: acizi, oxizi acizi-CO(2), metale-Zn, Al
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
1. Atom. Element chimic. Izotopi. Structura învelișului electronic. 2. Sistemul periodic. Corelații între structura învelișului electronic-poziția în sistemul periodic și caracterul metalic și nemetalic. 3. Interacții între atomi, ioni, molecule. Legături chimice: legături ionice, covalente (simple, multiple, polare, nepolare). Interacții intermoleculare. Rețele cristaline: ionice, atomice și moleculare. 4. Relații între structură-proprietăți-utilizări la: diamant, grafit (alotropie), sodiu(reacții cu: O(2), Cl(2), H(2)O), clorura de sodiu(reacția cu AgNO(3)), hidroxid de sodiu(reacții cu: acizi, Zn, Al, săruri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
periodice: valentă, numărul de oxidare, caracterul metalic și nemetalic. Corelații între structura învelișului electronic - poziția în sistemul periodic și caracterul metalic și nemetalic. 3. Interactii între atomi, ioni, molecule. Legături chimice: legături ionice, covalente (polare, nepolare, simple, multiple), covalent-coordinative. Interactii intermoleculare. Rețele cristaline: ionice, atomice, moleculare. 4. Relații între structura - proprietăți - utilizări la: diamant, grafit (alotropie), sodiu [reacții cu: O(2), halogeni, H(2)O], clorura de sodiu [reacții cu AgNO(3)], hidroxid de sodiu [reacții cu: acizi, oxizi acizi-CO(2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
Atom. Element chimic. Izotopi. Structura învelișului electronic. 2. Sistemul periodic. Corelații între structura învelișului electronic - poziția în sistemul periodic și caracterul metalic și nemetalic. 3. Interactii între atomi, ioni, molecule. Legături chimice: legături ionice, covalente (simple, multiple, polare, nepolare). Interactii intermoleculare. Rețele cristaline: ionice, atomice și moleculare. 4. Relații între structura - proprietăți - utilizări la: diamant, grafit (alotropie), sodiu [reacții cu: O(2), Cl(2), H(2)O], clorura de sodiu [reacția cu AgNO(3)], hidroxid de sodiu [reacții cu: acizi, Zn
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
periodice: valența, numărul de oxidare, caracterul metalic și nemetalic. Corelații între structura învelișului electronic-poziția în sistemul periodic și caracterul metalic și nemetalic. 3. Interacții între atomi, ioni, molecule. Legături chimice: legături ionice, covalente (polare, nepolare, simple, multiple), covalent- coordinative. Interacții intermoleculare. Rețele cristaline: ionice, atomice, moleculare. 4. Relații între structură-proprietăți-utilizări la: diamant, grafit(alotropie), sodiu(reacții cu: O(2), halogeni, H(2)O), clorura de sodiu (reacții cu AgNO(3)), hidroxid de sodiu (reacții cu: acizi, oxizi acizi-CO(2), metale-Zn, Al
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
1. Atom. Element chimic. Izotopi. Structura învelișului electronic. 2. Sistemul periodic. Corelații între structura învelișului electronic-poziția în sistemul periodic și caracterul metalic și nemetalic. 3. Interacții între atomi, ioni, molecule. Legături chimice: legături ionice, covalente (simple, multiple, polare, nepolare). Interacții intermoleculare. Rețele cristaline: ionice, atomice și moleculare. 4. Relații între structură-proprietăți-utilizări la: diamant, grafit (alotropie), sodiu(reacții cu: O(2), Cl(2), H(2)O), clorura de sodiu(reacția cu AgNO(3)), hidroxid de sodiu(reacții cu: acizi, Zn, Al, săruri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
mai înalt sunt considerați a fi excitați. Atomii/moleculele unei substanțe, aflați în stare excitata, sunt mulți mai reactivi. Starea de agregare a unei substanțe este în mod invariabil determinată de energia ei și energia prezenta în mediu. Când forțele intermoleculare sunt atat de puternice încât energia din mediu nu poate să depășească acele forțe, o substanță poate fi întâlnită într-o stare de agregare mult mai stabilă, precum cea de lichid sau solid (exemplul apei, lichid la temperatura camerei datorită
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
legături C-F, reprezintă motivele care duc la stabilitate termică ridicată a PTFE (punctul de topire este la 327°C). Afinitatea pentru electroni determină atomii de fluor să fie încărcați negativ și este de așteptat să aibă forțe intramoleculare și intermoleculare mai mari. Cu toate acestea, momentele de dipol ale structurilor simetrice învecinate anulează momentele de dipol ceea ce face ca PTFE să fie într-o stare electronică neutră. Și, în consecință, acest fenomen fizic duce la un coeficient de frecare redus
Politetrafluoroetilenă () [Corola-website/Science/332934_a_334263]
-
strategii proprii, primii nanomagneti moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți. A adus contribuții în chimia metalosupramoleculara: helicati homo- si heterometalici, dreptunghiuri moleculare, metalacalixarene, clusteri homo- si heterometalici, cristale moleculare obținute prin combinarea și controlul mai multor tipuri de forțe intermoleculare. A utilizat pentru prima dată complecșii heteroleptici bis-oxalato ai cromului (III) că metaloliganzi pentru obținerea de sisteme heterometalice cu punți oxalato (M. Andruh, "Pure Appl. Chem.," 2005, "77", 1685; M. Andruh, "Chem. Commun.," 2007, 2565; M. Andruh, D. Brânzea. R.
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
mică la concentrație mare, este: Chiar și în cadrul aceleiași faze, structurile auto-asamblate sunt acordabile prin concentrație: de exemplu, în fazele lamelare, distanțele între straturi cresc cu volumul de solvent. Deoarece cristalele liotrope se bazează pe un echilibru subtil al interacțiunilor intermoleculare, este mult mai dificilă analiza structurilor și proprietățile acestora decât a celor ale cristalelor lichide termotrope. Faze și caracteristici similare pot fi observate în nemiscibili dibloc. Fazele cristalelor pot fi bazate și faze "anorganice" cu punct de topire scăzut, ca
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
o concentrație suficientă, într-o fază nematică. Deși acest model este conceptual util, formularea matematică face mai multe presupuneri care îi limitează aplicabilitatea la sisteme reale. Această teorie statistică, propusă de Alfred Saupe și Wilhelm Maier, include contribuțiile unui potențial intermoleculare de atracție venite de la un moment de dipol indus între moleculele adiacente de cristale lichide. Atracția anizotropă stabilizează alinierea paralelă a moleculelor vecine, și teoria consideră o medie a câmpului mediu de interacțiune. Rezolvată autoconsistent, această teorie prezice tranzițiile de
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
transformă treptat în gaz, căldura transferată acestuia nu se manifestă printr-o creștere a temperaturii, de unde și calificativul de "latent". La nivel molecular, punctul de fierbere corespunde situației în care moleculele de lichid au suficientă energie pentru a rupe forțelor intermoleculare de coeziune a lichidului. Căldura latentă de vaporizare reprezintă o măsură a mărimii acestor forțe. Punctul de fierbere al apei la presiunea de o atmosferă fizică (101325 Pa) este foarte aproape de 100. Presiunea atmosferică scade cu altitudinea și astfel și
Punct de fierbere () [Corola-website/Science/297153_a_298482]
-
abaterile gazului ideal față de gazul real. În general valoarea lui formula 10 crește cu presiunea și scade cu temperatura. La presiune înaltă moleculele se ciocnesc mai des, iar la temperatură scăzută ele se mișcă mai încet. Asta face ca efectul forțelor intermoleculare să fie sesizabil, făcând ca volumul real al gazului (formula 11) să fie mai mic decât cel al gazului ideal (formula 12), ceea ce determină ca formula 10 să scadă sub unu. Când presiunea este mai mică și temperatura mai mare moleculele au mai
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
principiu, modelul gazului ideal este suficient de precis până la presiuni de 2 bar și chiar mai mari (până la 50 bar) pentru molecule mici, neasociate. De exemplu, clorura de metil (CHCl, clormetan), care are o moleculă polară, având ca urmare forțe intermoleculare semnificative, are la presiunea de 10 atm și temperatura de 100 un factor de compresibilitate determinat experimental de "Z" = 0,9152.. Pentru aer, care are molecule mici, nepolare, în condiții asemănătoare factorul de compresibilitate este "Z" = 1,0025 (v. tabelul
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
aproape ca un gaz perfect, lucru confirmat de cercetările experimentale. Valorile "Z" din tabelul următor au fost calculate în funcție de presiune, temperatură și volum (sau densitate) din lucrările lui Vassernan, Kazavcinski și Rabinovici. Amoniacul (NH) are molecule mici, polare, cu forțe intermoleculare semnificative. Valorile "Z" se pot obține din manualul lui Perry, ed. a 4-a. Relația universală între factorul de compresibilitate și presiunea redusă formula 16, respectiv temperatura redusă formula 17 a fost constatată pentru prima oară de Van der Waals în 1873
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
compresibilitate și presiunea redusă formula 16, respectiv temperatura redusă formula 17 a fost constatată pentru prima oară de Van der Waals în 1873 și este cunoscută ca legea stărilor corespondente. Această lege exprimă constatarea că proprietățile unui gaz care depind de forțele intermoleculare sunt legate de proprietățile gazului în punctul critic. Asta oferă o bază pentru corelarea proprietăților moleculare. Legea afirmă că orice gaz pur la aceeași presiune și temperatură redusă are același factor de compresibilitate. Presiunea și temperatura redusă sunt definite drept
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
de molecule, "C" între grupuri de trei molecule etc. Deoarece interacțiunile între un număr mai mare de molecule sunt rare, ecuația virială este de obicei trunchiată după al treilea termen. Factorul de compresibilitate e legat de potențialul Fi al forțelor intermoleculare prin relația: r fiind distanța dintre molecule. Alte modele teoretice care permit calcularea factorului de compresibilitate urmează a fi expuse în articolul gaz real. Factorul de compresibilitate este legat de coeficientul de fugacitate prin formula: Una dintre principalele aplicații este
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
Gazul real este o expresie prin care în termodinamică se precizează explicit că modelul matematic se referă la gaze a căror comportare nu poate fi descrisă satisfăcător de legile gazului ideal. Abaterea de la idealitate se datorează acțiunii forțelor intermoleculare și volumului propriu al moleculelor, elemente neglijate sau presupuse neglijabile de modelul gazului ideal. Abaterea de la comportamentul gazului ideal se poate exprima cantitativ prin coeficientul denumit factor de compresibilitate. Modelele matematice (ecuațiile de stare) ale acestor gaze iau în considerare
Gaz real () [Corola-website/Science/319969_a_321298]
-
gazului ideal. Abaterea de la comportamentul gazului ideal se poate exprima cantitativ prin coeficientul denumit factor de compresibilitate. Modelele matematice (ecuațiile de stare) ale acestor gaze iau în considerare, de la caz la caz: Coeficientul virial secund e dat funcție de potențialul forțelor intermoleculare de formula Abaterea de la starea de idealitate e descrisă de factorul de compresibilitate sau echivalent de coeficientul de fugacitate. Fugacitatea este o presiune modificată cu coeficientul de fugacitate. Factorul de compresibilitate este legat de coeficientul de fugacitate prin formula:
Gaz real () [Corola-website/Science/319969_a_321298]
-
dar când se face referire la energie pe unitatea de arie, se preferă termenul de energie superficială — termen mai general, în sensul că se aplică și solidelor, nu doar lichidelor. Tensiunea superficială se datorează atracției dintre moleculele lichidului prin intermediul forțelor intermoleculare. În interiorul masei lichidului, fiecare moleculă este atrasă în egală măsură în toate direcțiile de către moleculele învecinate, în condiții de echilibru termodinamic, din care cauză rezultanta tuturor forțelor este nulă, în raport cu centrul de masă al moleculei considerate. La suprafața lichidului, moleculele
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
hidrofobe. Membranele celulare, compuse din lipide și proteine, profită de această proprietate, controlând interacțiunea dintre ele și mediul extern. Acest lucru este ușurat de tensiunea superficială a apei. Picăturile de apă sunt stabile datorită tensiunii superficiale mari datorată puternicelor forțe intermoleculare numite forțe de coeziune. Acest lucru este evident atunci când mici cantități de apă ajung pe o suprafață insolubilă, precum polietena: apa rămâne sub formă de picături. Totuși, pe sticlă extrem de curată apa formează o peliculă subțire deoarece forțele dintre moleculele
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]