393 matches
-
împînzit de năluci./ Mai sînt însă aci și statuile Marelui Octombrie,/ Marelui Ianuarie, Marelui Aprilie,/ Marelui Decembrie, Marelui Cuptor et caetera, strivind, culcate,/ grădina cu mătrăgună și bucate, dar și osemintele/ vestitei mănăstiru sîngerînd prin iarbă, și mîndria națională și internaționalistă a artiștilor/ aplecați sub vremi" (Pisica ideologică ș1ț). La rîndul său, geografia e pusă în malaxorul notațiilor sarcastice, redusă la absurd. ,M-am plimbat într-o vară prin Suedia.(...)/ Era un cer violet, încît nu știai dacă e ziuă sau
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
căpătat un uz ironic și depreciativ, pe care dicționarele englezești îl înregistrează și care se regăsește și în cele mai multe dintre citatele românești. Sensurile sînt de obicei lărgite: de exemplu prin aplicarea la trecutul apropiat și la discursul său politic: "Discurs internaționalist, neobolșevic deci "politic corect" (curierul conservator.com); Era atunci o vreme în care politic corect era să se vorbească despre proletarii daci asupriți pe nedrept de imperialiștii romani" (negura.go); "în final, se configurau nivelele, evident dialectice, ale procesului "politic
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
în 1968, cînd cu intervenția militară din Cehoslovacia) au izbutit să-i împace în bună măsură pe români cu o ideologie de import, respinsă aproape unanim înainte. Comunismul național al lui Ceaușescu n-a mai trezit aceeași ură precum comunismul internaționalist al lui Stalin. Ar trebui, poate, analizat mecanismul psihologic al acestei schimbări. În mod evident, ceaușismul n-a fost mai blînd decît stalinismul. Sofisticarea ororii n-a însemnat diminuarea ei. Nu s-a trăit mai bine în anii '80 decît
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
aprobată în Franța, deși fusese aprobată în timpul guvernării Mitterand (socialistă), a fost prezentată de un deputat de dreapta. Baza ideologică a politicii de apărare a limbii este naționalismul. Cred că naționalismul duce la genocid, barbarie, xenofobie. Stânga a fost întotdeauna internaționalistă. În fine, găsesc că nu există o rațiune lingvistică pentru justificarea proiectului, care nu este viabil din punctul de vedere al formării lexicului și este politic greșit. Prin această apropiere, engleza care se vorbește în Brazilia nu sfârșește ea prin
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
unor simpozioane, care se pretind deopotrivă științifice, menite a pune în circulație idei false referitoare la istoria României ori a limbii române. Rădăcinile acestor manifestări se află în deceniile din urmă ale comunismului românesc, atunci cînd, pe fondul respingerii ideologiei internaționaliste a sovieticilor, la putere și pînă spre mijlocul anilor ^60, au reînviat fantomele naționalismului autohton. Nu fără legătură cu scrisoarea de la cititorul nostru, am publicat și un comentariu redacțional � pag. 32, în cuprinsul rubricii Revista revistelor) despre un lung
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
lui Ș. Cioculescu), naționaliștii, legionarii și alții ejusdem farinae au tratat sincronizarea culturii române cu aceea europeană ca pe o trădare de neam și țară, rod al gîndirii și practicii masonice; au mai venit și primele două decenii de comunism, internaționaliste, ce-i drept, dar primind lumina numai și numai de la răsărit (vorba, suspectată de unii tot ca masonică, a lui M. Sadoveanu) și condamnînd sincronismul ca pe un servilism rușinos față de imperialiști; ba ne-am pomenit, în următoarele două decenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
Din acest motiv, analizele sale politice sunt și savuroase portrete, individuale sau de grup, ale unor indivizi ce-au dezvoltat un raport cu existența bazat pe cecitate morală și ură nemiloasă pentru orice adversar, real sau plăsmuit. Vorbind despre generația „internaționalistă”, a „comuniștilor idealiști”, ce păreau să nu perceapă politicul decât într-o formulă de exprimare extremistă, adică ori socialismul lui Stalin, ori nazismul lui Hitler (ceea ce însemna a disprețui atâtea alte variante antifasciste fără nuanță totalitară, active în perioada interbelică
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
civil de peste o jumătate de secol. Cartea lui Vladimir Tismăneanu este și un fabulos tezaur de informații privind luptele inter-sectariene, dintre grupuri și personaje ce vizau conducerea partidului. Eliminarea fizică a multora dintre conducătorii partidului, procesul Pătrășcanu, confruntările între „garda internaționalistă” girată de Ana Pauker și „grupul național” al lui Gheorghiu-Dej sunt analizate în perspectiva mișcărilor de amploare din sânul comunismului mondial. Personalizată la extrem, conducerea partidului se baza exclusiv pe fidelități și vasalități afirmate și reafirmate maniacal. Dispariția lui Stalin
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
Moscova, pactul Molotov-Ribbentrop, Cominternul, Cominformul, excomunicarea lui Tito, liderul Partidului Comunist Iugoslav, moartea lui Stalin, în martie 1953, denunțarea de către Hrusciov, în 1956, a «cultului personalității», revoluția maghiară și multe alte capitole din istoria secolului al douăzecilea și a leninismului internaționalist constituiau amintiri personale. Mi-am demarat cercetările fără să-mi dau seama de acest lucru și mi-am adunat informațiile mai degrabă ca pe un hobby naiv, decât ca pe-un proiect serios și, în condițiile date, cu accente de
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
noi „extremiști”, deoarece noi, gazetarii „Cuvântului liber”, eram români apărători ai gliei străbune, adevărați naționaliști, în spiritul luminat, tradițional-ardelenesc. Departe de valurile vremii, de zbuciumul străzii, de loviturile antiromânești, peste noapte, unii, așa-ziși români, au devenit cei mai înfocați „internaționaliști”, lupi moraliști, dând, în stânga și în dreapta, lecții de „europenism”. Da, noi, cei de la „Cuvântul liber”, naționaliști, în acel sens tradițional-ardelenesc, suntem! Extremiști nu! Naționaliști suntem, cum sunt, și francezii, și nemții, și grecii, și spaniolii, și americanii, și ungurii. A
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
românească a fost naționalistă, cum s-a întămplat în prima jumătate a secolului XX, acest lucru s-a datorat faptului că interesele ei au coincis cu cele ale statului român. Cînd ele nu vor mai coincide, burghezia română va deveni internaționalistă și imperialistă, cu o condiție însă: să aibă putința să fie imperialistă. Rezumînd, burghezia română a fost produsă la început de capitalul occidental, pentru ca apoi, odată formată pătura indigenă a burghezilor români, aceștia, trecînd din etapă în etapă și din
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
nu erau diferite (se diferențiau doar tezele partidului care a virat spre național-comunism și, firește, spre cultul impudic al altui lider), putem prezuma și aici o gelozie conținută. înțelegem "amărăciunea" poetei în fața valului de antisemitism, pornit chiar din sînul concepției internaționaliste ce părea inebranlabilă. Aici e într-adevăr o "trădare". Totuși de ce afirmația peremptorie, neînsoțită de argumente: "A echivala Holocaustul cu Gulagul e o eroare". Am mai spus-o și alte ori: acest izolaționism al Holocaustului, negreșit o crimă odioasă, nu
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
sută). Merită pomenite, ŕ vol d'oiseau, exemple ca Marguerite Duras, Marco Ferreri sau Bernard-Henri Lévi, de la care a și luat o bătaie serioasă, dar ineficientă. O biografie mediatică formidabilă, mai puțin literară, dar pretându-se la literaturizări. Dovadă, imnul internaționalist improvizat de Luca Pițu: "Hai la crema cea moale,/Anarh cu-anarh să ne unim/ Și tarta decanonizatoare/ În plenul meclei să le-o trântim." Nu vă fie fri(ș)că, citiți ! Independent de această anchetă, dar cumva în prelungirea ei
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
să-l menționăm pe Cioran împotriva căruia regimul comunist a montat un proces de antiromânism de toată frumusețea, cu regretabilul concurs și al unor condeie avizate. Nota bene: un proces ce s-a înscris în anii 50, deci în perioada "internaționalistă", cînd încă naționalismul ceaușist era departe de a-și fi trasat conturul agresiv. Nu uităm că pe atunci un cap de acuzare zdrobitor împotriva lui Lucrețiu Pătrășcanu, întîi căpetenie apoi victimă a inchiziției roșii, a fost declarația sa cum că
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
stîng focurile aprinse de ei înșiși. Dispariția lui Țîțo și dizolvarea partidului unic a lăsat moștenire focarele de incendiu însă nimeni nu era dispus să plătească pompierii. După cum încercăm să explic în prima parte a acestui text, trecerea de la comunismul internaționalist la comunismul național schimba sensul manipulărilor etnice. Dacă în primă fază minoritățile șunt manevrate în sensul distrugerii valorilor statului național burghez, în cea de a doua fază se încearcă recîștigarea încrederii majorității naționale prin demonstrații agresive în favoarea identității și mîndriei
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
nici în afara unei experiențe cvasi-initiatice. Temnița de la Vat trebuia să încununeze o luptă națională dusă fără cruțare de sine, cu conștiința datoriei. Fidelitatea față de națiunea să însemna pentru el fidelitate față de Șaguna, față de Împărat, față de eternitatea lumii drepte. 7. Un internaționalist malgré lui. Așa că în preajma primului război mondial el rămâne alături de proiectele imperiale. Dar proiectul național se golește de sine. E legat de un timp al credinței. E, acum, un om bătrân. Eforturile nesfârșite, familia numeroasă îl uzaseră. Procesul de uzură
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
reprezintă reacția "băieților de cartier" la elitismul (inevitabil) al culturii, iar cel de-al doilea - primitiva concepție despre cultură a activiștilor PCR. Primul se caracterizează prin infantilism, iar cel de-al doilea printr-o seriozitate obtuză și bătrânicioasă. Primul este internaționalist (în genul culturii "coca-cola"), iar cel de-al doilea - naționalist(-comunist). Primul, nerușinat și anarhic, se propagă printr-un mimetism gregar. Cel de-al doilea dispunea cândva de un imens aparat de propagandă, pentru ca în prezent, în absența acestui aparat
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
autoritățile sovieto-ruse de ocupație. Într-un interviu publicat în 28 septembrie 1989, în revista Literatura și arta, din Chișinău, Grigore Vieru mărturisește: «Nu am liniște și pace nici atunci când merg pe stradă sau călătoresc cu transportul în comun, căci destui „internaționaliști”, când mă văd, se uită cu ochii pe dos la mine, ca și cum le-am luat bucățica de la gură, ca și cum le-am pus pistolul în piept, mânându-i spre siberii. Cred că tot ei au pus la cale pe odraslele lor
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
culturii a lui Lenin este întotdeauna ad-hoc, oricît au încercat s-o coerentizeze adepții), această cultură națională unitară poate fi declarată și drept ficțiune, o ficțiune cu care trebuie luptat în numele ăinternationalismuluiă". Să reamintim în treacăt că prin aceeași prisma internaționalista a încercat să-l judece pe Eminescu și Panait Istrati, în articolul intitulat Între Neam și Umanitate, publicat în Adevărul literar și artistic din 21 septembrie 1924, în care poetului i se aducea reproșul naționalismului, din care ar fi derivat
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
1975 - n.n.) unitatea și solidaritatea de clasă, internațională, a oamenilor muncii din toate țările, în lupta împotriva exploatării și asupririi, pentru înlăturarea capitalismului și construirea socialismului și comunismului." Normal, fiecare agent de influență al internaționalismului de tip sovietic se numește: "INTERNAȚIONALIST = 1. Care are caracterul internaționalismului, care aplică principiile internaționalismului, care aparține internaționalismului. 2. Partizan al internaționalismului; persoană care luptă (subl. ns.) pentru triumful internaționalismului." Culmea duplicității se developează de la sine, deoarece pînă și sloganul politic lansat se referă, inflexibil, la
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
clădirea spațiosului hotel "Lux": aici activau de zor indivizi aparținînd serviciilor speciale sovietice, KGB/GRU, muncind zi și noapte, trup și suflet, pentru cauză internaționalismului proletar. Fiecare partid comunist (bolșevic) își avea spațiul său locativ rezervat. Cît privește portretul gruzinului internaționalist, fiecare reține exact ceea ce l-a surprins mai mult la Tătucul de la Kremlin. Astfel, Ilya Ehrenburg - maestru al duplicităților - în memoriile sale se referă adeseori la Stalin și la Spania, acolo unde au combătut și brigăzi internaționale de sorginte comunistă
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
de subzistență decît propria lor forță de muncă. Restul omenirii n-are decît să piară! Internaționalistul "încremenit în proiect" crede (pe față sau într-ascuns) că feluritele interese naționale trebuie să fie subordonate unui interes general supranațional, deoarece a fi internaționalist înseamnă și însemna a fi partizanul înfocat al unui crez politic imuabil. Fără doar și poate, prin definiție, un internaționalist nu este în măsură - astăzi - să accepte și să promoveze globalizarea. Căci, a ne întoarce din drum, acum, ar însemna
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
ducă, de-aici înainte, vreun război! Sau, când îl duce, lucrurile se întâmplă că la Brașov: bandele de tâlhari la drumul mare cotonogesc cot la cot cu o poliție coruptă și lasă. Dacă indolenta cu accente criminale a finanțiștilor noștri internaționaliști nu mă suprinde, mă miră tăcerea asurzitoare a autoproclamaților "naționaliști". Ce păzește dl Vadim, ce mai aștepta dl Funar, ce dovezi mai dorește cohorta de iubitori ai spiritualității românești pentru a-și face auzit glasul potestatar? În legătură cu ceilalți am ajuns
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
poziții antinomice, atît mișcarea fascista, cît și cea comunistă au în comun, mai întîi de toate, acelasi obiectiv: distrugerea sistemului democratic pluralist și a burgheziei care-l promovează. Discursul lor se desfășoară în termeni similari, în pofida motivațiilor diverse, naționaliste sau internaționaliste. Tipul de stat pe care amîndouă ideologiile l-au transpus în realitate, după primul război mondial (pentru ele, un veritabil "eveniment providențial"!), va fi, în structurile lui principale, acelasi! Caracteristicile lui vor fi: anularea sistemului parlamentar, suprimarea libertății individuale, partidul
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
de secol al XIX-lea, dar fără romantismul și entuziasmul care au făcut atunci posibile marile realizări ale civilizației occidentale. Ne amintim prea bine ce dezastre a provocat „naționalul” în secolul al XX-lea - reușind chiar performanța ca o ideologie internaționalistă, cum se pretindea comunismul, să eșueze într-o formulă primitivă de naționalism. Mileniul al treilea se prefigurează a fi încă mai radical. 11 septembrie 2011 e punctul zero al unui nou fel de istorie, în care limba și religia tind
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]