5 matches
-
consemnat în 1334. Evenimentele n-au permis ca Valahia nordică să devină un centru unificator, rolul revenindu-i formațiuni de pe râul Moldova aflată inițial sub dominația Ungariei, teritoriul fiind considerat oficial "Coronae Hungariae subiecta" și declarat de rege "terra nostra". Interpolatorul cronicii lui Gr. Ureche - Misail Călugărul numea această formațiune - căpitănie, aceasta grupând un număr de sate - întindere nu prea mare eronat comparată în vremea noastră cu o marcă de hotar germană (mult mai întinsă). În jurul stăpânirii de pe râul Moldova legată
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
Istoricii situează apariția acesteia în perioada comerțului fenician. Practicile din Grecia Antică și din Roma Antică au adus un ințeles adecvat termenului de „mediere”. Romanii au folosit mai multe denumiri pentru persoanele care se ocupau de acest proces, precum: medium, interpolator, conciliator, interlocutor și în final, mediator. În Evul Mediu, în unele țări practica de mediere a fost interzisă, iar în altele putea fi realizată doar de către autoritățile centrale. În anumite culturi, mediatorul era considerat o persoană sacră, ce merita un
Mediere () [Corola-website/Science/314042_a_315371]
-
pe bază de documente, și să îi informăm pe străini care nu știu, ca Ferdinand Lot, care a fost contribuția noastră la apărarea civilizației europene. Sfatul Domnesc De la începutul statului feudal, domnul cârmuia țara cu ajutorul boierilor care formează Sfatul Domnesc. Interpolatorul Letopisețului lui Grigore Ureche scria că Alexandru cel Bun“ tocmit-au și boieri mari în sfat, de chivernisala țărâi și a pământului Moldovei”. Din documentele de până la domnia lui Ștefan cel Mare cea mai mare parte a boierilor pomeniți în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
, călugărul (a doua jumătate a sec. XVII), copist interpolator. Un „ieromonah Misail” de la mănăstirea Putna iscălea un act în 1676, timp din care datează o copie după versiunea lui Simion Dascălul a cronicii lui Grigore Ureche. Manuscrisul, care conține o serie de adăugiri atribuite lui M., atestă un copist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288179_a_289508]
-
citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sînt din tălhari”. A defăima, cu înțelesul cunoscut de „a vorbi de rău”, provine din latinescul diffamiare. Interesant de remarcat e că, referindu-se la scrierile celor doi nefericiți interpolatori, Miron Costin, om de cultură latină, spune, în prefața la De neamul moldovenilor, că „nu letopisețe, ce ocări sîntu”. A ocărî, „a face de rușine, a necinsti”, e un slavonism: okaru, „mustrare”. Neculce îl folosește și pe acesta, zicînd despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]