92 matches
-
lui Ceaușescu (și n-au mai putut fi clintiți cînd Ceaușescu însuși a regretat libertățile inițiale sau, mai bine zis, n-a mai avut nevoie de aparența de democrație din anii '60), sau scriitorii au profitat de laxismul ideologic din interregnul Dej-Ceaușescu și au stabilit reguli pe care oficialitatea și cenzura n-au vrut să le strice la început, iar mai apoi n-au mai putut. Cronicarul n-are pretenția să răspundă la întrebarea implicită în această alternativă. Dificultatea de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
deloc plăcere să monteze textul, că și-a privit munca drept o povară de care s-a grăbit să scape cât mai curând cu putință. Nu-i vorbă că nici mai marii instituției, aflată pe atunci într-o perioadă de interregn, nu s-au deranjat să-l ajute. Scenografia i-a fost încredințată unei studente la Arte vizuale, Marinela Asăvoaie, care, neavând bani la dispoziție, a încropit un decor ce nu face decât să contrazică ideea enunțată de text potrivit căreia
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
unui hîrtii de turnesol: ea deconspiră calitatea existenței și devine barometru al unei procesualități ample în care intră nenumărate trepte ale vieții. Privită în ansamblul ei, dar și din perspectiva fiecărui artist în parte, expoziția de la Bistrița este una a interregnului, a spațiilor de trecere, a armonizării unor realități, la prima vedere, incompatibile. Maxim Dumitraș și Mihai Percă țin laolaltă vidul și plinul, obscuritatea și lumina, viața și geologia, opacitatea și transparența, încremenirea și mișcarea. Ea este simultan o suită de
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
limbajului, ci și însușirea unui viguros imperativ moral, acela care derivă din identificarea existenței înseși ca țintă a unei continue adversități. Personajele picturii lui Ion Lucian Murnu, siluete figurate schematic și deposedate de orice trăsătură individualizatoare, trăiesc drama intervalului, a interregnului, fiind suspendate între două stări de agregare a realului, între pămînt și cer, fără să aparțină fundamental nici uneia, nici celeilalte. Voluptățile materiei, ale materiei în sine, dar și ale materiei cromatice, îi lipsesc pictorului cu desăvîrșire, dinamica sensibilității lui fiind
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
mișcare, de jur împrejurul caleidoscopului. Furtunile dintr-o lume ajung în lumea cealaltă ca adieri călduțe, în care se întîmplă să mai "frigă", din timp în timp, cîte-o aluzie. Dacă bagi de seamă, citești un jurnal lucid de călătorie transatlantică și, cumva, interregn. Dacă nu, nici o nenorocire. Tot te poți ferici cu o "citanie" de vacanță, despre eclipsele parțiale (sau nu...) și comice ale puterii de judecată. Alexandra Târziu, Fapte bune cu Lisa, Editura Compania, București, 2004
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
propune Vali Orțan în volumul „Glonțul predestinat”, Editura Grinta, Cluj Napoca. Marian Drăghici „l-a citit” cel mai bine pe autor: „Vali Orțan, băiat fundamental trist, și-a făcut mai întâi nume de epigramist. De la epigramă la poemul liric, saltul este interregn, de la nume la renume, de la nimfă la fluture, sau, ca să ne întoarcem un pic la sat, ca de la piatra din praștia lui David, pentru Goliat, la glonțul predestinat.” Antologia de cultură, literatură și artă „În bătaia peniței”, Galați, apărută sub
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93980_a_95272]
-
Căderea sacrului în profan? Erasmus, Montaigne, Umberto Eco și alții vor trebui recitiți. Știința poate fi de folos unor astfel de obsedante, obseDANTE!,dileme vechi-noi, add absurdum. Deliruri ale subcutanelor; a se adeveri CE? Teroarea imaginarului este în uman, în interregn, în anorganic, organic precum. Psihomul. Electromul, mai re cent. Cel hărțuit va hărțui, cel terorizat va teroriza? Doamna Casa Lux, Mariana Brăescu-Silvestri..., pare-se, practicantă a acestor obsesii, ( îmi imaginez..., remember eseul ei postscânteist, sau premiabilă „Al treisprezecelea Caesar”), confluențiștii
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
aici era un trai obișnuit:/ la culcare ne desfăceam în părțile componente care/ își luau tălpășița unde le tăia capul./ cînd ne trezeam intrăm în propriul corp/ ne spălăm pe fata cu o foarte rece muzică și porneam la lucru" (Interregn: ceva istorie și geografie, obiceiuri, descriere corporală). Unitatea eului creator se dovedeste o pură convenție, căci spre versurile emise de acesta se repezea, multiplicîndu-l "o mulțime de înși fără realitate" (ficțiunea textuala își fictionalizează receptorii), iar eul parazitează, ca atare
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
trebuia să ne desprindem de trecut. Toți actorii acestei aprige dispute cu privire la căile modernizării căzuseră de acord în această materie. Cu atât mai mult în cazul nostru, al românilor, pentru care recuperarea sensurilor vârstei eroice - illo tempore -, urma să traverseze interregnul fanariot, care nu îndeplinea nici măcar funcția de ancien regime. Dar ce arunci și ce păstrezi în acest timp baroc al metamorfozelor pripite? Legitimă, întrebarea și-o pusese cu mult temei și Tocqueville. Iat-o într-o formulare emblematică: "Noi însă
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
maturitatea necesară pentru a primi în sine spiritul, în prima lui formă” - cf. Rudolf Steiner, Noțiunile fundamentale ale teosofiei. “Injunghierea” nu este (aici, cel puțin!) transfigurare, prin “junghiul solar”-Raza/Revelație - ci este mărturia involuției canibalice, autofage (“mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă”), a unei umanități damnate (dar damnate, dimpreună cu Dumnezeul ei! - “nemila” este complementară trădării/”vânzării” Sinelui Divin, anticipând funcția Iudei!): “Mieii zburdând pe morminte/Mieii înțărcați carne roșie/ Adulmecată de canibalii păstori/ Ofranda cea plăcută domnu lui/Motivația
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
complementară trădării/”vânzării” Sinelui Divin, anticipând funcția Iudei!): “Mieii zburdând pe morminte/Mieii înțărcați carne roșie/ Adulmecată de canibalii păstori/ Ofranda cea plăcută domnu lui/Motivația fratricidului/Cainul iertat de cel de mai sus/Ca să se împlinească mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă/ Paradigma și strămutările/Namilei, Nemilei/și rodnicei de frate vânzare/sângele bușnind în celesta lucrare” - cf. Plânsul mieilor. Învingându-și, fie și ludic, înclinația pesimist apocaliptică, precum Poeții/Preoții Logos-ului antic (care se sinucideau a se vedea
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
Marino, Al. Paleologu, Lucian Raicu, Marin Sorescu, Mihai Ungheanu). Diversitatea punctelor de vedere era asigurată. Survin Tezele din iulie 1971, Breban părăsește și el revista după ce dezaprobă public, în presa franceză, schimbarea politicii culturale de la București. După câteva luni de interregn, este numit director George Ivașcu, dislocat pentru această mișcare de la Contemporanul, revista pe care o condusese din 1957. Sunt iar vremuri grele, de îngheț, de înăsprire ideologică, de amestec din ce în ce mai brutal, terorist, al forurilor administrative și de partid în felul
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
cred, acest allabendlich, unul dintre cele mai frumoase cuvinte ale unei limbi pe care Borges o iubea nespus, alții având grijă ca, lătrând-o, s-o demonizeze pe de-a-ntregul: Anubis e un câine infernal... Allabendlich ca Luna (minus catamenialu-i interregn), ca Steaua păstorului/Luceafărul de seară, ca "Neznakomaia Dama" a lui Blok... Allabendlich și Sehnsucht, dragă Ioana, - și, mai cu seamă, dacă-i vorba de Rainer Maria Rilke, cu o sintagmă ce-i a lui: Sehnsucht am Fenster. Fără să
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
memorabil. Lucirea metalică a privirii se întregește în spectrul unei ironii crude, a unui semn de întrebare ipsatoriu. Zîmbetul, grimasele, gesturile, detenta posturală sunt tot atîtea fărîme prin care se recuperează arcimboldesc un profil, iar Rutger Hauer construiește minunat un interregn unde emoțiile caută manifestarea adecvată, unde toate celulele firii își caută memoria, unde desăvîrșirea inutilă nu suplinește misterioasa tensiune irepetabilă a fiecărei clipe.
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
reformularea propagandei în film mi se pare una dintre mizele fundamentale ale cărții, fapt care situează demersul lui Cristian Tudor Popescu avenit în ceea ce ține de istoria politică și istoria ideilor. Criticul nu pierde însă nimic din această întâlnire în interregn, de fiecare dată se întoarce la film ca document principal, cu propria retorică, cu propriul bagaj estetic, cu propria istorie în care umbrele marilor cineaști bântuie hamletian, în care se lasă citită dorința de a evada, de a reveni la
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
în genere - o evidentă sistematică a gîndirii, modelată de o serie de referințe culturale la care revenea mereu, alese dintre teoreticienii, nu dintre practicienii literaturii, dintre eseiști și filozofi, totuși dintre cei interesați de limbajele artistice, deci cu deschidere spre „interregnul” concret-abstract, în care de la detaliile obiectuale și de viață cotidiană pornesc rapid speculații generalizatoare și - invers - ideile se „corporalizează” atrăgător, seducător. Rămăsese fascinat din junețe de teoreticienii francezi ai textului, ca și de predecesorii lor, formaliștii ruși, dintre care-i
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
propune Vali Orțan în volumul „Glonțul predestinat”, Editura Grinta, Cluj Napoca. Marian Drăghici „l-a citit” cel mai bine pe autor: „Vali Orțan, băiat fundamental trist, și-a făcut mai întâi nume de epigramist. De la epigramă la poemul liric, saltul este interregn, de la nume la renume, de la nimfă la fluture, sau, ca să ne întoarcem un pic la sat, ca de la piatra din praștia lui David, pentru Goliat, la glonțul predestinat.” Antologia de cultură, literatură și artă „În bătaia peniței”, Galați, apărută sub
ÎNDEMN LA LECTURĂ de GELU DRAGOŞ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384811_a_386140]
-
școlar și maimuțăresc. Blaga și Bucuța (poetul, nu prozatorul, a cărui înțelegere nu o am) sânt singurii care ne scapă de la inanitatea totală. Poeziile din Plumb ale lui Bacovia îmi apar astăzi ca aparținând unei alte epoci. În orice caz, interregnul lui Bacovia s-a terminat. E adevărat că o netăgăduită durere se mărturisește în versurile lui și admirăm în ele un simț rar al desenului. Dar o poezie depresivă, de spovedanie și atmosferă, poezia care nu conține un principiu liberator
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
biruinței estetice, chipul zâmbitor, dar îndurerat și înlăcrimat, iluminat de un sceptic optimism, ce se ivește , fie de unul singur, fie inserat în unele ansambluri, al artistei înseși - Portret, Zodia taurului), semnele plastice (albastrul acvatic și celest al netimpului, al interregnului genezic, roșul intens, piric, infernal, insinuat, cu dozări diverse, pretutindeni, cenușiul, negrul chiar, temperat de alb sau dizolvat în albastru sau verde; liniile frânte, amestecul dintre orizontalitate, verticalitate și curbe), semnele lingvistice (titlurile, transcrierile fonetice: “silvu ple”, semnătura colocvială, amicală
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
corola de minuni a lumii” - sau Lumină lină de Tudor Arghezi, ne-am întoarce, atavic fie, la Eminescu, pe răspunsul verbal al unui editor: nonviolentă e Rugăciunea unui dac. Dar ahimsa finalului din Călin (Kali/dasa), sărbătorindu-se contrapunctic, nuntă interregn, în cosmos jain? Dar prefacerea, ca-n Ramayana lui Valmiki a durerii-soka în verset-sloka - “...greieri, șoareci,/ Cu ușor măruntul mers,/ Readuc melancolia-mi,/ Iară ea se face vers” ? Valmiki iar (?): “O pasare plutește cu aripi ostenite,/ Pe când a ei pereche
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
de altă parte, alternativa nu ar putea să fie decât distrugerea, războiul, perioade de tranziție și de neclaritate maximă. Nu cred că instituțiile europene și țările responsabile, care nu sunt doar în Europa, sunt pregătite să accepte un astfel de interregn care ține mai degrabă de zona lui Tarkovski decât de spațiul Schengen. Spuneați mai devreme că, de această dată, nu suntem în calea tuturor relelor. Putem însă să stăm liniștiți într-un fel de oază în care nu ne atinge
„România este, alături de Polonia, în flancul de sud est al Europei, țara cea mai puternică și mai stabilă astăzi” () [Corola-blog/BlogPost/337853_a_339182]
-
făptuiesc astfel de acte culturale sunt, într-o enumerare concizionată cu titlu de generic: întreg Lugojul. Prin această remarcă se lasă a se exclude cu de la sine slăbiciune câte vreun nonconformist, pretutindeni prezent, în orice comunitate, de altfel. Oriunde există interregnuri ce izolează pe unii membri într-o localitate, dar ceea ce rămâne este faptul comun, armonia, aspirația nedezbinată a colectivului unit! Sub această rază clară și largă s-a organizat la Lugoj, o sărbătoare în măsura unei abstrageri selective a tot
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]
-
lor, aflară în ei niște aliați naturali, deși nu era în tradițiile cuceritorilor osmani de-a încheia alianțe cu popoare creștine. Dispoziția favorabilă a turcilor pentru albanejii de nord, cari pe atunci erau toți fără escepție catolici și cari prin interregnul venețian intraseră în relațiuni diferite cu străinătatea, se distinge din capul locului prin următoarea {EminescuOpXI 478} particularitate: turcii ar fi preferat de-a-i supune pe albaneji sub același jug aspru la care-i supusese pe slavi; dar gințele muntene respinseră
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
munte, din vale-n vale. Această bătălie de la Crușa a fost cea mai mare, mai sângeroasă și mai fatală bătălie care a avut loc vreodată între muntenegreni și albanezi. De aci rămase câmpul liber pentru represalii de tot feliul. În timpul interregnului francez din Dalmația trupe franceze au încercat a intra în Albania, însă și albanejii creștini și cei moametani se opuseră invaziunii. Neamurile creștine nu voiau să se lepede de domnia turcească. Ei voiau să rămână albaneji. Slaba dominațiune turcească era
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
început, prin utilizarea cadrului natural (era doar o variantă „amenajată” închisă, ocrotită, a pădurii) și destinat folosirii lui individuale de către Voievod și familia sa. Din când în când, pe măsura trecerii timpului, grupului familial restrâns al Domnului (căruia în vremea „interregnului” i se substituia Văduva) i se puteau adăuga, în căutarea „desfătării” oferite de „primblări”, curtenii sau unii oaspeți ai Curții. Era, fără îndoială, această „vreme a desfătării” o secvență a unui „timp festiv”, degrevat de obligațiile plictisitoare și repartizat recreării
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]