79 matches
-
de stil (în neputința sa ontologică de a fuziona). În muzica Barocului sa afirmat o intenție de a se conferi unor anume fragmente (modele) muzicale sensuri verbale, provenite din figurile limbajului. Ar fi interesant de studiat în acest context valențele intonaționale ale limbii vorbite (rostite) în enunțul figurilor limbajului care definesc retorica muzicală respectivă. Poate, prin mai știu eu ce proces de contiguitate, de cuvânt rostit și intonația subiacentă s-au putut concretiza muzical (în sunet pur) corespondențe între figurile limbajului
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
afectelor care să nu rămână doar pe hârtie. În ce ne privește, nu am abordat, (încă, poate) această problemă și ne-am rezumat în cele anterioare mai ales la cele legate de proliferarea în istoria acestei arte a unor modele (intonaționale) de notorietate, fie ca atare (citate), fie transformate (în tot felul), fie trecute sub tăcere (din ignoranță, poate). Acestea devin mentalități sau surse culturale operante în straturi suprapuse în dezvoltarea istoriei muzicii. [În paranteză vorbind, nu mi se pare nimic
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
actul sonor George Balint În mod curent, când ascultăm o operă muzicală, deja prin adjectivul de muzical îi și prezumăm o valoare estetică. În fond, la scară umană, a fi muzical înseamnă a fi cantabil, adică a putea fi abordat intonațional, printr-o redare vocală. Nu totdeauna însă muzicalitatea este reductibilă cantabilității și nu mereu autorul unei opere muzicale dorește să ne-o prezinte astfel. Uneori, muzicalitatea poate fi o condiție impusă, un tribut pe care autorul trebuie să-l plătească
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
TA imaginar. Un atare timp suspendă în fond dramatismul curgerii (temporalitatea), printr-un interval de temporizare. Astfel, în acord cu onirismul conștiinței, OS se închipuie pur artistic. Prin aceasta se produce glasul sau tonul poetic al OS, într-o variație intonațională care iese din confuzia alunecării și aproximării valorilor, păstrând doar profilul între aceastea, ca expresie intervalică. Putem spune că intervalitatea este o fereastră încrustată în continuitatea timpului, prin care putem privi la ceea ce era ocultat, dincolo de el, accesând astfel imaginea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o sintagmatizare căreia îi referim termenul de melosonie. Este stadiul corespondent unui al treilea nivel de interpretare, propriu abordării vocale (intonaționale) a OS. Într-o melosonie sunt deja însușite/cuprinse atât referințele metric-instrumentale cât și cele ale mișcărilor sufletești, contopit-sublimate prin adăugirea a ceea ce ține de imaginația/intuiția artistică, într-o expresie de cantabilitate (intonabilitate vocală). Melosonia se exprimă deci prin
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
această sincronie sintagmatizată, clipa anteriorității sau așteptării, asociată temporal cu aceea a incipitului sau atacului/articulării sonore, se constituie ca moment-punte, de trecere în stadiul următor. Printr-o a treia analogie, modalizarea din asincronie în sincronie corespunde aspectului de acordaj intonațional și/sau instrumental. Într-o sală de concerte ne este familiar să asistăm involuntar la acordaj, a cărui sonoritate este cu atât mai spectaculoasă cu cât este făcută de un ansamblu orchestral numeros. De obicei, după ce se dă tonul - ca
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
sonor. Chiar și acolo unde virtuozitatea și insolitul își expun penajul, observăm că le lipsește strălucirea și prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de colbul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu rezolvări ritmice ori intonaționale și cu articulații cadențiale pe cât de previzibile, pe atât de vulnerabile, s-a arătat a fi opusul lui Ranaud François - Poemes de Paul Mefano (observați încrengătura), compozitor și flautist situat în siajul estetic și atitudinal al "mentorului". Dar și în
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
a întregului discurs: (1) contrastul tonal-expresiv T-D între blocurile tematice principal și secund, precum și (2) contrastul relației tonale-expresive între blocurile tematice în secțiunea Expoziție și Repriză, deoarece evoluția de la prima secțiune la ultima este orientată înspre relevarea identității („înrudirii” intonaționale) între temele „încleștate” și, ulterior, „împăcate”. Acești trei parametri - intonația ca sursă a întregului discurs, simfonismul ca elan vital în sens procesual, care străbate (prin) întreaga lucrare (sugestiv fiind germanul durch, englezescul through sau rusescul skvozi) și dialogismul ca principiu
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
fiecare măsură poartă în ea tot organicismul gândirii lui muzicale. Într-un mod uimitor, chiar și citatele din colaje, tipice mai ales pentru anii ’20-’30 și pentru timpul prezent, sunt receptate ca material autentic - și nu doar datorită legăturilor intonaționale, ritmice sau timbrale cu textul de bază scris, dar și din cauză că nimerind în câmpul magnetic al muzicii lui Șostakovici, un material străin se recolorează în nuanțe caracteristice doar lui Șostakovici. Și, în sfârșit (însă mai întâi de toate), întreaga lui
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Stravinski, Richard Strauss, Hindemith, Nabokov, Chaplin... cu douăzeci și cinci de ani în urmă, însuși compozitorul Olivier Messiaen a remarcat originalitatea absolută, cu totul promițătoare pe atunci, a creației muzicianului român. Este inițiator al conceptului de muzică spectrală, muzică ale cărei structuri intonaționale se poziționează în baza raporturilor dintre elementele spectrului sonor. Muzica sa, economic scrisă, se desfășoară, însă, pe spații largi, generoase. Rădulescu este un autor prolific. Crede cu putere în ceea ce face. Este unul dintre puținii compozitori români ce dispun de
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
Cluj în perioada 21 -28 mai 2013, promovând în continuare interpretarea muzicii baroce, pe baza tratatelor scrise în epocă, prin folosirea unor instrumente istorice sau copii ale acestora. Efortul de restaurare a acestei muzici, de întoarcere la instrumentele și sistemele intonaționale originare, precum și prin preocuparea pentru readucerea în viața de concert a unui foarte mare număr de compozitori, ale căror lucrări au rămas inedite până azi. În acest an festivalul are o durată de opt zile pe parcursul cărora pasionații de muzică
La Stravaganza [Corola-blog/BlogPost/98164_a_99456]
-
chiar dacă în fortissimo). Cadența ultimă, ca stare de ajungere (prin înlănțuire trept-acordică sau melodizare armonică) în funcția tonicii, este reductibilă (sintetizabilă) la/printr-o cheie unică de exprimare: subdominantă→dominantă→tonică, ceea ce, în regim modal (de formulare melodică și/sau intonațională), corespunde figurii în arc, constituită din succesiunea a trei segmente-funcții, referite generic exprimării cu sens: ascensiune (din început) ↗ culminație (prin dezvoltare) ↘ coborâre (în finalitate). Deopotrivă, formulele armo-cadențiale și cele melo-arcuitoare sunt un reper de coerență pentru gândirea componistic-muzicală de tip
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Disonanțele din partea de „raga“ au devenit parte constitutivă a modului la Stroe, iar solistul nu trece prin ele, așa cum se întâmplă îm muzica indiană, ci trebuie să le cânte, să insiste pe microtonii. Csendes reușește din plin acest lucru, diferențele intonaționale fiind evidente și pentru auzul neantrenat. Oare câte ore de studiu sunt necesare unui muzician care abordează repertoriul concertistic și cameral european de la Bach la ... Penderecki pentru a se adapta unei asemenea tratări a materialului sonor? Concertul pentru pian și
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
în formula actuală - se pare, optimă - în primăvara anului 2012. Cei șase cântăreți profesioniști, cu toți studenți, absolvenți de studii superioare, masteranzi, s-au impus prin trăsături distinctive, cum sunt glasurile bine timbrate, omogenitatea de ansamblu, infailibilul simț ritmic, acuratețea intonațională, rafinamentul dozajului dinamic, diversitatea repertorială, inventivitatea improvizatorică individuală, ținuta scenică și nu în ultimul rând feeling-ul special al show-ului,- iată tot atâtea atribute recomandând grupul pentru exigențele oricărui podium festivalier de gen. Iată și numele celor șase interpreți alcătuind
Revelații ale anului 2012: ”Jazzappella” by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84023_a_85348]
-
lăutărești de Pablo de Sarasate. Interpreta a relevat splendid ceea ce este specific în lumile sonore ale paginilor beethoveniene, cât și în cele de vervă violonistică datorate lui Sarasate. Haruna Shinoyama are o trăsătură de arcuș elegantă și distinsă totodată, acuratețe intonațională care atinge expresii vocale și ușurință surprinzătoare și de mare efect. La tânăra violonistă există un instinct instrumental vizibil, de mare autenticitate, precum și o plasticitate poetică a imaginilor sonore. Arta ei are vigoare și candoare și în plus, elocvență în
Doi tineri muzicieni niponi de excep?ie by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84206_a_85531]
-
sunt semnele unui moment de împlinire creatoare, o culminație a intensității inspirației, a tehnicității componistice. Care ar fi intersecțiile stilistice ale celor cinci lucrări/compozitori? Pentru început, se profilează două grupări: 1. Vasile Spătărelu - Viorel Munteanu, comparabili la nivelul parametrului intonațional (aceeași tehnică modală, referințe stilistice comune - enesciană, bizantină - aici avem în vedere și o altă lucrare celebră, poemul „Glasurile Putnei”) și a tehnicii polifonice prioritar tradiționale; 2. Anton Zeman - Cristian Misievici, uniți prin tehnica texturilor orchestrale, prin abstractizarea imaginii muzicale
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
în sinteze de laborator - o formă de expresie decantată în care farmecul oral e complet transportabil în rotunjimile scrisului. Vechiul clișeu al netei separații dintre cele două registre se infirmă: Jurgea-Negrilești învață redactarea de text după ce palpează auditiv diverse contururi intonaționale. Acestea din urmă, e adevărat, de soi... Urmăriți numai linia calmă a explicației lui Sadoveanu, care, cu banii primiți de la Goga pentru o revistă cum n-a mai fost - Comoara - se îmbracă impecabil, cu jiletcă nouă, cu nasturi de sidef
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
de o viziune romantic dramatizată, viziune ce "nu se mai poartă" la casele cele mari ale muzicii. Sonorități excesiv consistente, tempouri amețitor de rapide făcând imposibilă percepția detaliilor - s-a dorit acest lucru?, apoi o dinamică mare, supradimensionată, multe aproximări intonaționale; ...aproape totul a marcat nivelul unui stadiu perfectibil de la care se poate progresa în continuare. Căci, pentru noi toți, indiferent de vârstă, de experiență, muzica barocă - creația bachiană în mod cu totul special - reprezintă o școală continuă de gândire, de
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
violoncelistului Mihail Jojatu se poate vorbi de un suveran control al expresiei. Discursul muzical - aparent liber desfășurat al lucrării "Rapsodie ebraică" scrisă de Ernest Bloch cu aproape un secol în urmă - cunoaște fermitate în concepție și consistență în susținere. Subtilitățile intonaționale ale lucrării sunt definite în baza unei extinse palete timbrale de care dispune tânărul muzician. Luxurianța cromatică fructifică în chip fericit spiritul însuși, bogăția expresivă a acestei muzici. Prezentând Concertul în mi minor - lucrare a clasicismului italian datorată lui Severio
Tineri performeri by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9550_a_10875]
-
de Laura Manolache, și-a găsit coerența, proporția, pregnanța comunicării, proprie muzicii. Dar - trebuie să o re-cu-noaștem - cel mai percutant impact public l-a avut concertul sextetului vocal berlinez "Singer Pur". Ne-au reamintit că profesionalism nu înseamnă numai justețe intonațională și ritmică, numai respectarea strictă a semnelor partiturii. Ne-au reamintit că profesionalism înseamnă în egală măsură angajare interioară, convingere, entuziasm în actul comunicării artistice. Sunt condiții pentru ca lucrarea să treacă de bariera rampei podiumului de concert. Se depășește astfel
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
-ți voce. Ești un dependent de vorbe și, deci, de noi. Da? Atunci veniți toate și intrați între aceste pagini și, precum Ion Creangă, am închis ceaslovul zilei și le-am presat între file... * * * G ândirea Brăileanului influențată de caracteristica intonațională a muzicii populare judeca ferm așa cum i se transmisese din bătrâni, după modelul bătutei, din jocul cu leit-motivul lovirii cu piciorul în țeasta Pământului. Era războiul cromozomilor împotriva structurii atomilor. Prostia nu e numai odihnitoare, dar și călăuzitoare și îndrăzneață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în oratoriile bizantine ale lui Paul Constantinescu unitatea construcției este asigurată de unitatea limbajului, de originalitatea acestuia, de întrepătrunderea intimă a surselor, anume cântul popular și cântarea de strană, psaltică. Cântarea monodică prin semnificațiile spirituale ale acesteia, prin specificitatea ei intonațională de natură modală, se află la originile demersului componistic. Marile unisonuri corale sunt momente ale comuniunii spirituale. Polifonia corurilor ample are la bază cântul monodic. Rezultă, în felul ei, o gândire simfonică ce nu insistă nici asupra aspectului dezvoltător și
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
secole, unde - oare! - aveai posibilitatea să auzi acorduri curate? D. Av. - Astăzi, ambientul sonor joacă un rol important. Astăzi educația auzului nostru este cu totul alta. C. Il. - Nu ne putem permite să cântăm, să intonăm fals. D. Av. - Licențele intonaționale le acceptăm greu în imprimările maeștrilor trecutului. Acolo important rămâne sensul, natura comunicării, adevărul artistic. Pe de altă parte, în zilele noastre competiția joacă un rol covârșitor. C. Il. - Spiritul competiției a existat întotdeauna. în urmă cu două secole, Paganini
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
Dan Georgescu, Violeta Dinescu, Costin Miereanu, Gheorghe Costinescu. Dureroasă mi-a părut a fi muzica regretatului prieten și coleg, Horațiu Rădulescu, anume piesa „Dizzy Divinity“, pentru flaut solo, o fascinantă melopee ce interpretează în sens nou tradiția monodică bizantină, bogăția intonațională a acesteia. ~ndrăgostit - pe de altă parte - de sonoritatea oboiului, compozitorul Ulpiu Vlad încredințează lui Dorin Gliga, un captivant poem al liniștii și al tensiunii din perspectiva căreia se întrevăd lumi de fermecătoare culori timbrale. Veritabili stâlpi ai muzicii noastre
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
expresiei ce susțin frumusețea acestui emoționant crez artistic. Aria a fost excelent construită. Angela știe să te cucerească, să te aducă în lumea ei; o face într-un fel care te obligă să treci pe moment peste cele câteva licențe intonaționale, peste filajul dificil de stăpânit al vocii, pe sunetul final al ariei. O arie este un moment; un spectacol este cu totul altceva. Nu pot să nu amintesc: rolul Floriei Tosca este seducător pentru fiecare soprană. Inclusiv pentru Angela Gheorghiu
Refugiul în cultură by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7162_a_8487]