79 matches
-
Cluj în perioada 21 -28 mai 2013, promovând în continuare interpretarea muzicii baroce, pe baza tratatelor scrise în epocă, prin folosirea unor instrumente istorice sau copii ale acestora. Efortul de restaurare a acestei muzici, de întoarcere la instrumentele și sistemele intonaționale originare, precum și prin preocuparea pentru readucerea în viața de concert a unui foarte mare număr de compozitori, ale căror lucrări au rămas inedite până azi. În acest an festivalul are o durată de opt zile pe parcursul cărora pasionații de muzică
La Stravaganza by http://www.zilesinopti.ro/articole/5350/la-stravaganza [Corola-blog/BlogPost/98164_a_99456]
-
căldurii umane. În toate sunt o juruința de sinceritate a coordonării chipului cu inima; exprimarea a tot ce are de spus, cu voioșie și într-o formă neasemănător de plăcută prin rostirea cu nevinovate greșeli a limbii române, căreia efectul intonațional aparte îi dă culoarea veseliei și o anume suzeranitate a nobleței predominate de amabilitate. Câtă plăcere insufla întâlnirea cu distinsa Reiko-san și cât e de lungă neasemănarea dintre ea și multe pretinse doamne care exersează gesturile oneroase, ca virtute! Am
REIKO-SAN. CONVORBIRI AFECTIVE DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 by http://confluente.ro/Reiko_san_convorbiri_afective_aurel_v_zgheran_1375783272.html [Corola-blog/BlogPost/366624_a_367953]
-
gesturile sugerate de partituri. Și ce partituri! Una mai cuprinzătoare decât alta. Toate de o acerbă complexitate. Cum, de altfel, sunt alcătuite și personalitățile restitutorilor: Ioan Marius Lăcraru ce nu confundă niciodată punctele de vedere, suplinind prin inteligență unele edulcorări intonaționale; Malina Dandara cu cântul ei cristalin, îngrijit, poate uneori prea cast ori pedant; Maria Ciurduc al cărei temperament solistic este prodigios, dar care trebuie supravegheat atunci când emoțiile îl invită la decompensări și defulări menite a vlăgui omogenitatea ansamblului; Anca Vartolomei
Muzica by Liviu Dănceanu [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
Florin Răducanu a primei secții de jazz (la Colegiul ” G. Enescu”) în cadrul învățământului preuniversitar din România”. Mircea Tiberian „...Sunt prezentate succint, cu claritate și exemple bine alese, ipostaze ale limbajului muzical jazzistic, trăsături tehnico-stilistice vizând notația, armonia melosul, ritmul, structurile intonaționale. Este conceput de un subtil profesionist, de un pedagog cu har și un creator-interpret de elită, ce propune celor interesați un scurt Îndreptar pentru studiul improvizației muzicale, atât în stilul jazz, cât și în zona de fuziune stilistică classical-jazz.” Romeo
?ndreptarul de art? improvizatoric? de Jazz by Florin R?ducanu () [Corola-other/Journalistic/83690_a_85015]
-
stilul de interpretare aparte a horei lungi cu noduri, care este cântată mai ales de bătrânii din Țara Lăpușului, de pe Valea Marei, Valea Izei și a Cosăului. Cântecele lui Grigore Leșe sunt mai mult o manieră, din punct de vedere intonațional, decât o categorie, un gen muzical. Prin glasul lui Grigore Leșe, doina maramureșeană interpretată cu tehnica guturală a nodurilor, o tehnică vocală grea, dificilă, dar deopotrivă de efect, se înveșmântează împodobitor între cele mai scumpe comori de cântece folclorice românești
CÂNTECE MISTUITOARE PE CLEŞTARUL CERULUI ROMÂNESC. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Grigore_lese_si_zinaida_bolb_aurel_v_zgheran_1375440746.html [Corola-blog/BlogPost/357427_a_358756]
-
compoziție, pot coexista. Ele se îmbină în creații polifonice din ce în ce mai elaborate, astfel că perioada sec. XIV- XVII este cunoscută în muzică drept ”Epoca de aur” a polifoniei vocale sau a contrapunctului sever (se evidențiază prin caracter bine determinat al normelor intonaționale și ritmice). În paralel cu polifonismul vocal, în planul muzicii instrumentale, are loc o evoluție în ceea ce privește perfecționarea instrumentelor și a formațiilor orchestrale, astfel se creează premisele apariției unui nou stil, acela al contrapunctului liber, întrucât rigoarea contrapunctului sever nu mai
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
de natura modală a limbajului său melodic și armonic, de preferința față de dezvoltarea muzicală în forme ample, în cicluri de mișcări cu o alură monumentală. Creația sa se sprijină pe un sistem muzical avînd ca punct de plecare al organizării intonaționale modal-armonice expresia numerică a „secțiunii de aur”, șirul lui Fibonacci, în timp ce parametrii duratei și timbrului ies de sub incidența calculului numeric, fiind tratați liber. A fost distins cu premiul Prințul Rainier III de Monaco, Monte Carlo (1964), Premiul I la Concursul
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
de stil (în neputința sa ontologică de a fuziona). În muzica Barocului sa afirmat o intenție de a se conferi unor anume fragmente (modele) muzicale sensuri verbale, provenite din figurile limbajului. Ar fi interesant de studiat în acest context valențele intonaționale ale limbii vorbite (rostite) în enunțul figurilor limbajului care definesc retorica muzicală respectivă. Poate, prin mai știu eu ce proces de contiguitate, de cuvânt rostit și intonația subiacentă s-au putut concretiza muzical (în sunet pur) corespondențe între figurile limbajului
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
afectelor care să nu rămână doar pe hârtie. În ce ne privește, nu am abordat, (încă, poate) această problemă și ne-am rezumat în cele anterioare mai ales la cele legate de proliferarea în istoria acestei arte a unor modele (intonaționale) de notorietate, fie ca atare (citate), fie transformate (în tot felul), fie trecute sub tăcere (din ignoranță, poate). Acestea devin mentalități sau surse culturale operante în straturi suprapuse în dezvoltarea istoriei muzicii. [În paranteză vorbind, nu mi se pare nimic
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
lexicală și problemele predării ei în școală, în “Limbă și literatură”, nr. 3, 1979, p. 403-406. [125] NEGOESCU, NICOLAE, Docimologie și instruire programată. Aparat pentru verificarea cunoștințelor „Genex 79”, RTȘ, nr. 3-4, 1979, 74-76. [126] NEGREA, RODICA, Corelația dintre sistemele intonaționale ale limbii materne a studenților străini și ale limbii române, PredLRSS, [1], 51-54. [127] NEGRUȚIU, LIANA, Propunere pentru predarea enunțului optativ, PredLRSS, 2, 217-224. [128] NEȘTIAN, VALERIU C., O abordare interdisciplinară și integrată a studierii limbii și literaturii române, Rped
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
unele cuvinte în texte grecești și latinești 155. ilocană OR Filipine (ins. Luzon, ins. Babuyan) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul filipinez silabară indiană (în trecut); latină 156. ilonggo (llonggo, hiligaynon) OR Filipine (Bisaya) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul central filipinez; intonaționala; trei tipuri de case markers: absolutiv, ergativ și oblic; utilizează reduplicația transcriere latină (varianta filipino); a utilizat, înainte de sosirea europenilor, scrierea baybayin (alibata), derivată din kawi 157. indoneziana (bahasa Indonesia, malaeza) O Indonezia / N Timorul oriental familia austroneziana, ramura malayo-polineziană
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Beneficiar, Locativ) familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul naga-kuki-chin semisilabară meitei mayek, înlocuită de un alfasilabar bengali 252. mende N Sierra Leone, Liberia, Republica Guineea; principala limba indigena și lingua franca în Sierra Leone familia nigero-congoleză, ramura mande, grupul mandingo; tonala cu fenomen intonațional suprapus; SOV; subst. - adj. proprie (silabar kikakui citit de la dreapta la stînga); transcriere latină (alfabetul "Africa") 253. meru N Kenya familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu; reduplicare morfologica latină 254. minangkabau Indonezia (Sumatra Occidentală) familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul malaezian
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ocurențe), ăștia vs aceștia (12/0 ocurențe), asta vs aceasta (92/14 ocurențe), astea vs acestea (38/10 ocurențe). Unele adjective demonstrative capătă, în uz, valori pragmatice suplimentare. Adjectivele asta și ăsta pot exprima un sens depreciativ și în funcție de conturul intonațional cu care este rostită secvența care le conține: Eu sunt cam reticent cu modelingul ăsta (Verba). Însoțind un nume propriu, demonstrativul de apropiere poate primi interpretări diferite 6. În unele contexte exprimă o atitudine de distanțare dintre locutor și referent
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
devenind pantemporal: „A cere cuiva sa fie erou în împrejurările josnice ale unei societăți decăzute e ca și cum ai cere unui vultur închis într-o odăiță să zboare la o mie de metri deasupra pământului.” (N.Iorga) În enunțuri infinitivale marcate intonațional și sintactic, infinitivul dezvoltă valoare de imperativ, exprimând interdicții cu valoare generală. Cu această valoare modală, infinitivul se prezintă, de regulă, la forma negativă și însoțit de un pronume reflexiv de persoana a III-a: A nu se staționa aici
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistice; • unitate de structură; termenii din care se compune dezvoltă între ei diferite relații sintactice; • unitate prozodică; este delimitat prin pauze (în scris, marcate prin spațiu alb și semne de punctuație, punct cel mai adesea) și are o singură desfășurare intonațională 2. Unitatea semantică și unitatea prozodică asigură (și sunt asigurate de) modul de desfășurare a predicației: • prin intonație predicațională: „Zdravănă femeie! Ce a făcut, ce a dres (...) s-a plătit de datorii...” (I.L. Caragiale) • prin predicat: „Trecut-au anii ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după ce ne adunăm toți la un loc înghețați de frig și spărieți!” (I. Creangă) • flexiune; verbul-predicat se situează la conjunctiv: „Să mai pui altădată temei pe vorbele oamenilor!” (I. Creangă) • topică; termenii care concentrează cea mai mare parte din energia intonațională se situează pe primul loc în organizarea sintagmatică a enunțului sau în orice caz pe primul loc în structura sintagmei din care fac parte: „- Bădie, tare-mi ești drag! zise ea...” (C. Hogaș), „...N-ai ce mânca la casa mea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cf. definiția concisă dată enunțului de către V. Guțu-Romalo (Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1972, p. 29): „Prin enunț se înțelege o secvență fonică (un flux sonor), limitată prin pauze și caracterizată printr-un contur intonațional și care poartă o anumită informație semantică, reprezintă deci o comunicare.” 3. Vezi, de exemplu, S. Stati, Elemente de analiză sintactică, București E.D.P., 1972, pp. 58-103 4. K. Bühler; cf. S. Pușcariu, Limba română, I, 1940, p. 149 ș.u
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în același fel și se rearticulează. Această mișcare se repetă până ce se ajunge la intonația corectă. Prin repetarea ei, distanța se simte și se memorează muscular astfel încât intonația se va îmbunătăți. Toți pedagogii viorii folosesc exerciții speciale pentru realizarea justeții intonaționale. Chiar de la primele mișcări de articulație se va urmări, în afara mișcării propriu-zise, corecte din punct de vedere al mecanicii de producere și justețea intonației. Exercițiile de tipul coloanelor, studiul primelor game cu arpegiile respective, primele exerciții de duble
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
realiza înafara corelării referențiale. Referențializarea unei metafore terminologice/ a unui termen este condiția sine qua non a calității termenilor de unități informaționale și/ sau comunicative și se realizează prin mijloace specifice. În comunicarea nespecializată, referențialitatea se poate realiza prin mărci intonaționale (o accentuare foarte puternică, o pauză, gestul - mai ales în comunicarea orală - care însoțește cuvintele deictice, mimica asociată cuvintelor considerate psihologice), prin formele modurilor și ale timpurilor verbale - dacă avem în vedere "enunțurile structurate" (DSL, 2005). Informația gramaticală dată de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sunt adoptate cu scopul de a comunica, dar au înțelesuri perceptibile pentru un eventual observator. Marcatori ai discursului verbal - aceștia reglează procesul comunicării, indicând, de exemplu, partenerului de dialog când este momentul să intervină. Se asociază, de obicei, cu contururi intonaționale specifice, precum în cazul punerii întrebărilor, când cel care întrebă își încheie replica pe un ton mai înalt și concomitant, ridica ușor capulcu privirea îndreptată către interlocutor spre a-i da a înțelege acestuia că este invitat să ia cuvântul
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
Paris, că narativitatea muzicii ar trebui cercetată și la nivelul expresiei muzicale/Ănoncă musical și la nivelul interpretării muzicale/Ănonciation musicale. Mai înseamnă că există un tip de narativitate care transpare atunci când interpretul sau ascultătorul conectează un element din prediscursul intonațional sau colecția de motive din memoria colectivă cu o structură muzicală. Acest tip de narativitate nu poate fi analizat fără studiul interacțiunii dintre subiectul și obiectul implicate în procesul comunicării muzicale. În Cyberage Narratology: Computers, Metaphor and Narrative Marie-Laure Ryan
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
modalizator + predicat), sugerând un mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua secvență, nominalul este focalizat prin izolare intonațională și reluat prin clitic în propoziția imediat următoare. Dacă astfel de structuri, rezultate din mecanisme de autocorecție și focalizare, sunt justificate discursiv în limba vorbită, în limba scrisă, neafectată de astfel de fenomene discursive, ele sunt considerate greșite (o veți
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
o veți primi cartea, el i se va adresa instanței sunt considerate greșite în Avram 1986: 159), deși sunt din ce în ce mai răspîndite în presă și în unele texte științifice, fiind probabil simțite o modalitate sintactică de emfază, utilă în absența suportului intonațional. Exceptând situațiile de dublare obligatorie, situațiile cu dublare facultativă nu sunt foarte clar circumscrise pragmatic; opozițiile discursive nu sunt încă fixate în uz, ceea ce determină inconsecvențe și fluctuații de la un vorbitor la altul sau chiar în exprimarea aceluiași vorbitor. Fluctuații
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
veche din discurs, plasată cel mai adesea în partea stângă a enunțului, față de remă, care reprezintă informația nouă în discurs, plasată, adesea, în partea dreaptă a enunțului. Prin focus/element focal desemnez acel element din discurs care, prin diverse procedee intonaționale și/sau sintactice, dobândește statutul de cel mai proeminent element discursiv; focusul în cadrul enunțului poate coincide cu tema sau poate fi diferit de aceasta. Vezi și DSL, s.v. 10 Alte strategii de focalizare a subiectului sunt intonația emfatică (Rezultatul mă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
interlocutorului posibilitatea să intervină; (ii) să recurgă la cuvinte de umplutură pentru a semnala interlocutorului că nu dorește să abandoneze cuvântul; (iii) să recurgă la repetiții lexicale și reformulări care îi permit planificarea mesajului fără a ceda cuvântul interlocutorului. Contururile intonaționale non-terminale, elementele nonverbale și paraverbale (poziții corporale, privirea ândreptată spre interlocutor, mimica, gesturile, debitul verbal) sunt elemente care însoțesc mesajul verbal semnalând intenția vorbitorului de a păstra cuvântul. Pentru a ceda cuvântul, vorbitorul poate: (i) să performeze anumite acte de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]