13 matches
-
limba italiană "lingua per elaborazione" „limbă prin elaborare”, însă ambii termeni sunt folosiți în general netraduși, atât de Kloss, cât și de alți autori. Prin cele două noțiuni, limbile sunt diferențiate nu numai din punct de vedere pur lingvistic sau „intralingvistic”, ci și sociolingvistic. O limbă "abstand" este una suficient de distantă față de celelalte prin trăsăturile sale fonologice, gramaticale și lexicale, încât să nu poată fi considerată dialectul altei limbi, neputând exista înțelegere reciprocă între utilizatorii ei și cei ai altei
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
noțiunea de „idiom”, care le înglobează. Totodată are rezerve serioase față de valoarea înțelegerii reciproce în clasificarea idiomurilor, dat fiind că nu există instrumente fiabile pentru măsurarea gradului de înțelegere. După părerea lui Goebl (1989), distanța dintre limbi nu este numai intralingvistică, ci și extralingvistică, anume sociolingvistică, adică sociopsihologică, metalingvistică etc. Din acest punct de vedere ar trebui observat și pe cât posibil măsurat sentimentul de distanțare pe care îl au vorbitorii unui idiom față de altul, și atitudinile lor metalingvistice față de limba lor
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
circulație internațională. Fenomenul lexicalizării este și mai bine pus în valoare prin calitatea unor afixoide autonome de-a se combina cu prefixe neologice (ex-vicele). VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților În limbajul medical se manifestă o vădită influență intralingvistică, prin capacitatea de interacțiune fonetică, morfologică și lexicală a afixoidelor. Se formează variante fonetice ale unuia și aceluiași afixoid, în funcție de criteriul etimologic: cant-, canto- (cf. gr. kanthos vs. lat. canthus): cantectomie, cantoplastie; crani-, cranio- (cf. gr. kranion vs. lat. cranium
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
afix și cuvântul-bază pot marca: 1) opoziția: ro. contraindicație (cf. lat. contraindicatio; en. contraindication), ro. contralateral (cf. lat. contralateralis; en. contralateralis); 2) înlocuitorul: ro. contrafacere, contraotravă, contravenin (formațiuni românești). Valoarea semantică de reluare este marcată de afixul contra- (inter- și intralingvistic), prin unități terminologice având aceeași semnificație- "incizie secundară". A se compara: ro. contraincizie (cf. en. coterincision); ro. contraapertură (cf. en. counterincision), contraorificiu. Și la nivelul acestei paradigme limbajul medical cunoaște o serie de unități neanalizabile: contracație, contradicție, contractil. Prefixul contra
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
discurs, a unei unități discursive echivalente din punct de vedere semantic cu o altă unitate care a fost produsă mai înainte. Ca atare, parafraza, la fel ca definiția, este rezultatul unei operații metalingvistice și reprezintă, în același timp, o traducere intralingvistică și o expansiune admisibilă datorită elasticității discursului. Se disting două tipuri de parafraze: 1) parafraze substitutive sau denotative, care au o relație directă cu elementul parafrazat și 2) parafraze oblice (parțial conotative) al căror conținut dezambiguizează elementul inițial, prin descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că statutul funcțional al limbilor este centrat pe funcția de comunicare, aceasta privește fenomenul în interiorul aceleiași limbi, în interiorul grupului care vorbește o anumită limbă, încît comunicarea între comunități cu limbi diferite este altce-va decît actualizarea funcției respective cînd îmbracă formă intralingvistică. Cu toate acestea, chiar și în asemenea condiții, în comunicarea culturală este atrasă în mod deosebit limba, fiindcă ea își poate exercita funcția respectivă și dincolo de granițele grupului pentru care este limbă maternă. Aceasta se întîmplă deoarece unele limbi ajung
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devin elemente ale transferului cultural (îndeosebi sub forma cuvintelor, dar și sub cea a unor afixe, a grupurilor fixe de cuvinte, a semnificațiilor, a manierelor de structurare frazală etc.), fenomen care se produce în mod obișnuit și în condițiile formei intralingvistice, deoarece comunicarea între indivizii vorbitori ai aceleiași limbi presupune și transmiterea de la unul la altul a ceea ce are fiecare și lipsește partenerului de comunicare, în măsura în care acesta este interesat de a prelua fapte de limbă noi și utile pentru a-și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comunică și a cărei unitate este fraza 5. Atunci cînd schițează în "Aparatul formal al enunțării" (2000, vol. II: 67-74) o primă recapitulare a conceptelor operatorii și o definiție a contururilor lingvisticii enunțării, el nu se mulțumește să deschidă analiza intralingvistică spre semantica enunțării. Într-adevăr, dacă teoria enunțării are ca obiect producerea enunțurilor și nu "textul enunțării", aceasta înseamnă că o a treia ramură a lingvisticii este chemată să se ocupe de acesta din urmă. El explică acest lucru în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
degrabă în termenii unui câmp sintactic care găzuiește o serie de proiecții flexionare verbale, dintre care cele mai importante sunt proiecțiile de mod, tip și aspect (v. Cinque 1999). O altă fațetă a variației privitoare la deplasarea verbului este variația intralingvistică sincronică (Ledgeway și Lombardi 2005; Ledgeway 2015c) (1)-(2) și diacronică (v. §§IV.3; IV.4) (3)-(4): (1) a. Un vi parranu mancu nu ție vorbi.PREZ.3PL nici-măcar ' Ei nici măcar nu-ți vor vorbi' b. Un vi mancu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
un domeniu pe cât de dificil, pe atât de cuprinzător, dar satisfac în același timp și dorințele de perfecționare ale celor deja cunoscători. Sensul cel mai des întâlnit al actului traducerii este cel inter-lingvistic (traducerea propriu-zisă), însă autorul mai deschide perspectivele intralingvistice (parafraza, amplificarea, rezumatul) și inter-semiotice (recitarea, execuția - dirijatul, interpretarea muzicală, regia de teatru sau film, coregrafia). În finalul articolului, după trecerea în revistă a celor mai importante teorii moderne asupra traducerii (Roman Jakobson, George Steiner, Willard van Orman Quine, Walter
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
și, în același timp, cel mai intens marcat de aspectele cognitiv (cunoașterea obiectelor) și emotiv (reflectarea propriilor trăiri și atitudini în raport cu obiectele sau cu numele lor), precum și de valențele atribuite prin nivelul extralingvistic (desemnarea, relația cu obiectele) și prin cel intralingvistic (semnificația, statutul din limbă, relația cu alte elemente ale limbii)313. Din acest motiv, din perspectiva substantivului se clădește axa sintagmatică a discursului prin relațiile lui cu alte elemente ale limbii care-l anturează (în primul rînd verbe și adjective
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest făgaș se înscrie și traducerea propriu-zisă, cea interlingvistică, care presupune transpunerea unui text în altă limbă decît cea în care a fost realizat inițial și, prin aceasta, trecerea lui din spațiul unei culturi în spațiul alteia. Diferența între redarea intralingvistică și redarea interlingvistică (aceasta reprezentînd traducerea propriu-zisă) este că în primul caz decodificarea și recodificarea se produc în aceeași limbă, în cel de-al doilea, decodificarea este într-o limbă, iar recodificarea în alta, prin transferul dintr-un cod lingvistic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și faptul că, chiar în interiorul aceleiași culturi, există deosebiri, uneori destul de pronunțate, de la un text la altul și de la un autor la altul (mai ales în domeniile beletristic, publicistic și filozofic). La acestea se adaugă și diferențele de receptare, încît intralingvisticul și, în general, intraculturalul este departe de a fi omogen. 323 Paul Ricoeur, op. cit., p. 69. 324 George Steiner, op. cit., p. 304. 325 Paul Ricoeur, op. cit., p. 90. 326 De altfel, mobilul retraducerii unui text este tocmai oferirea unei alte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]