1,083 matches
-
se poate ieși”. Și am plătit scump, în decembrie 1989, capacitatea noastră de a amâna. Nu cumva ne expunem, astăzi, riscului opus? Căci suntem înconjurați de confuzii, ambiguități și aproximații, iar noi ne comportăm bățos, apodictic, ca niște activiști decerebrați, intransigenți, fără “complicații” interioare. Așa stând lucrurile, ne putem întreba cum și când vom plăti derivă geometrica în care ne complacem deocamdată? Dilemă nu vrea altceva decât să tempereze această derivă. Ea nu vrea să relativizeze valorile sau să surdineze adevărul
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]
-
absolvent în 1971 al I.A.T.C.-ului, profesor de regie la aceeași instituție (U.N.A.T.C.). Omul nostru este și un personaj, cu sînge slav clocotitor - se pare moștenit de la un bunic rus - coleric, pătimaș și sensibil, rece, tăios și intransigent însă cînd ceva sau cineva i se pune de-a latul sau strîmb gîndirii sale. Am văzut o parte din spectacolele sale - Unchiul Vanea, O noapte furtunoasă, Pescărușul, Neînțelegerea (la Freiburg) - din filmele sale (înghițitorul de săbii, Năpasta). L-am
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
și mai puțin credibil decît cel impus de anturajul academic (un paradox!). Vasile Igna redă în cîteva rînduri esențialul personalității dificile a acelui Zaciu din jurnal: "Greșind deseori și de tot atîtea ori avînd dreptate, Mircea Zaciu era, temperamental, un intransigent. Cînd era convins că dreptatea e de partea lui, era intratabil. De aici și spectaculoasele și definitivele sale rupturi, idiosincrasiile perpetuate de la an la an, în ciuda unor modificări ale comportamentului Ťincriminatuluiť, disprețul fățiș pentru Ťfripturiștiť și ŤPurtătorii de vorbeť". Cît
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
apare mai ales în prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și în teatru. Într-o scurtă addenda la volum, autoarea spune câteva lucruri despre experiența raporturilor sale cu cenzura de odinioară, în calitate de editoare a Hortensiei Papadat-Bengescu. Nefasta instituție procedase intransigent, potrivit oportunităților politice, eliminând din textele prozatoarei mai ales referirile la bolșevism, la armata rusă (fie ea și țaristă), la istoria Rusiei, chiar și la aceea mai veche (episodul Petru cel Mare), la revoluția din 1917. Este de notat faptul
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
s-a prefigurat înainte de 1989, dată după care am asistat la intempestivul salut adresat minerilor vandali și la furibunda ieșire împotriva soților Ierunca, amfitrioni ai săi în capitala Franței): "Întîlnire cu Valeriu Cristea și soția sa. (...) V.C. devine spre final intransigent față de ceea ce numește el falsa opoziție ce face concesii tactice: Paler în discursuri, Manolescu scriind despre Dumitru Popescu, Iorgulescu care a facut și a dres, Hăulică etc. ...V.C. e pentru cei care-și scriu, fără nici o concesie, cărțile (presupus el
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
cade a fi abandonată. Mai ales că, dirijorul de orchestră este, ca și căpitanul de navă: primul care se îmbarcă și ultimul care debarcă. Iar Ovidiu Bălan s-a îmbarcat pe corabia lui cu pânze sonore nu ca un comandant intransigent și nici infailibil, ci ca un matelot îndrăgostit de întinderile pe care le străbate. Relația lui cu muzica este una erotică. Pentru el actul interpretativ reprezintă destinația unui pelerinaj perpetuu către ființa iubită. Ovidiu Bălan nu este dirijorul care, sub
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
care a fost împins marxismul. Retipărindu-și acum articolele din 1953 și, respectiv, 1964, consacrate acestui "revoluționar de profesie", vedem că reține atât din biografia lui cât și din reflecțiile asupra Literaturii și revoluției, în deosebi ideile unui militant care, intransigent și dur când e vorba să apere ideile revoluției, apare cu mult mai disponibil și nuanțat în materie de literatură, căreia-i recunoaște specificul și-i afirmă libertatea necenzurată de expresie, opunându-se programelor rigide ale "scriitorilor proletari" și "realismului
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
de fapt un altger ego simplu construit al autorului. Modelul care i-a servit lui Bellow la crearea personajului principal este, într-un mod destul de transparent, unul dintre prietenii săi - și anume Allan Bloom. Intelectual conservator, un antirelativist, un promotor intransigent al purității valorilor, Bloom se bucură de un răsunător și inimitabil - dar ades imitat ulterior - succes o dată cu volumul său din 1987, The Closing of the American Mind: How Higher Education Has Failed Democracy and Impoverished the Souls of Today's
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
compromisuri pentru că "nu mai știi nimic despre durerea pe care nu o mai simți". Acolo unde poezia nu alunecă în patetism sau verbozitate (acolo unde autorul nu se vrea "un scrib înrăit/ un învățător dogmatic/ un vindecător perfect/ un judecător intransigent..."), dramatismul controlat al imaginilor și plasticitatea lor sînt memorabile. Emil Nicolae - Mortul perfect, Editura Agora, Bacău, 2002, 66 p., f.p.
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
conferință a lui Mircea Eliade, ținută la Universitatea La Plata, În Argentina, la cererea unui codeținut de la Închisoarea din Miercurea Ciuc (Dumitru Găzdaru). Cităm (apud Francisc Ion Dworschak): „Găzdaru, ca și ceilalți români din Argentina, a rămas ce fusese: un naționalist intransigent, și Îl admir pentru asta, dar și un sectarist, ca toți legionarii, și acest fel de sectarism, fanatic și strâmt la minte, a devenit pentru mine, de mult timp, insuportabil. Antisemitismul dnei Găzdaru mi-a părut de neconceput”. În aceeași
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
importanți critici ai vremii noastre și, după plecarea din țară a lui Matei Călinescu, cel mai valoros critic al contemporaneității, cu multe contribuții și la epocile mai vechi ale literaturii”. Nu ignorați, ci receptați impulsul pe care acest infatigabil și intransigent partizan al revizuirilor vi-l oferă, imputându-vă „incongruitatea demersului, falsitatea argumentației și erorile de istorie literară din cuprinsul destul de succint al editorialului „Dureri înăbușite” dedicat de dv. comemorării lui Ion Agârbiceanu, autorul romanului Arhanghelii, pe care-l datați eronat
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
Damian îl apreciază pentru pregătirea lui intelectuală superioară, care „examinase cu precădere ca un expert cu orizont teoretic mecanismul contradicțiilor sociale.” Adică marxist sadea! Mulându-se parcă după evoluția politică a lui Malraux, devine și S. Damian pe parcurs mai intransigent în aprecierea lui Trotzki. Târziu, după ce se vindecase de comunism, scriitorul francez își dă seama că răul a început odată cu Lenin și Trotzki, oricât l-aș apăra pe acesta din urmă. Doar el a organizat insurecția. Și mai clar: „Înainte de
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
de recunoscut asemenea nouă. Fără a fi mediocri acești excepționali fac posibilă mediocritatea și chiar o duc prin girul lor la maximă înflorire. Fără a da sens peiorativ excepționalității, Lucian Raicu se simte, cred, mai solidar cu ceea ce numește "morala intransigentă" a celor mari, decît cu "morala relaxată" a celorlalți. Prostiile respectabile" și înfricoșătoarea banalitate ucid adevărata înțelegere a operelor literare, de aceea criticul autentic, cel care trebuie "să cadă pe gînduri" și să te pună pe gînduri are nevoie de
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
turnat. Demisia lui din relația cu Securitatea însă mie mi se pare admirabilă, cu atît mai mult cu cît n-a slăbit baza de mase a informatorilor Securității. Dacă după 1989 Carol Sebastian a ales să devină o instanță morală intransigentă, probabil că s-a socotit îndreptățit de ruptura lui cu Securitatea. Totuși, atunci cînd faci asta, firesc e să-ți prezinți bilanțul, nu să te lași ajuns din urmă de un trecut pe care îl credeai îngropat. Am auzit în
Ce soartă vor avea informatorii din presă ? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10381_a_11706]
-
perpetuarea ascensiunii sociale a profesorului după schimbarea de regim, pe fondul terorii abătute asupra vechii elite culturale și politice nu-și poate găsi explicația decât într-un deficit de etică. De altfel, foarte înțelegător cu Vianu, Gelu Ionescu se arată intransigent cu Mircea Eliade, pentru refuzul acestuia de a face publice motivele apropierii sale de ideologia Gărzii de Fier. Dar nici Vianu nu și-a făcut publice motivele duplicității cu regimul comunist. Circumstanțele sale atenuante relevate de Gelu Ionescu vin din
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
cărții adună articole despre corupția din fotbalul românesc, despre fenomenul dopajului, tot mai răspândit în ultimii ani, al corupției la nivelul înalt al CIO, FIFA, UEFA sau despre criza morală a gimnasticii românești. Aici, Traian Ungureanu este un analist pesimist, intransigent față de mercantilismul societății de consum care transformă tot mai mult sportul într-o afacere cu capital financiar fabulos. Sportul devenit de consum este privit și analizat necruțător, iar oamenii de afaceri din spatele cinicelor strategii de marketing sunt judecați fără rest
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
albe trebuie să fi fost de dantelă. Pe umăr se văd degetele tatălui ei. Când am cunoscut-o, era singura supraviețuitoare a portretului și nu-i lipsea nici o mână. Părinții ei mă priveau din două tablouri cu rame negre, gravi, intransigenți, străbunicul avea o expresie de uimire. Eu mă jucam cu decorațiile lui, păstrate într-un dulap. După cină, făceam o partidă de biliard cu fiica lui. existau saloane de biliard pe vremea aceea pe când bunicul, cu uniformă de cadet al
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
condițiile ocupației horthyste, lucrul nu poate surprinde. Dacă el a lipsit - de la datorie - atunci în România supraviețuindă cataclismelor din 1940, pare de-a dreptul absurd. Criticii noștri reprezentativi, porecliți și estetizanți, refuză colaborarea cu regimul și se postează pe pozițiile intransigente ale esteticului, neacceptînd literatura angajată, indiferent în slujba cui: a regimului antonescian sau a luptei pentru idealurile de întregire națională. Refuzul disocierii duce la jigniri morale care se vor prelungi de-a lungul anilor”. Ceea ce e, să recunoaștem, o explicație
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
din respectivul municipiu, ne-am dat seama cu Haralampy ce fete faine și vânjoase la bătălii avem. De nu ni le-ar deochea vreun dascăl! Doamne, am fost atât de mândri de ele, încât noaptea le-am visat viteze și intransigente mame de... Ștefan cel Mare din poezia bolintineană (și Sfânt după ce a rezolvat cu turcoaica de la Soci...), spunându-i marelui domnitor venit să se jeluie la ușă, după o bătălie pierdută cu turcii: De ești tu acela, nu-ți sunt
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
imediată, contingentă, a bunătății, devine a face bine opera în sine, respectându-i autonomia și propriile criterii. în pofida puterii, a ingerințelor politice, a interdicțiilor și a indicațiilor cenzurii, începând din deceniul șapte, autorul care se respectă va acționa după o intransigentă morală a "lucrului bine făcut". A crea un obiect de artă adevărat echivalează de fapt cu lupta împotriva falselor producțiuni impuse de comunism, polemizând indirect cu propaganda "literaturii angajate" agreate de partid. Autonomia esteticului va fi astfel maxima victorie a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
Nora de Ibsen în regia lui Ostermeier, spectacol solid unde acțiunea e deplasată într-un context modern de oameni de afaceri milionari. Persistența viziunii ibseniene surprinde: mecanismele sunt identice. Dar aici, Nora nu se mulțumește cu evadarea de acasă și, intransigentă, își ucide soțul deplorabil. Apoi, scena se invîrtește pentru a ne confrunta cu o ultimă imagine: protagonista singură, așezată în fața unei imense uși. Răzbunată și vinovată! Excludere totală! O lume e părăsită, fără ca un viitor să se anunțe. Omul în fața
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
de superioritate intelectuală se bucură de succes la operatori și la mașiniști, după cum reiese din expresia plină de satisfacție și de recunoștință pe care o are vorbitorul ori de câte ori se uită de jur-împrejur, consultând din priviri asistența (rămasă invizibilă pentru telespectatori). Intransigent ca Nietzsche, pesimist ca Schopenhauer, cinic ca Kierkegaard, Mircea Badea crede, ab initio, că nimic în România nu funcționează și că tot ce fac și declară oamenii politici este aberant. Considerând mai prejos de pregătirea sa filosofico-politico-morală obligația de a
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
Șerban Cioculescu) trece repede cu vederea peste acest ,amănunt", indus în eroare de convingerea că nu umorul a fost punctul forte al poetului. Demagog acest Macedonski, va încheia însă istoricul literar care printr-un reflex profesional îți amintește cât de intransigent era poetul nostru când venea vorba de rimă: scrupulos fără limite, el nu ezită să-și ironizeze maeștrii, între aceștia pe Heliade, pentru erori mult mai mici, ca să nu mai vorbim de necruțătorul tir critic abătut asupra contemporanilor, ținta lui
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
fapt, substanța cărții o constituie analiza caracterului protagonistului, Sebastian, numit astfel, (simbolic) după ,Martiriul Sfântului Sebastian". Ori, analiza naturii de excepție a eroului este admirabilă. Protagonistul cere de la ceilalți foarte mult, iar de la sine însuși - totul. Cu toți oamenii este intransigent, dar și înțelegător până la (aproape) îngăduință, însă față de eu-l său se dovedește necruțător, neiertându-și nimic, răsucindu-și singur, de fiece dată, cuțitul în rană. Fiind intolerant cu sine însuși, totuși de o solidaritate fundamentală cu ego-ul său, apărându
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
mă face fericită. R.B.:.: Colaborați cu subiecții pe două planuri: vizual și verbal. Cum au reacționat persoanele fotografiate și intervievate față de imaginea lor, din albumele dumneavoastră? Herta Müller de pildă, cunoscută cititorilor noștri, care e o persoană reținută, inteligentă, sensibilă, intransigentă... H.K.: Da, Herta Müller este o persoană reținută dar ea este una din puținele care mi-a lăsat o amintire foarte puternică. Am izbutit și o fotografie foarte frumoasă acasă la ea: se văd niște plante cățărătoare, ei i-am
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]