8 matches
-
-ULUI, întru Parashabda-Suntetul Originar al Demiurgiei Cosmice: „Soarele apăruse târziu, pe cer/ Cu licăriri suave pe zăpadă, / Care sunau a asfințit. Numai dealul răsuna alb / Deasupra ghioceilor veseli, / Pătați de iarna, / Ce trecea nepăsătoare, / Ducând anotimpul în poezie” (cf. Răsărit). Intranzitivitatea/intransigența MAMEI, FLORII, CĂRȚII- par a cere echilibrarea, cosmico-umană, prin elemente tranzitiv-versatile, constant-interogative: OGLINZILE și APELE/OCHII (pseudo-heracliteene/heracliteeni și, concomitent, eleate/eleați, prin fluxul-refluxul amintirii). Dar, mereu, și Om, și Oglindă, și Apă, și Ochi - cu privirile ațintite către
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_cronica_la_vo_elisabeta_iosif_1386758438.html [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
întreg de reprezentări, convenționale și, în consecință, opace față de referent?2. La aceste întrebări - deloc comode - vom încerca să răspundem și noi în cele ce urmează, nu înainte de a trece în revistă argumentele celor ce consideră medierea lingvistică (și, implicit, intranzitivitatea limbajului) factorii definitorii ai comunicării literare. După cum se știe, din Renaștere și până la sfârșitul secolului al XIX-lea, mimesis-ul aristotelic a fost identificat, fără excepții notabile, cu idealul preciziei referențiale, analizat și de Erich Auerbach 3, care considera că istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
solubile, căci ele se topesc într-o magma sonoră neutră, insuficient personalizată. Neutră pentru că arareori e briliantă, pătrunzătoare. Nepersonalizată deoarece amână sine die instaurarea acelor zone de interes întemeiate pe febrilitatea căutărilor, tatonărilor. Cu siguranță că Damien Charron a intuit intranzitivitatea stilului său componistic, din moment ce a acceptat interacționarea propriilor demersuri sonore cu întreprinderi alterne muzicii, venite în special din teritoriul literaturii și al artelor plastice. Așa s-au născut întâmplările cenestezice plasate în medii prin excelență urbane (: Nancy - 1986; Bar-le
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
1967; Iluț, 1985, 2001). Datele pot fi prelucrate și la nivel grupal - prin coeficientul de concordanță al lui Kendell și alte procedee statistice combinate -, obținând scara reprezentativă a colectivității studiate. Procedeul scalării ordinale de către subiect are avantajul că permite depășirea intranzitivității. Este implicat însă artefactul ierarhizării. Compararea în perechi înlătură acest artefact, dar îl introduce pe cel al tranzitivității, fiind totodată o metodă foarte laborioasă. Prin metoda inventarului de valențe (Zörgö, 1978), subiecților li se prezintă o listă de itemi purtători
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sugerând că poetul, constructor de universuri proprii, își asumă suferința de nevindecat a întregii umanități (...) sau frigul existențial, stare neomodernă, cu configurări în întreaga operă a lui Nichita Stănescu, marchează și discursul liric al Anei Blandiana, ca o pecete de intranzitivitate cu contemporaneitatea, cu o realitate tangibilă" (Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 31). 74Vezi Iulian Boldea, Neomodernismul poetic românesc, în "Observator cultural", nr. 223, iunie 2004
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interpelase A***. Pe buze mi-a venit un răspuns șoptit cu un aer visător În tăcerea Încăperii: ‘Te văd Într-o oglindă’.” Oglinda Înseamnă atît derealizare, Îndepărtare, sau chiar fals - făcînd aluzie la Republica lui Platon. Dar poate mai ales intranzitivitate. La moartea lui A***, romanul este doar trecut de mijloc. Ceea ce urmează Însă nu are acțiune. Se mai Întîmplă foarte puține lucruri - totul se petrece de-acum În narator. Miza evidentă rămîne subiectul, definit În raport de excludere cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dialog, suprimă categoriile opuse de subiect și obiect, precum și pe aceea de metalimbaj, din moment ce nu recunoaște garanți de tipul cauzei, instituției sau al altor concepte metafizice. Realizând disocierea între textul-bolboroseală, textul de plăcere și textul de desfătare, Barthes reafirmă pluralitatea, intranzitivitatea scriiturii și imposibilitatea de a exista în afara "textului infinit" aceste trăsături dându-i posibilitatea scriitorului de a "lupta" împotriva ideologiei care se vrea, totuși, enunț încheiat, definitivat. Prin complexitatea teoretizărilor, Roland Barthes a influențat și, după unii, s-a integrat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ei și ne scutește de la o îndelungată (și poate fără sfârșit) căutare” [Sen, 1970a, p. 40]. În aceeași direcție, Plott (1976) nota importanța rezultatului lui Arrow: „Subiectul a debutat cu ceea ce a părut o problemă minoră legată de regula majorității (intranzitivitatea - vezi Condorcet). „Este doar o curiozitate matematică” au spus unii [Dahl și Lindblom, 1953, p. 422]. Totuși, intrigați și curioși în privința acestei mici crăpături, cercetătorii nu au dezarmat în fața posibilei irelevanțe a problemei și au început să îi acorde din ce în ce mai
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]