7 matches
-
aș îndrăzni să spun, pentru Marcel Proust în aristocratica sa copilărie, madelaina aceea, a cărei aromă simțea cum i se topește în gură, chiar și după trecerea unui timp atât de îndelungat, determinându-l, de câte ori cădea în duioasa reverie a introspecțiunii, să saliveze, tot așa fusese și pentru mine strugurele acela: o madelaină amară, transformată-n brioșă, pulverizată pe deasupra cu un praf de chinină cu care copilăria mea fusese otrăvită. ION IFRIM Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM / Ioana
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
-l evoca, a-i da viață? De ce natură e lucrul acesta, pe care obișnuit îl exprimăm prin termenul vag "retrospecțiune"? A privi îndărăt, nu e oare a privi înăuntru? Nu cumva deci, ceea ce înțelegem prin retrospecțiune e pur și simplu introspecțiune? Căci de unde-l scoatem, trecutul acesta fabulos, decât din noi înșine, din tulburea, schimbătoarea substanță a ființei noastre? Și atunci ce valoare, ce statornicie, ce siguranță mai poate el oferi, când personalitatea noastră se schimbă, nu numai în cursul fazelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bucureștene consemnată într-un roman de necruțătoare și pătimașă forță”), Locul unde nu s-a întâmplat nimic („Trebuia un Mihail Sadoveanu, [...] variat scriitor, care să cuteze să pătrundă în stepa aceasta a banalului și să reușească, prin minuțioase și răbdătoare introspecțiuni, să dea lumii personaje literare viabile”) sau Adela, scrierea lui G. Ibrăileanu. În schimb, Cartea nunții de G. Călinescu este doar „un roman de revizuire, de critică, de rafinare a dragostei”, întrucât „apreciabilul și subtilul nostru critic [...] nu se dezbară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289015_a_290344]
-
cămin pe care l-ar fi vrut pur, să reacționeze atunci când această suferință a întunecat conștientul ca și bărbatul? „N-am vrea să se creadă că aprobăm violența sângeroasă și revolverizările. Dar dacă legiuitorul, bazat desigur pe minuțioase cercetări și introspecțiuni de domeniul psihologiei, a găsit necesar să acorde o scuză soțului înșelat ce reacționează violent, aplaudăm că - deși târziu - a recunoscut că și femeia este o ființă cu nervi, cu întunecări și cu sensibilitate. 2) Este cunoscut că vechiul cod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ne prea auzim nici inima. Amîndouă sînt însă depreciate în sistemul "jeune"-ismului actual, care îi cere chirurgiei estetice vechiul pact faustic. Trebuie să recunoaștem că trăim într-o epocă cel puțin bizară. Tot ceea ce secolele precedente au valorizat ca introspecțiune a individului pe verticala personalității sale, de obicei în solitudine și meditație, se vede depreciat de epoca postmodernă. în momentul în care marile structuri sociale au început să-și piardă autoritatea iar individul "eliberat" s-a instalat în centrul lumii
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
privește propria-i scriere ca o operă de observație științifică, de aceea reconstituie fapte vechi și interpretează mereu, făcând psihologie, încercînd să descopere esențialul atât în lumea din afară, cât și introspectiv. Adela e un roman concis de analiză și introspecțiune. Romantismul, aerul ușor desuet din Adela țin de unghiul de vedere din care autorul privește personajele și zugrăvește epoca. Totul este aici fin de siècle 1890-1900, elegiac, nostalgic. Constantin CIOPRAGA, Prefață. - În cartea: G. Ibrăileanu, Adela, Editura pentru literatură, București
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și aspectul volitiv din sistemul personalității, care-i face, de exemplu, pe unii oameni să dea convingerilor lor o fermitate atât de mare, Încât pot să reziste unor influențe chiar bestiale sau să Înfrunte moartea cu seninătate. Chiar și actul introspecțiunii Își impune caracterul său subiectiv, el realizând o cunoaștere despre sine limitată, dominată de vanități sau de diferite dorințe și sentimente neîmplinite ale persoanei (libertatea interioară a fiecăruia, atât cât poate ea exista, derivă așadar În primul rând din atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]