125 matches
-
îl înregistrase, căci filmul se developase mai târziu. Pașii între masă, chiuvetă, aragaz, dulap, cămară aveau perfecțiunea unui balet. Complicitatea lor tăcută și eficientă făcea inutilă orice prezență. Dezavantajată și de stângăcia vârstei, cum să nu se fi simțit o intrusă? Cât de rău îi păruse că înțelesese atât de târziu miza acelui balet, care era departe de a fi un joc, perfecțiune de dragul perfecțiunii: pur și simplu nu-și puteau permite să facă o mișcare greșită, să fie luați prin
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
celui de-al Doilea Război Mondial, plutonierul în rezervă Marin Teodorescu Zavaidoc este încorporat la Târgoviște. Ziua în unitate, seara cântă în localuri. Aici se îndrăgostește de Țuca, cu care se întâlnește pe ascuns. Tânta reușește să-l despartă de intrusa căreia Zavaidoc îi oferise tangoul „Țuca”. A cântat soldaților în Basarabia, la Tighina, cântecul la modă „Soldățelul lui tăticu”. A cântat la Odessa mareșalului Antonescu. În timpul bombardamentelor din ’44 (4 aprilie când escadrile ale forțelor anglo-americane au bombardat Bucureștiul) casa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a dura prin hârjoane de gang Voi tentații sub tandrețea umbrei și voi ovule dornice de infamii Sâni roz cu puțin violet circular dați la maximum amintire a suptului celestului sfârc Golănii și jocuri ale speciei dinți feminini mușcând limbi intruse-ntre dinți Noapte de vară vreme de așternut și fie ce-o fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
mai dinamici, mai dornici de a munci decât cei ce i-au precedat. Au reîmprospătat trupa, folosind totuși un mod asupra căruia eu am serioase rezerve, au reușit chiar să-l convingă pe Mihai Mănuțiu să vină și să monteze Intrusa, se află în discuții avansate cu Alexandru Dabija, semn că sunt conștienți că principalul motiv al slabelor performanțe artistice anterioare a fost calitatea profesională îndoielnică a regizorilor care au lucrat la Oradea. E apoi evident că noua echipă managerială e
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
că voi reuși prin această carte să transmit o parte din mine, o parte din constatările și idealurile mele de viață.Am credința că voi putea fi percepută de către cititoare ca pe o adevărată prietena și nu ca pe o intrusă în lumea cărților. Este adevaărat că nu am experiență în domeniu, fiind prima carte scrisă de mine, ți că formulez fraze mai puțin elevate, dar oare nu este mai important mesajul!? Cred că frumusețea acestei cărți constă în faptul că
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
lângă bol și pachet lângă pachet, cei doi toastează cu vin de orez și fumează țigări. Încăperea e ca un coș de fum. După ce o pun pe Nah la culcare, vin și eu, făcând din prezența mea un protest împotriva intrusei. Mă așez lângă soțul meu. Starea de spirit a lui Fairlynn e alimentată de alcool. La încurajarea lui Mao, e certăreață. Își scarpină părul cu degetele. Tunsoarea ei în stil Shakespeare e acum un cuib de pasăre. Ochii îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
A doua zi dimineața, fratele și sora erau singuri, când o voce ca de șoricel din desenele animate se dezlănțui asupra lor. —Salut! Cum vă simțiți voi doi azi? Karin sări cu un strigăt și o înlănțui cu brațele pe intrusă. —Bonnie Travis. Unde-ai fost? De ce-ai întârziat atât? —Greșeala mea, spuse șoricica. Nu eram sigură că... Ochii i se îngustaseră și își mușca buza de jos. Îi atinse umerii lui Karin, într-o izbucnire de spaimă. Leziuni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu numai; mi-am reamintit, văzînd fotografiile din addenda, de Ciocîrlia lui Penciulescu, de D-ale...semnat de Moisescu, Dictatorul lui Savin, Apus de soare al Nicoletei Toia, Emigranții și Astă seară se improvizează ale lui Colpacci, Amadeusul lui Darie, Intrusa lui Măniuțiu, Așteptîndu-l pe Godot, Electra, Visul unei nopți..., Conu Leonida ș. a., montări-etalon, montări jalon, de top spectacular & spectacologic. O altă secțiune, principală - de data asta - ar constitui-o interviurile cu diverse personalități ale teatrului, muzicii & literaturii : actori, regizori, compozitori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a vedea pe moș Costache, într-o dimineață, sub cuvânt că "dînsul" pierduse o parte din somn și trebuia să se mai odihnească. Otilia simți că în curând nu se va mai putea reține și va da un brânci nesuferitei intruse, însă domnia Paulinei fu scurtă. După ce se crezu instalată în simpatia bătrânului, Paulina începu să-l întrețină treptat cu nevoile ei: - Lumea e rea, bârfește, trebuie să ne ferim. Sunt văduvă,am și eu nevoile mele. Să am și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acuza că spusese despre țăranii de la munte că sînt oamenii cei mai Îndărătnici și mai boi de pe pămînt, iar Nilda, după ee-i trîntise În față că ăsta era adevărul curat, contraataca invocînd faptul că mai Întîi el Îi spusese „intrusă“ și o acuzase că vrea să se strecoare În palat probabil ca să fure. Nu mai era mult și ar fr ajuns la o păruială În toată legea de la jignirile și strigătele astea, cînd, nemaiîncăpîndu-și În piele de mulțumire, apăru Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viața ei surveniseră schimbări majore, dar acestea nu trebuiau anunțate cu surle și tobe. Încercase de fapt să scrie un roman polițist cu implicații psihologice, pe care inițial îl intitulase Agenta blondă, pentru că după scurt timp să-l intituleze brusc Intrusa, dar nu ieșise nicidecum ceea ce și-ar fi dorit. Începuse chiar o a doua versiune a unui scenariu de teatru, dar iarăși renunțase. Nu avea calități de scriitor, constatase ea, ci de secretara umila, căreia i-ar fi plăcut
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
proza, eseu, critică literară,orice...... - Așteptați, am zis, așteptați!.. Lăură era puternic fardata, dar își arată exact vârstă pritre fardurile îndrăznețe. Simțea că încearcă să-și ascundă un sentiment de frică. Nu era deloc sigură pe ea, se credea o intrusa în cercul marilor scriitori români în viață și era ușor stingherita chiar. Au urmat obișnuințele lecturări de poezie și proza, apoi dezbaterile. Așteptăm să văd dacă vă folosi prilejul pentru a comunica public sosirea unui nou membru în cenaclu. Dar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
hotel pentru că era obosită, transpirata și se simțea incomod. Orașul semăna mai degrabă cu o ruină, era plin de gropi, de noroaie și de bețivi. Asta a fost prima ei impreise , cel putin...Se simțea foarte jenata, exact ca o intrusa venită aici să tulbure apele limpezi, să facă ce? -Trebuie să fii puțin ticnita să rămâi aici, isi zicea în gând. Trebuie să nu mai crezi cel putin că există și bucurii intime în viață. Nu era deloc simplu...Nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
apoi se răsuci spre copil. Urma să sară pe ea când Ripley dădu buzna în sală și apăsă pe trăgaciul vibratorului. Glontele făcu țăndări creatura strânsă înaintea saltului. Fulgerul deflagrației lumină silueta unui adult din apropiere. Ființa o atacă pe intrusă și fu catapultată îndărăt de două descărcări ale puștii. Ripley avansă continuând să tragă, cu fața schimonosită de o furie ucigătoare. Lucrul acela se clătina spasmodic și femeia îl termină cu aruncătorul de flăcări. Focul nimicea cadavrul și Ripley alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cât și enormei lui familii armenești. Familia fostului ei soț era dintr-o altă țară unde oamenii aveau nume pe care ea nu le putea pronunța și secrete pe care nu le putea descifra. Rose se simțise Întotdeauna ca o intrusă acolo, fusese Întotdeauna conștientă că era o odar - acest cuvînt cleios se lipise de ea chiar din prima zi. Era Îngrozitor să fii Încă atașat mental și emoțional de cineva de care ai fost despărțit din punct de vedere fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i spune „veniți să vedeți că am avut dreptate”, dar renunță imediat la intenția sa. La ce bun ? acea tînără femeie aflată în fața lui, purtînd pe ea doar o cămașă bărbătească furată, era mult prea calmă pentru a fi o intrusă. Bernard așteptă totuși o explicație și ea nu întîrzie să vină. — Bernard, chiar nu știi cine sunt ? — nu. — sunt de la Departamentul vise. Bernard se așeză pe unicul scaun din fața mesei, își aprinse și el, cu degete tremurînde, o țigară, și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ce era cel mai bine. Aproape spre ușurarea ei, un grup de turiști gălăgioși invadă lăcașul, întrerupându-i conversația cu - cu cine oare? Cu Dumnezeu? Cu spiritele oamenilor care se închinaseră aici? Cu ea însăși? Se simți aproape ca o intrusă când ieși. Ca și cum ar fi putut apărea cineva care s-o tragă la răspundere pe ea, necredincioasa - ce-ai căutat tu acolo? Nu ți-ai împlinit datoriile. Înainte s-o zărească vreun cunoscut, Fran trecu în grabă strada, îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unor aripi, auzit de tânăra oarbă? Sunt aripile unor păsări de noapte sau ale unui heruvim? Universul s-a umplut de freamăte, de murmure abia sesizabile, ce par stranii în tăcerea deplină din jur, acea tăcere de moarte care, în Intrusa, lasă să se creadă că „s-ar putea auzi pășind un înger”. Totul se petrece ca și cum tăcerea ar deschide calea unui invizibil prezent, dar cu neputință de văzut de către cineva. Un invizibil ce poate fi doar „simțit”. Trăind într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ar putea auzi pășind un înger”. Totul se petrece ca și cum tăcerea ar deschide calea unui invizibil prezent, dar cu neputință de văzut de către cineva. Un invizibil ce poate fi doar „simțit”. Trăind într-o lume a întunericului, bunicul orb din Intrusa nu aude oare și el zgomote pe care alții nu le aud, nu „simte” o prezență pe care ceilalți nu o văd, o prezență de ordinul invizibilului, percepută doar de către cel condamnat să viețuiască într-o noapte eternă? E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
prin greaua încercare a tenebrelor și au devenit atoateștiutori, întocmai ca fantomele. Numai el poate „vedea” pe chipurile celorlalți semnul morții: „Îmi dau seama că toți sunteți acum mai livizi decât niște morți”. Ușa, prag fragil la granițele alterității Pentru „intrusa” fără trup și fără chip nu există ușă pe care să n-o poată deschide, prag pe care să nu-l poată trece, așa cum va scrie ceva mai târziu Maeterlinck în Interior: „Lumea nu se sfârșește la poarta caselor”. Intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ceva mai târziu Maeterlinck în Interior: „Lumea nu se sfârșește la poarta caselor”. Intrarea în locuință - sau, mai exact, toate acele obstacole în calea intrării reprezentate de uși și de ferestre - figurează fragila și imposibila separare de „dușmanul” nevăzut, de intrusa, de străina ce întruchipează o alteritate amenințătoare și ostilă, întotdeauna prezentă, întotdeauna secretă. Nici măcar un ritual al pragului - cum este, de pildă, acela din Pelléas și Mélisande - nu va putea schimba ceva. Intrusa poate lua uneori înfățișarea unei femei frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și imposibila separare de „dușmanul” nevăzut, de intrusa, de străina ce întruchipează o alteritate amenințătoare și ostilă, întotdeauna prezentă, întotdeauna secretă. Nici măcar un ritual al pragului - cum este, de pildă, acela din Pelléas și Mélisande - nu va putea schimba ceva. Intrusa poate lua uneori înfățișarea unei femei frumoase, așa cum îi apare lui Golaud Mélisande, „micuța odraslă a pădurii”. Golaud, care s-a rătăcit vânând prin pădurea sălbatică, o întâlnește lângă fântâna orbilor pe ciudata Mélisande, despre care nimeni nu știe de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ultima suflare, nu este și ea, aidoma mamei sale, „o figurină de ceară”, metaforă a bizareriei unei ființe despre care nu se știe dacă e vie sau e moartă, dacă e de aici sau de altundeva? Și despre copilul din Intrusa „s-ar fi putut crede că e plămădit din ceară”. Pruncul n-a țipat niciodată. O fi mut? O fi surd? Copilul va țipa doar în clipa morții mamei sale... Odată cu această dramaturgie a imposibilității închiderii și izolării spațiului uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
absolut obligatorie la prezența excesiv de carnală a actorului, Maeterlinck a reunit Alladine și Palomides, Interior și Moartea lui Tintagiles sub titlul Trei mici drame pentru marionete. O invitație implicită la a nu uita recurența figurii de ceară în Prințesa Maleine, Intrusa și Orbii, trei piese din perioada debutului. În fața tuturor acestor figuri ale interstițiului se află o spaimă amestecată cu uluirea produsă de săvârșirea unei minuni neașteptate, întocmai ca în Poveste de iarnă. În fața indeterminabilului moarte-viață, ca și în fața indeterminabilului fantomei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
traverseze pista. Adevărul era că Irene nu vrusese ca Alice și Mary să facă parte din clubul sushi. Jina fusese cea care le invitase, iar Irene le urmărise cu atenție, căutând să dibuie orice semn care să indice faptul că intrusele aveau mai multe în comun cu Jina decât ea. Ca o nevastă geloasă, Irene suferise de fiecare dată când Jina o invitase pe Alice la masă sau se întâlnise cu Mary ca să meargă la film de dimineață. Când pui patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]