125 matches
-
nebună, undeva îmi este un poem sinucis METAFORA îmi este furată. Dintre mine și DEMONI ei rămân PIATRĂ, și la rândul lor ei se vor renașe din PIATRĂ. Țărâna lor ce se va renaște din țărână. Simfonia de CER prea intrusă în arderea calmă de soare. Din mine se vor renaște sfinți cu aoreole de zare. Dar ei aș dori să mă ajute ca voi să fiți niște morți frumoși. Voi ce v-ați înfruptat din timpul meu de soare. Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi le retușeze. Cartea apăruse deja de trei ani și eu știam că niciun cuvânt nu era în plus, niciun cuvânt nu era în minus. Nu putea fi retușată. Era bună sau proastă. Și poate ultima. Atât. Iar eu, o intrusă. Eva se apropia de un an și eu am scris într-o lună un roman pentru copii pe care l-am trimis la concursul organizat de Editura Arthur. Era un premiu mare, pe lângă publicarea romanului, și noi aveam nevoie de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
gândul de a scrie ceva pur și simplu nu exista. Pe la șase luni, în diverse conversații, a început să apară întrebarea : „O să scrii despre această experiență?“. Probabil, răspundeam, da, poate o să scriu. Pentru că nu eram sigură. Întotdeauna mă simțisem o intrusă în literatură, mă și comportam ca atare, tot timpul dădeam bir cu fugiții. Acum era și mai complicat. Nu mai eram deloc sigură de mine. Scrisesem între timp, împreună cu R., textul unui spectacol pentru copii, dar cum amândoi eram nemulțumiți
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
interpretările care s-ar formula pe baza faptului atât de straniu, amintea că nu trebuia exclusă ipoteza că putea fi vorba de o Întâmplare fortuită, de o modificare cosmică pur accidentală și fără continuitate, de o conjugare excepțională de coincidențe intruse În ecuația spațiu-timp, dar că, pentru orice eventualitate, se inițiaseră deja contacte exploratorii cu organismele internaționale competente cu scopul de a abilita guvernul să Întreprindă o acțiune care ar fi cu atât mai eficientă cu cât ar fi mai concertată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am strâns o gaură în plus la curea. Mă simt ușor, bine dispus, un copil plecat în excursie cu școala. Din spate îi ating fundul. — Pardon, domnișoară. — Ea e serioasă, nu se întoarce să mă privească, știe că este o intrusă. S-a îmbrăcat cu jacheta aceea sărăcăcioasă și cu o fustă mai lungă ca de obicei, silindu-se să nu bată prea tare la ochi. Primesc imediat cheia. Italia vorbește cu bărbatul la la recepție. Apar doi colegi, ne salutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că biata mea Elena nu poate scăpa de sentimentul ridicolului care o asaltează. Se simte ridicolă! — Dar nu înțeleg... Nu, nici eu nu înțeleg; dar asta e, se simte ridicolă. Și face asemenea lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-am pierdut simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
greoi, cu excepția Engleterei, în Europa. Poate fiindcă nu vin dintr-un neam cu arbore genealogic cunoscut și nici nu îmi plac entitățile metafizic-colectiviste. În lumea asta americană, cu rădăcini proaspete și oameni de peste tot, nu mă simt nici străină, nici intrusă. Și am mereu sentimentul că sunt o persoană, nu un trib. Că ceea ce sunt în ochii lor depinde de mine. Că mă decupează sau, dacă nu mă decupează, mă leagă de Evropa sau de estul ei. Am început ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dacă aș vedea doi bărbați privindu-se astfel, aș crede că sunt homosexuali. Tipul îi zâmbește. E foarte drăguț. Are gura mare și când râde aproape că nu poți să nu-i răspunzi cu un surâs. Mă simt ca o intrusă, așa că mă întorc și, instinctiv, deoarece am așa un vecin chipeș, încerc să-mi dau seama dacă puloverul meu e aranjat cum trebuie. Suferința, îmi spun, nu ne face mai puțin frivoli. Port un pulover negru, ușor decoltat, părul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai observat că numai de oamenii serioși, frământați nu se lipește somnul. Pândind-o pe Zina, care citește sau se face, am început iar să concep o scenă de teatru bulevardier: Anton, în izmenuțele flaușate, intră și o găsește pe intrusă, Da’ ce faci aici, domnișoară? (A. chiar rostește replica asta, întorcându-se de la veceu spre camera lui, dar nu pentru Zina, ci pentru domnișoarele-pisici.) Eu încep să-i amintesc ce i-am povestit despre Zina, aia care stătea-n vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
până acum, să mă așez în tihnă cu gândurile mele. Nu am avut puterea să-mi trasez un ideal pe care să-l urmez, deși am făcut tot timpul „ce trebuia”, niciodată ce-mi doream. De aceea mă simt o intrusă în propria mea viață, o pasăre în propria colivie, cu aripi frânte de propriile gânduri ... Adonis și Zoroastru Bunico, spre casa ta lin mă poartă ulița, N-are fir de colb acum, e-un rece bitum tras, Pe lângă uluci azi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
place și de-a pune în aplicare ceea ce îmi. Când colo, în loc să mă scutur, m-am trezit rostind în gând o rugăciune. - "Dă-mi Doamne, niște caaafea! Dă-mi și mie, Doamne, puțintică cafea", m-a parodiat zeflemitoare intrusa și-a ușchit-o, în antreu, după niște cești. Nu mă pierd ușor. Nu m-am pierdut ușor. M-am comportat precum un bătrân dinozaur, care, după ce-i zbori capul, continuă să mai alerge liniștit o jumătate de milă la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apoi pe cealaltă, dar abia În august - pe 9 august, 1915, ca să fiu exact precum Petrarca, la ora patru și jumătate a celei mai frumoase după-amieze a acelui anotimp, În pavilionul cu ferestre de curcubeu, am văzut-o intrând pe intrusa mea - abia atunci am reușit să-mi fac curaj ca să-i vorbesc. Văzută prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aceea? Păi... spuse Monterey, privind adânc În ochii lui Lauren. Făcu o pauză și doar o privi lung. Lauren, deloc timidă, Îl privi drept În ochi, ridicându-și și coborându-și genele ca o hipnotizatoare. M-am simțit ca o intrusă Într-o scenă foarte intimă. — Da? spuse Lauren, rupând vraja. — Hai să spun doar că... ar fi un cadou de logodnă. După asta, se Întoarse și se Îndepărtă cu pași vioi. Lauren părea la fel de dezumflată ca un sufleu rece. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se ridică și veni s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cuprinde un copleșitor sentiment de milă pentru aceste femei și mă aud spunând: — Eu sunt Orhideea. Îmi pare bine să vă cunosc. Ele se ridică, mijinduși-și ochii. Expresia de pe chipurile lor seamănă cu a unor animale de pradă. Avem o intrusă! se aude o voce tremurătoare, de femeie foarte bătrână. Ce să facem cu ea? — Să o ciupim până moare! e răspunsul ascuțit al mulțimii. Mă arunc la pământ și fac plecăciuni repetate. Le explic că am greșit deranjându-le. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pur îi repugnăă și devine un scop în sine, pe când umanul este doar un mijloc pentru obținerea fuziunii dorite. Recursul la analogia om-mașină/proteză a fost interpretat, de-a lungul timpului, în principal în două direcții: fie ca o penetrare intrusă a mașinalului în organismul uman, fie ca o introducere a ordinii tehnologice într-un organism nefuncționabil. De regulă, în discursul cultural-filosofic diacronic, mașina a constituit o metaforă a mecanizării - un sistem unitar în care părțile sunt importante pentru rotunjirea întregului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la divergența seturilor de valori, adică a ideologiilor. Cu alte cuvinte, înlocuirea unor teorii importante (numite acum paradigme), cum ar fi realismul sau marxismul, a fost considerată imposibilă, datorită imposibilității separării analistului de obiectul său de analiză și a valorilor intruse, care fac analizele incompatibile între ele. Așa cum am discutat deja în interludiu, această deducere a incomensurabilității din incompatibilitatea valorilor pare a fi mai degrabă luată de-a gata decît analizată. Cea mai spectaculoasă formă a acestei confuzii ar putea fi
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
curte nordică și asumîndu-și dragostea pentru poporul adoptiv, dragoste împărtășită cu monarhul auster și eficace. Totul în onestitate ireproșabilă. Ambasadoare fermecătoare în marile cancelarii. Ființă meditativă în dens-femininul său jurnal. Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a mochetelor. Ea, înaltă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numele nu mai puțin aventuroasei sale companioane întru pasiune. Și asta, nu din ingerință în intimitatea vieții regelui tată, ci din motivul mult mai moral-plauzibil al cinstirii memoriei Reginei mamă Elena, atît de dureros marcată, o viață, de tupeul celeilalte, intrusa. De altfel, acesta a și fost motivul capital al refuzului Regelui Mihai de a participa la recentele ceremonii ale înhumării. Delegîndu-și civilizat protocolar fiica să facă, ea, prezentă implicarea legitimă a monarhiei române în actul ce o privea nemijlocit. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am întrebat cu stupoare, printre bărbații aceia în frac și femeile în toaletă de seară?” În plus, în jurul ei, în alte fotografii, bulevarde majestuoase, colonade, priveliști mediteraneene. Prezența ei era anacronică, deplasată, inexplicabilă. În trecutul nostru familial avea aerul unei intruse, cu echipamentul acela, purtat în zilele noastre doar de femeile care, iarna, curăță troienele de zăpadă de pe drum... N-am auzit-o pe bunica intrând. Și-a pus mâna pe umărul meu. Am tresărit, apoi, arătându-i fotografia, am întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spațio-temporală și renunțare la orice habitudini înrobitoare, urmărește veritabila deconectare și marcheză regulile unui joc de-a fericirea, prin reconstituirea unui cadru paradisiac, efemer, dar preferabil viețuirii anchilozate în rutină. Față de armonia acestui microfalanster de vacanță instituit la vila Weber, intrusa pereche de vilegiaturiști care descind parcă direct din schițele caragialiene Tren de plăcere, Cură la apele Văcărești, Lună de miere, se profilează în toată vulgaritatea, contrastul evidențiind cantonarea derizorie a acestei lumi în fiziologicul alimentar și erotic, lipsa orizontului poetic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
faptul că sunt considerată poetă britanică, fiindcă ei poezia mea îi apărea în primul rând americană. 17 iunie 2005 4.7. Elaine Feinstein: "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" LIDIA VIANU: Prefața ta la volumul Collected Poems afrimă că te simți "intrusă". E în această afirmație o trăsătură esențială a ceea ce eu numesc autorul Desperado, care nu are casă. Poezia ta mi se pare o poezie fără casă. Ai nevoie de adăpost și nu-l găsești. Nu în vers. Poemele tale sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi putut foarte bine să fie spațiul meu. Această conștiință m-a făcut adesea să-mi pierd răbdarea în fața preocupărilor limitate ale multor poeți englezi. Am început să scriu în jurul lui 1950. Eram pe atunci extrem de conștientă că sunt o intrusă, dar eram mândră că am rădăcini altundeva. Toți bunicii mei erau evrei ruși, veniți în Anglia la sfârșitul veacului al XIX-lea. Cele două familii erau foarte diferite. Tatăl mamei, geamgiu, o ducea bine și copiii lui au făcut facultate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o femeie cam timidă; nu era urâtă, dar trăia o cumplită nefericire din cauză că un RH negativ a ucis toți copiii pe care i-a conceput după mine. Așadar, când am început să scriu în anii '50, aveam conștiința că sunt intrusă, dar eram și foarte mândră că am alte rădăcini. LV. Mother in Love e un poem de o sinceritate Desperado. E personal fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se află mai ales dincolo de Manhattan, în Brooklyn, Queens, Bronx, Staten Island ori chiar peste râul Hudson, în New Jersey. LV. Când erai copil, îți dădeai seama că New York-ul e un oraș multicultural? Te integrai ușor, ori te simțeai intrusă? ES. Am mers mulți ani la o școală publică (fără taxe), multiculturală. Aveam prieteni de toate felurile, din toate clasele și grupurile etnice: negri (de origine africană, spre deosebire de Marea Britanie, unde sunt mai mult din Marea Caraibelor), chinezi, egipteni, portoricani și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]