2,413 matches
-
mult, dialogul shakespearean clarifică faptul că, în momentul în care Antonio se împrumută, Shylock nu cere dobândă pentru că e sigur că venețianul îl poate plăti, așa că ceea ce părea pentru mulți - o prejudecată care subzistă în privința recepției acestei piese - o miză inumană se dovedește una tocmai generoasă și absurdă. Bine, există și un risc al contextualizării lui Radford: în prologul oferit de el ți se spune că evreii nu aveau voie să părăsească ghetoul noaptea, iar în film acest lucru se întâmplă
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
de nașteri, mă gândeam că n-am să mai fac niciodată un copil, pentru că nu aș putea să trec prin asta încă o dată.” Sunt curios dacă cineva de la Giulești a citit textul din Eve. Chiar sunt curios. Aparte de tratamentul inuman de la noi (și e de neînțeles de ce tații n-au voie să asiste!), prin simplul fapt că femeia e tratată că un bolnav, ca și cum nașterea ar fi o boală nu ceva natural, i-a făcut pe unii obstetricieni să reclame
Cum se naşte în România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82808_a_84133]
-
clinică, aș fi cumpărat una... Eu unul mă bucur că nu a fost condamnat, desi motivele sunt complet aberante — un om de rand nu ar fi avut cu siguranta același noroc. Chiar și așa, rămâne o victorie împotriva unor legi inumane. Dar nu pot să fiu de acord cu “Peste tot în lumea civilizată (...) se încearcă ajutorarea acestor semeni ai noștri”. Dacă ai ceva argumente, te rog să le prezinți, eu văd însă că “peste tot în lumea civilizată” sau mai
Fiat justitia, pereat mundus? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82927_a_84252]
-
însă care o dezmințea brutal. Reîntors în patrie, în toamna lui 1948, cu scopul unei "scurte vizite familiale" - autorul nu mai poate pleca la Paris, trezindu-se victimă a unei "veritabile sechestrări", operate "prin inflexibila decizie discreționară a unui aparat inuman căruia nimeni și nimic nu i se putea opune". Iluzia sfîșiată iscă nevoia unei explicații. Construită, în bună parte, pe ignoranță, dar și (aci avem iarăși o probă a desăvîrșitei corectitudini autoscopice) pe un anume retuș mărturisit al datelor cunoscute
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
Exagerînd puțin, am putea susține că, din contra, regimurile fasciste n-au avut altă concepție decît anticomunismul. Dominicanul Trujillo din Sărbătoarea Țapului este cel mai bun exemplu. Sigur că în numele anticomunismului, dictatorul dominican contemporan cu Franco și-a slujit cu inumană cruzime interesele proprii, ale lui și ale familiei sale. Ca și comuniștii Kim Ir Sen în Coreea sau Mao în China. Dar aceștia din urmă erau anticapitaliști, nu adversari ai extremei drepte ca atare. Și, în orice caz, concepția lor
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
Este problema cărții L'écriture ou la vie (Scrisul sau viața). Complexitatea literară a mărturiei Așa cum am scris mai sus, intenția inițială a lui Imre Kertész este asemănătoare cu a lui Primo Levi: să mărturisească, să comunice celorlalți o experiență inumană și eliberarea interioară, adică întreaga latură "utilitară" a povestirii. Totul se complică însă la Imre Kertész din moment ce a ales romanul pentru a se exprima, ceea ce s-a dovedit o capcană. În timpul scrierii romanului a apărut o incompatibilitate între viață și
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
brusc?", mi-a dat următorul răspuns, și el doar pe jumătate glumeț: "Domnule, în țara asta orice om trecut de patruzeci și cinci de ani e bolnav!" Mi-am adus aminte de acest "diagnostic", explicat de prietenul meu prin regimul inuman, de exterminare lentă dar constantă, la care am fost supuși cu toții sub comunism, urmărind febrilitatea argumentelor, unele mai bolnave decât altele, prin care guvernanții motivau reducerea paturilor din spitale. Conform directivei năstăsiote suntem o nație de bolnavi închipuiți. Conform realității
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
consideră ca existînd simultan în orice suflet omenesc și pe care o putem găsi, între alții, la Rimbaud și Mallarmé. Conceptele ambivalenței sale sînt ordinea și aorgicul. Dacă ordinea e cea a creației dumnezeiești, aorgicul este lumea increatului, lumea haotică, inumană, ce a precedat ordonarea prin lumina Logosului. Claudel e sedus pînă la un punct de "farmecul monstruos" al dezordinii primordiale: "Orgiasticul în care se complace privirea poetului cuprins de beția divină, e sete după aorgicul nocturn". Însă cu precădere el
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
rasistă cu pricina și debitează prostia că muncitorii au condus țara în comunism. Care muncitori, tovarășe Mizil? Aceia de mucava din MAN? Minerii risipiți și uciși după 1977? Aceia care au muncit (și muncesc) într-o industrie depășită tehnologic și inumană? Cît despre ignorarea "realizărilor", crede tovarășul Mizil că România, dacă nu era comunistă n-ar fi construit nimic, n-ar fi evoluat, n-ar fi ținut pasul cu lumea? N-are importanță ce crede tovarășul Mizil. Are însă faptul că
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
cea a rețelei („puterea se naște în rețea”). Un inadaptat introvertit, cu trupul purtând semnele unei boli misterioase, care imaginează un fel de rețea a tuturor inadaptaților și alienaților sufletești („organism alternativ”), o rețea prin care să se sustragă societății inumane, societății scindate de simulacre (cum se formulează în teoriile la modă), comunicarea să nu mai fie supusă convențiilor sociale, să nu mai fie mediată de vreun canal de control, ci instantanee, în masă, cu asistența non-stop a utilizatorilor. Eu-l
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
face cultul personalității și să publice campioni ai omagiilor ceaușiste precum Ion Dodu Bălan și Nicolae Dragoș. În nr. 43 al „Memoriei”, rămasă aproape singură în obstinația pentru adevăr în „procesul comunismului”, sînt aduse noi și noi mărturii despre nedreptele, inumanele suferințe din închisorile comuniste, despre regimul criminal și instrumentele sale de zdrobit vieți. Deosebit de impresionantă e evocarea lui Gheorghe Năstase despre „Academia” din Aiud și despre figura luminoasă a profesorului Ion Petrovici. În martie 1952 regimul deținuților s-a mai
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
în lagăr, a abandonat vechile concepții, a intuit utopia barbară care e comunismul și s-a hotărât s-o denunțe. El pornea din momentul inițial, punând sub semnul întrebării însăși insurecția din oct. 1917. A început să scrie în condiții inumane (în barăci înghețate), ascunzându-și mereu cât mai bine manuscrisele de teama K.G.B.-ului. Rebelul, ne spune S. Damian (repetând lucruri știute, însă nu chiar de toată lumea) avea nevoie de un complice, „nu de unul oarecare, văduvit și el de
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
Damian însuși își mărturisește lipsa de curaj în afirmarea valorilor autentice. O spune textual: „Regret și îmi fac retrospective imputări amare că n-am fost în stare să aleg calea demnă a negării în întregime a unui regim sclerozat și inuman”. Adică, tot cu vorbele lui, între „ispita cerului” a înclinat spre aceea a „smârcului”. Totuși un anume curaj a existat. Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu n-ar fi apărut fără girul unui estetician ca Ion Ianoși, care avea un
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
să am din viața ei o parte". Poet al "lucrării" și al "libertății între frați", Gheorghe Pituț, covârșit de nepăsarea milenară a Sfinxului, nu pregetă să-i pună la încercare misterul, inexistența și neantul în sonetele pariziene. Nu eternitatea Sfinxului, inumană expresie a dezumanizării artei, a râvnit-o Gheorghe Pituț, ci perenitatea învederată de geniul creștinismului, de la sonetele lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din sonetele demne de orice antologie, ci și marca stilistică
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
frate mai mic, în lagărul de la Terezín, organizat în interiorul fostei cetăți Theresienstadt, înființată cu două secole în urmă de împărăteasa Maria Teresa. Deși majoritatea rudelor și cunoscuților au murit la Auschwitz și în alte lagăre, familia Klíma a supraviețuit condițiilor inumane de la Terezín și, după eliberare, în mai 1945, s-a întors la Praga. Atras din copilărie de lumea poveștilor și a cărților, tânărul Ivan Klíma se înscrie la Facultatea de Litere a Universității Caroline, lucrând după absolvire la diverse edituri
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
a căror victimă a ajuns. Pedeapsa ce i s-a aplicat Lenei Constante, taxată drept "dușman al poporului", etichetă predilectă a "justiției" bolșevizate (Tzvetan Todorov: "pedeapsa precede stabilirea vinovăției, ba mai mult, îi ține locul"), a fost din cale afară de inumană. Pictorița s-a aflat nu mai puțin de 3000 de zile într-o izolare înfiorătoare care urmărea distrugerea identității sale, destituirea sa din condiția de om. Trupul și integritatea mintală îi erau în egală măsură amenințate: Nimic nu se mai
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
o asemenea listă mai puteau fi incluși Ivan Solonievici (cu Sârma ghimpată roșie), Anton Ciliga (cu Țara marii minciuni). Toate acestea la un loc erau cât se poate de elocvente și convingătoare cu privire la imaginea concentraționară a Uniunii Sovietice, la caracterul inuman al condițiilor viață, de muncă, de hrană și igienă, la represiunile îndreptate împotriva unor întregi grupuri sociale și nu a unor indivizi considerați vinovați de ceva anume. Franța însă continua să refuze perceperea esenței reale a regimului comunist. Când se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
craioveni fac, în plan metafizic, acrobații comparabile cu acelea, în plan fizic, realizate de zburătorii la trapez și acrobații la bascule ai Școlii Chineze de Circ de la Shanghai - care execută, în sincronizare perfectă, acrobații la mare înălțime, de o dificultate ...inumana, unice în lume, parcă dincolo de barieră terestră. Aidoma experților care au comentat evoluțiile magistrale ale acrobaților chinezi la Festivalul Internațional de la MonteCarlo, putem exclama și noi despre RINOCEROS, producția audiovizuală totală a lui Robert Wilson la Craiova, că este, indiscutabil
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
muritor aidoma unei ființe începură să facă drumul înapoi toate intersectîndu-se bulucindu-se într-o oglindă ce se teme de lucruri cum un copil se teme de-ntuneric. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum o sfîrlează Soarele gîfîind amenințător cum un tren ce se-apropie de gară. Vîrstă Nimic nu se mai face dacă nu contrafaci începutul sîrguincios contabilizînd aceste hîrtii ce s-au trezit înaintea ta cîte-un cuvînt în
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
Mai târziu am aflat că din cauza blocurilor centrale prăbușite în primul minut, a norilor de praf și de moloz înălțați din Bucureștiul supus la cazne, hurducat, halucinat, Luna primise un halo sau chiar două, care o făceau și mai teribil inumană. Întunericul era deplin, electricitatea fiind prompt întreruptă, ca și alimentația cu gaze (acesta a fost un mare bine, veți vedea îndată de ce). Toți locuitorii cartierului ieșiseră buluc în stradă cu ce bruma aveau pe ei, îngroziți, plângându-se, strigând, gesticulând
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
multă-ncordare pînă cînd căldura divina căldură vine de la sine. Semn de carte Cuvinte găurite cum steagul Revoluției prin care rînd pe rînd ni se perindă capetele prozaice. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum o sfîrlează Soarele gîfîind amenințător cum un tren ce se-apropie de gară. Montană Te voi găsi firește pe cărarea ce duce spre ascunsa avere montană cu brațul înălțat de valul văzduhului cald cum o pasăre
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
estetic, în sensul lui Gide, dar și estetic, în sensul lui V. Havel), un dosar de existențe. Sau de inexistențe? Mărturiile, scrise, înregistrate sonor, transcrise din memorie, apar la limita dintre viață și moarte. Depozițiile dialoghează asupra acaparatoarei esențialități a inumanului și demonicului. În carte nu avem propriu-zis o instanță narativă, unică sau plurală, dar numeroasele unghiuri de prezentare și dezbatere asigură un fel de punct de vedere foarte deschis, relativizant, dar nu relativist ori echivoc. Capătă cuvânt aici și negaționismul
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
tranșat și folosit ca ingredient culinar. Constantin Popescu știe că scrie neconvingător; de multe ori afirmă, comentează și impune când ar fi trebuit ca scrisul să sugereze prin propriul meșteșug: „Spectacolul este deprimant umilitor, barbar, dezolant, cinic, dizgrațios, aberant, dezgustător, inuman, degradant...” sau „Imaginea este, bineînțeles, intrigantă”. În momentul în care indivizii au un accident cu mașina, la casetofon tocmai ascultau Diesel Power - Prodigy, când se bat niște vecini se aude Wolly Booly, când același Faianță se droghează, din sufragerie se
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
scapă la un moment dat: "Eu exist nu atât prin istoria vieții și a carierei mele, cât mai ales prin cărțile mele." Fanii săi nu vor afla despre Breban nimic, scriitorul cu viață personală rămâne un străin perfect, un personaj inuman, fără slăbiciuni, fără îndoieli, altfel decît retorice, fără momente de cădere, preocupat doar să creeze, o fantoșă care nu există decât pe scena artei. Căci acesta este sensul vieții lui Nicolae Breban: Opera, Creația monumentală. Nu viața, ci "construcția magistrală
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
cu capul aplecat sub un jug nemilos, nu pentru că sînt obligați de o forță majoră, ci pentru că sînt fascinați și vrăjiți de un singur om, de care nu au mare teamă și nici nu este iubit, ci este contrar tuturor, inuman și crud." "Discours de la servitude volontaire" (1574) - La Boétie Serenela Ghițeanu: V-ați exprimat în mai multe ocazii că nu sînteți de acord cu "primatul esteticului" în detrimentul eticului și că opera nu salvează viața unui scriitor și nici viața nu
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]