1,090 matches
-
are o foarte bună părere de sine, pentru a nu spune mai nimic. Cam pe când și lucruri serioase, constructive, “ziditoare”? Să ne amintim pentru ce ne-a fost dat Cuvântul și Cine ni l-a dat. Treziți-vă din mirajul inutilității, oameni buni!
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
cu toată superdezvoltarea tehnologică, nu sunt prețuite decât curăția (interioară și exterioară) și micile bucurii ale vieții, orice semn de infatuare fiind privit cu teamă de hybris mai dihai decât în vechea Elada, poate developa contrastele interioare, poate elibera de inutilitatea balastului existențial. Aș îndrăzni să a-firm că, pentru occidentalul protestant al mileniului trei, Copenhaga este un loc de pelerinaj la fel de important precum Compostella pentru catolici - localitățile nefiind în zadar așezate de Lodge, la rând, în drumul personajelor sale. Generos, plin
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
economice, diplomatice. Nash e obsedat pe de-o parte de originalitate, pe de altă parte de exact această utilitate. Matematica și literatura, întrupate la nivel de top de către cele două personaje, se întîlnesc tocmai în caracterul lor de ezoterism, de inutilitate, de știință, respectiv artă, autosuficiente. Toată lupta care se dă în poveste este pentru a ieși din acestă inutilitate. Nash a terminat facultatea și doctoratul în mod strălucit. A obținut postul cel mai rîvnit, în cercetare. Declicul se produce atunci
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
Matematica și literatura, întrupate la nivel de top de către cele două personaje, se întîlnesc tocmai în caracterul lor de ezoterism, de inutilitate, de știință, respectiv artă, autosuficiente. Toată lupta care se dă în poveste este pentru a ieși din acestă inutilitate. Nash a terminat facultatea și doctoratul în mod strălucit. A obținut postul cel mai rîvnit, în cercetare. Declicul se produce atunci cînd inutilitatea îl copleșește. Ce ar putea să facă cu acestă matematică atît de superioară încît riscă să se
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
știință, respectiv artă, autosuficiente. Toată lupta care se dă în poveste este pentru a ieși din acestă inutilitate. Nash a terminat facultatea și doctoratul în mod strălucit. A obținut postul cel mai rîvnit, în cercetare. Declicul se produce atunci cînd inutilitatea îl copleșește. Ce ar putea să facă cu acestă matematică atît de superioară încît riscă să se rupă de lume? Ce poate face un intelectual strălucit pentru lumea în care trăiește? Cum poate fi util? Și atunci mintea lui începe
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
cea mare. Să rezolvi o problemă pentru frumusețea rezolvării, să citești o carte pentru cartea în sine - o viață de om. Sau să fii cetățean, să pui umărul. Acolo, în intervalul dintre terminarea studiilor și începerea vieții reale, pîndește pericolul: inutilitate, schizofrenie, pactul și gloria, premiul sau anonimatul. Marea încercare, marea alegere. Și permanenta obsesie a cîștigătorului: cine cîștigă pînă la urmă, Nash, schizofrenic și premiat cu Nobel, sau celălalt matematician (i-am uitat numele!), echilibrat, profesor la Princeton, integru și
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
câteva zile. Valiza va rămâne nedeschisă, iar la mormânt vor fi duse flori. Tot ce mai putea face după moartea mamei, autoarea a făcut - a scris cartea - dar împăcarea n-a venit. Îndoielii și neliniștii li s-a adăugat sentimentul inutilității și vinovăției: Acum mă învârtesc în jurul acestui întuneric unde n-am știut să te însoțesc, mă învârtesc cu frazele mele". Se întreabă, din nou și pentru ultima dată, ce-ar spune mama: "Du-te de aici cu frazele tale, fă
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
puncte de vedere prioritare, cristalizate, că nu avem prejudecăți deloc și că, la adăpostul acestei lipse de prejudecăți stă, de fapt, un aleatorism, un fel de cult al întîmplătorului. Dar au trecut cinci ani, în care toți am căpătat sentimentul inutilității omului de cultură, o senzație cumplită de dezbinare a vieții intelectuale, un sentiment de dezorientare, de debusolare. Cred că o să încercăm oleacă de direcție, ca să vorbesc așa, ca în Moldova. Aș vrea, în primul rînd, să refacem - cred că-i
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
personajul în jurul căruia se fac și se desfac întîmplări, se suferă, se moare, se iubește cu o enormă tandrețe și fidelitate, este singurul personaj ce traversează piesa, restul aparițiilor fiind episodice. Pe lîngă multe lucruri în sine, pedalări excesive și inutilități, rețin textul lui Martin Sherman, care, realmente, m-a interesat.
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
Tudorel Urian În urmă cu mai bine de trei ani, Mircea Mihăieș a publicat în revista „Cuvîntul" un text dureros și pe alocuri patetic despre inutilitatea actului critic în atît de bezmetica noastră perioadă de tranziție. în chip firesc articolul se încheia cu anunțarea intenției autorului de a renunța la cronica literară, o specie publicistică foarte solicitantă pentru cel care o practică, dar aflată, la vremea
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
în locuri, relații și instituții publice... E unul dintre acele subiecte despre care decizia de a nu pomeni nimic apare tentantă și logică; se strecoară însă și o umbră de slăbiciune omenească: e greu să nu adaugi, cu tot sentimentul inutilității, o mărturie personală în mulțimea de reacții vesele sau iritate din ultimele zile. Ceea ce se poate spune fără ezitare e că - dincolo de bune sau rele intenții, de subînțelesuri sau răstălmăciri - legea este absolut inaplicabilă. Și, în vechiul spirit maiorescian, o
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
de util pentru austeritatea și emblema statuară a ediției. A doua motivare se susține pe argumentele sublimate: "Cu ce drept ne insinuăm în viața intimă a unor uriași, care s-au simțit bine lângă niște făpturi obișnuite?", continuând pe ideea inutilității amestecului într-o dispunere de viață, perfect asumată și cu nimic dăunătoare "rosturilor celor din jurul său". Volumul cuprinde în structura sa, parte a corespondenței lui Liviu Rebreanu cu familia din Transilvania, așezată pe bogat suport explicativ și numirea surselor de
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
obiectivitatea rațiunii"). Doar în virtutea unei asemenea concepții autorul Scaunelor îmbină formele opuse într-o rețetă "de tip parodic", tragicul și comicul, melodramaticul și sublimul etc., în consonanță cu mărturisirea aceluiași Camus că "încearcă formule extreme, în măsura în care ele ating absurdul și inutilitatea". Totul meditat, dozat cu mare luciditate, oglindind un nivel speculativ care se articulează ca o teorie, iar nu ca o umoare scăpată de sub control, ca o debandată a elementelor actului creator... Dacă nu mi se înfățișează foarte convingătoare tentativa eseistei
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
cea de a scrie: "Vă voi mărturisi deci: nu am decît o singură identitate, scriitura (Eine sich selbst schreibende Identität). Și de altfel, cine sunt eu? Dar cine poate să știe?" La Imre Kertész "creația" țîșnește din "superfluul vieții", din "inutilitatea" scriiturii. Acest lucru îi permite "să continui să trăiesc viața mea de netrăit" și "să găsesc pacea, liniștea, ușurarea". Astfel, el poate trage concluzia că în "superfluul vieții" rezidă bogăția sa, "sursa eventuală a creației" unde "se manifestă singura mea
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Arghezi sau de un Ion Caraion, care nu se mai simte atașată de o lume care a trădat ființa prin nici un soi de obligații. Nici o finalitate nu intră în jocul său care indică o transcendență coruptă, demonizată. Deviza e, aici, "inutilitatea", exprimată nu fără adaosul unui gest de groasă sfidare plebeiană: "inutile sînt toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Mircea Mihăieș Ultimii ani ai lui Ceaușescu - ca și, în general, ultimii ani ai oricărei aberații politice - șochează prin mulțimea, diversitatea și, finalmente, inutilitatea legilor virulent represive. Vladimir Tismăneanu definea acest tip de reacții, cu totul străine ideii de lege, caracteristice regimurilor autoritare intrate în putrefacție, drept "interjecții dictatoriale". Amintiți-vă de puhoiul de "ordonanțe" din vremea lui Văcăroiu, simplă maculatură de cancelarie, de
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
primăvară/ atunci vei începe să sapi/ vei săpa cu înverșunare și-n jurul tău se va înalța o patrie/ peste care floarea cireșului va picura între timp/ ca o rană uitată de durere". " Mortul perfect" este în același timp imaginea inutilității și declasării poeziei astăzi (în special a celei moderniste), devenită "senzaționala istorie a sentimentului fără sentimente", și a lipsei oricăror compromisuri pentru că "nu mai știi nimic despre durerea pe care nu o mai simți". Acolo unde poezia nu alunecă în
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
ascuns în palatul său avea avantajul de a nu vedea oamenii ca niște vînători ce hăituiesc o fiara". O imagine a monarhului impasibil, daca nu chiar neputincios la zornăiala de argumente politice și religioase ale clipei, o imagine-simbol atît a inutilității oricărei poziții reclusive, cît și a abstragerii de la datoria ce incumba apărătorilor națiunii și ai lui Dumnezeu. Deși monarhist, apărător al lui Napoleon al III-lea, a cărui soție Eugenia era o adevărată discipolă, Mérimée sugerează că, deși ferit prin
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
Asta n-are nici un rost și e cât se poate de trist Uneori este foarte greu să scrii despre literatura proastă pentru că nu te stimulează în nici un fel, nu produce idei, mai mult te golește și te lasă perplex. Sentimentul inutilității dublează întotdeauna acest tip de blocaj. Paul Doru Chinezu scrie o poezie pe care o vrea concisă, de tip haiku în care 10-15 cuvinte apar cu predilecție în mai toate combinațiile: timp, întuneric, oglindă, infinit, umbră, singurătate, ploaie ș.a. Se
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu dispuneam, în ceea ce numai din comoditate continuam să numesc viața mea, decît de o liotă de detalii vii [...] Nu mai aveam aproape deloc amintiri, din cauza inutilității lor, iar ceea ce tîram după mine nu semăna cu nimic din ce-ar putea lua vreo formă. Se-nțelege că, în atari condiții, nu-mi rămînea decît să mă întorc spre prezent, și în mod întîmplător spre viitor, care nu
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
și ignoranța. Acestea două sunt manifestări ale credinței, din ce în ce mai larg răspândite, că exprimarea nemijlocită, frustă, nefiltrată, precum și ignorarea modelelor culturale consacrate constituie adevăratele trasee în descoperirea propriului eu artistic. Credința în curiozitatea neinhibată dă astfel naștere experimentului, iar credința în inutilitatea culturii argumentează amatorismul. Formele sub care se manifestă acest tip de artă nouă sunt bazate pe un bizar amestec între improvizație în conținut și academism în formă, între rebeliune în declarații și conformism în purtare. Dacă postmodernii erau tobă de
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
de viață". Ce rămâne în urma tuturor acestor excluderi? Un lung șir de meditații pe teme dintre cele mai diverse de la probleme de filosofie a limbajului până la chestiuni ce țin de soarta scriitorului (unde scriitorul este chiar Gheorghe Crăciun) în tranziție, inutilitatea literaturii, rosturile criticii literare, bătrânețe, miza confesiunii, teoria dispersiei, proza antiepică și chiar descrierea unor vise. Este o carte radical egocentrică. Paradoxul acestei cărți este acela că, dacă literatura este în mod fundamental un act de comunicare între un autor
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
că altfel telespectatorii s-ar deda la acte iresponsabile, cum ar fi sinuciderile în grupuri organizate... Nu e cazul, eventuale suiciduri pot avea loc, doar dacă televiziunile vor continua să transmită grămada de emisiuni de acest fel, cele mai multe de-o inutilitate într-adevăr impresionantă, sau/și alunecări spre o simpatică imbecilitate. Și, iată, din acest motiv suntem atât de tulburați, încât abia-abia înțelegem ce ascunde subtilitatea televizată a afecțiunii dintre președintele Traian Băsescu și primul ministru Călin Popescu Tăriceanu de după incidentul
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
surselor teoretice ori statistice, într-un stil strălucitor, impregnat cu maliție, ironie sau chiar aroganță. Nu valoarea literară a eseului, tipică „școlii franceze”, este totuși cea care ne preocupă, cât întemeierea demersului, valabilitatea lui. Pentru că Emmanuel Todd ajunge la concluzia „inutilității Americii” după un excurs istoric, o analiză economică și o prospecție demografică ce par corecte, la obiect, făcând previzibil inevitabilul eșec al unui posibil imperiu planetar. SUA, crede el, nu sunt pregătite pentru un rol pe care prăbușirea bruscă a
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
mai ales atunci când el nu este promis. Borges nu spune mai mult prin simboluri decât o face lăsându-ne să vedem clar de ce anume și cu ce scop folosește acele simboluri. El apelează la simbol tocmai pentru a ne arăta inutilitatea și în același timp tocmai fascinația căutării sensului prin simbol. Căci ce înseamnă, în fond, oglindă, labirint, bibliotecă, mit, vis? Toate acestea nu ne arată un drum, ci sunt tocmai imaginea infinitelor căutări și a înșelătoarelor ei chipuri. Scepticismul postmodernist
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]