108 matches
-
aceasta capătă relevanță principiul de discursivitate-în-cursivitate, în baza căruia devine posibilă unitatea-în-discurs a unei expresii. Tot astfel, considerăm două dimensiuni generice ale Vf: de adâncime și de suprafață. În adâncime se instituie câmpul sau starea vocii formale, ca fond de invarianță sau continuitate. La suprafață se developează discursul sau accentuarea Vf, ca nuanțe de surprindere sau discontinuitate. În aspectul său general Vf este un discontinuu-pe- fond-de-continuu. Trebuie să ținem cont că dimensiunii teoretice de câmp (mod) al Vf îi corespunde concret
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
relațiile de ordin temporal, condiția referirii lor este de a avea minimum două obiecte sonore (de nivel elementar). Ca atare, Vf nu este însă un obiect elementar decât la nivelul câmpului în care se propagă, adică în locul ei de continuitate (invarianță), și pe care-l ocupă în mod exclusiv. La nivelul expresivității (pe plan secvențial sau discursiv), Vf este un obiect compus, structural-sintaxic. Deși conform sistemului nostru teoretic nu putem considera mai multe Vf în același cadru de continuitate, recunoaștem în
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
dinamic/temporal). Realtiv gândirii muzicale, aceste repere-dimensiuni se prezintă ca: Armonie - metru muzical (corespondent perechii Decor - scenă/situație); Mod/tonalitate - melodie (corespondent perechii Costum/static - personaj/dinamic). La nivel supra-interpretativ distingem și o a treia pereche, reprezentând un fond de invarianță sau ambianță, în raport cu perechile deja menționate: Tablou (desenul din fundal - ca profunzime sau extensie/plajă de adâncime spațială) - culoare/lumină (ca aspect/imagine de suprafață sau intensie pe durata/continuitatea unei stări temporale). Corespondentul muzical al acestei perechi de supra-întindere
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
din compusul L-dpc, C-Mins caută indici de asemănare sau rime, prin care să-și releve dinamica formei dpc din perspectiva dimensiunii interpretative de adâncime<footnote Adâncimea este un mod de interpretare a dinamicii formei muzicale sub aspectul stabilității și/sau invarianței în consecutivitate (succesivitate) a unor segmente formale elementare sau minim-suficiente, ca unități expresive. Interpretativ-analitic, segmentele variind într-un șir de continuitate sau înlănțuire sunt dispuse unele sub altele (în ordinea apariției), încolonate în rimă, respectiv aliniate pe criteriul asemănării la stânga
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
puternice (precum între segmente identice), se obține o imagine a variabilității în continuitate, referind asupra gradului și sau modului dinamic de stabilitate a formei (coloanei) de-a lungul desfășurării ei, ca succesivitate temporală. footnote>, sub diferite aspecte de consecvențialitate, ca invarianță/stabilitate timpo-tempică prin repetitivitate periodică sau de pulsație - în șir de timpi metrici (tm) singulari sau împerecheați în formule ritmice -, ori prin succesivități înlănțuite în perioade de ciclicitate. Mins își poate concepe astfel o strategie de conservare energetică pe un
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
internațională, el militase pentru poliglotism, organizarea activităților de traducere, formarea și recompensarea adecvată a traducătorilor. Marino contestase istoricismul pozitivist, minimalizând rolul cronologiei literare, deoarece sincronismele, coincidențele, analogiile de structură, identitatea simbolurilor, demonstrau că literatura universală se bazează pe generalitate și invarianță. Invariantul este un fapt de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al literaturii universale. Realizând tipologia invarianților (antropologici, teoretico-ideologici, teoretico-literari și literari), Marino a demonstrat că literatura semnifică dimensiunea spațială și temporală a literarității, că
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
Nocturnă - Este poetul care simte ! Simte profund și descoperă toate semnificațiile iubirii pe când alții, le-ar simți mai ușor. Poezia sa este dominată de dorință; dorința ordonată de un ritm asupra persoanei iubite care ea uneori își arată mirajele prin invarianță. ,, Sărută-mă sincer pe frunte Buzele să le facem mănunchi Înflorit pe-al fericirii munte Cules întâi de pe genunchi. ,, - Sărută-mă - Poetul Sebastian Golomoz, rămâne același ,, căutător sau cerșetor de dragoste,, ; peste timp, noaptea sau în lunile lui cuptor, previzibil
UN CUVÂNT, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375979_a_377308]
-
Stéphane Lupasco ocupă un loc aparte. Principiul complementarității reprezenta o bază prea restrînsă, iar abordarea lui Korzybski, în ciuda importantelor contribuții la înțelegerea structurilor limbajului, rămînea prea vagă și non-predictivă. Lupasco este singurul care a reușit să identifice o lege a invarianței, permițînd, în principiu, unificarea diferitelor domenii ale cunoașterii. Fără îndoială, așa cum o sublinia pictorul Georges Mathieu, Lupasco nu e un filosof "la modă"4. Deși a scris cincisprezece cărți, deși artiști, oameni de știință, gînditori și oameni de cultură de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a ideilor sale poate consulta teza de doctorat a lui Marc Beigbeder 6 sau monografia lui Gérard Moury. Ne limităm la analiza cîtorva aspecte ale viziunii lui Lupasco asupra naturii Realității și a consecințelor asupra vieții omului de astăzi. ȘTIINȚA, INVARIANȚA ȘI UNIVERSALITATEA Convingerea că rezultatele cele mai generale ale științei trebuie integrate oricărui demers filosofic traversează ca o axă întreaga operă a lui Lupasco: "... nici o teorie, nici o doctrină, nici o concepție... nu mai este cu adevărat posibilă dacă ignoră datele experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
depășește de departe, prin generalizările sale, cadrul îngust al fizicii. E drept că filosofia lui Lupasco pleacă de la rezultatele mai generale ale științei contemporane, dar încearcă să extragă din aceste rezultate ceea ce este și mai general, într-o căutare de invarianță și de universalitate. Și, de altfel, tocmai în această invarianță, în această căutare de legi generale care traversează toate scările și care guvernează fenomenele la toate scările, rezidă, după părerea mea, legătura inti-mă ditre filosofia lui Lupasco și Tradiție. Potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
E drept că filosofia lui Lupasco pleacă de la rezultatele mai generale ale științei contemporane, dar încearcă să extragă din aceste rezultate ceea ce este și mai general, într-o căutare de invarianță și de universalitate. Și, de altfel, tocmai în această invarianță, în această căutare de legi generale care traversează toate scările și care guvernează fenomenele la toate scările, rezidă, după părerea mea, legătura inti-mă ditre filosofia lui Lupasco și Tradiție. Potrivit lui Lupasco, invarianța este logica energiei. TERȚUL INCLUS Terțul inclus nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de universalitate. Și, de altfel, tocmai în această invarianță, în această căutare de legi generale care traversează toate scările și care guvernează fenomenele la toate scările, rezidă, după părerea mea, legătura inti-mă ditre filosofia lui Lupasco și Tradiție. Potrivit lui Lupasco, invarianța este logica energiei. TERȚUL INCLUS Terțul inclus nu înseamnă nicicum că putem afirma un lucru și contrariul său, ceea ce, prin anihilare reciprocă, ar distruge orice posibilitate de predicție și, deci, orice posibilitate de abordare științifică a lumii. Este vorba mai
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Galați, 2008. * Olivier Penelaud, L'opportunisme cogni-tif. De la conduite automobile à la psychologie cognitive, teză de doctorat în psihologia proceselor cognitive, Universitatea Paris 8, 2008. CUPRINS Cuvînt înainte 7 1. Opera lui Stéphane Lupasco Privire panoramică 11 Introducere 11 Știința, invarianța și universalitatea 14 Terțul inclus 20 De ce este terțul inclus un scandal intelectual? 23 Logica energiei este o logică cuantică? 25 Bohr, Lupasco și terțul inclus 27 Dialectica ternară a Realității 30 Nașterea și dinamica sistemelor: sistemogeneza lui Lupasco 36
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Cel mai adesea, deși nu Întotdeauna, recunoaștem anumite ritualuri sau etichetăm anumite evenimente drept ritualuri, prin perceperea caracterului formal. Comportamentul În ritual tinde să fie punctual și repetitiv. Secvențele rituale sunt compuse din elemente convenționale, stereotipe chiar” (p. 33); c) invarianța; d) performarea: „Dacă nu există o performanță, nu există rit. Instrucțiunile liturgice pot fi scrise În cărți, dar asemenea Înregistrări nu sunt prin ele Însele rituri” (p. 37); e) caracterul non-instrumental: deși include elemente de tehnică, ritul nu are scop
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tradițional; d) expresivitatea: riturile au ceva arbitrar, care le diferențiază de muncă, deprinderi sau tehnici. Ele sunt comunicarea unei acțiuni, deci nu au un scop practic, ci unul expresiv. C. Bell (1997, pp. 139-160) propune șase note caracteristice (formalismul, tradiționalismul, invarianța, respectul regulilor, simbolismul sacral, aspectul performativ), iar D. Kertzer (2002, pp. 9-11) identifică patru note definitorii (caracterul structurat, simbolismul, fixitatea, dramatismul). La rândul său, R. Grimes (1990, p. 14) susține că ritul se individualizează prin 15 trăsături (performat, formalizat, repetitiv
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
orice variație a mediului tehnic. În ordinea culturală, contrar evoluției biologice, nu există transmisie garantată a modificărilor dobîndite, chiar "progresiste". Evoluția culturală este mult mai rapidă, dar și mult mai fragilă, tocmai fiindcă nu este înregistrată în genomul speciei. Nici invarianță, nici replică: aici nimic nu este înnăscut, totul este reversibil. De unde și importanța crucială a factorilor de mediu. O formație culturală autohtonă poate deveni, după o fluctuație a ecosistemului tehnic, străină sau exotică pentru propriul său loc de origine. De
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
coardele închise sunt “tahionii” - primele particule elementare (intuitiv, un cerculeț este o “părticică”, adică o particulă), fără masă de repaus, dar cu energie și gravitație: unde ħ = 1 este constanta lui Max Planck. Pentru stabilitatea sistemului se introduc ecuații de invarianță, care conduc la necesitatea unui prag/limită de D = 26 în cazul dimensiunilor pe care le pot adopta spațiile. Cu alte cuvinte, când particulele devin mai complexe (apare masa, care poate fi pozitivă, dar și negativă, iar vectorul poate semnifica
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
înregistrează diferențe semnificative la una și aceeași trăsătură, pentru una și aceeași persoană, se poate conchide că persoana investigată dispune de o anumită stabilitate a manifestării personalității. Când perspectiva temporală este extrem de întinsă (cazul studiilor bazate pe designuri longitudinale), asumpția invarianței situaționale rareori mai poate fi păstrată. Cu toate acestea, eventualele rezultate stabile, obținute în acest caz, vor constitui argumente extrem de robuste pentru demonstrarea stabilității personalității. Dacă anumite trăsături rămân stabile pe perioade de timp foarte lungi, chiar atunci când contextul s-
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
măsura în care unul și același indicator comportamental al unei trăsături sau unul și același profil de trăsături rămâne invariant în contexte situaționale variate. Uneori, în aceeași perspectivă cross-situațională există tendința de a se include și demersul de determinare a invarianței unor indicatori comportamentali multipli eterogeni, care însă pot fi circumscriși aceleiași categorii-trăsătură, indiferent dacă este vorba de unul și același context repetat sau de contexte variate. Totuși, aceasta reprezintă mai degrabă o perspectivă de abordare distinctă, cross-modală, întrucât pe primul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
o serie de accepțiuni asupra conceptului de consistență a personalității. 4.1 Stabilitatea temporală Așa cum am arătat mai sus, se consideră că măsura în care un comportament (profil de personalitate), ca indicator măsurat al unei trăsături de personalitate, își păstrează invarianța de-a lungul timpului reprezintă o dovadă posibilă a consistenței personalității. Această asumpție a fost lansată și creditată ca explicație validă de modelul dispoziționalist, întrucât se pleca de la premisa că, dacă un comportament rămâne invariant în timp, atunci implicit trebuie
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
mai mare decât cele situaționale, acestea din urmă „prin definiție” fiind supuse unor modificări de conținutul de-a lungul timpului. Perspectiva temporală a condus la o singură accepțiune globală a conceptului de consistență, exprimabilă în forma unui coeficient de stabilitate/invarianță temporală. Cu toate acestea, din punct de vedere metodologic, au fost propuse mai multe alternative de calcul. În sprijinul consistenței personalității, în accepțiunea de manifestare temporală stabilă, au fost invocate o serie de dovezi empirice derivate din cercetările efectuate asupra
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
desfășurare mereu dinamică a interacțiunii (simbolice) dintre membrii săi. • Miza etnometodologică pe emergența realului (social) din situații interacționale particulare, sublinierea rolului contextului determinant și în același timp construit de subiecți nu înseamnă negarea existenței structurilor stabile. Garfinkel (1967) vorbește de invarianța și independența structurilor (față de cohortele specifice de subiecți), dar el arată, totodată, că structurile nu au o existență a priori, ci ființează și subzistă în măsura în care sunt create și recunoscute de oameni în derularea activităților practice. Există așadar o gramatică generativă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de Raymond Queneau în vederea creării „literaturii potențiale”. Merită evidențiată, în cuprinsul teoriei poetice schițate de R., lauda limbii române, purtătoare prin sonoritățile cuvintelor ei a unor posibilități lirice net superioare, în viziunea sa, celor ale limbii franceze. Poezia lui R., „invarianțele” sale „fono-grafematice” sunt mai mult decât simple jocuri de virtuozitate verbală, sunt căutări logico-poetice de certă valoare literară, nu doar experimentală. „Poemul matematic” - conchide Ov. S. Crohmălniceanu - „naște alt poem, țâșnit din fruntea lui ca Minerva, dar fără cască și
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
ce se aduc, una de semnificație mai largă și cu implicații mai ample: normele la care se referă TAR sunt mai degrabă reguli de cooperare în vederea realizării unor scopuri specifice. Unde sunt însă normele mai generale care dau seama de invarianța transsituațională și transindividuală a unor conduite și, în același timp, de diferențele dintre culturi, etnii, ere istorice? Și, mai ales, admițând ca operantă distincția dintre norme și valori - primele apărând exterioare individului, iar cele din urmă mult mai intim integrate
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
real, între timpul cronologic al istoriei și cel trăit, între personal și social. În plus, identitatea profesională produce un sentiment de apartenență la colectiv, la contextul apropiat. Așadar, subiecul social nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod rigid, frizând patologicul, dar nici încorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a presiunilor externe. Construirea și evoluția identității personale și sociale, profesionale sau comunitare, politice și ideologice presupune o evoluție caracterizată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]