108 matches
-
parcurg câteva etape, timp în care au loc câteva procese psihice care le asigură maturizarea, deci înțelegerea conștientă a numărului și număratului. J. Piaget arată că între 3-7 ani copiii trebuie să-și dezvolte capacitățile de cunoaștere, în direcția înțelegerii „invarianței cantității”, indiferent de locul său, de poziția pe care ar ocupa-o în spațiu elementele care o compun, ca și acordării importanței acestora după mărime, în șir crescător și descrescător. Deci programa activității instructiv educative desfășurate în grădinița de copii
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
să aibă loc o serie de procese care să le asigure maturizare și, deci, înțelegerea conștientă a conceptului de număr. Astfel, Jean Piaget arată că, între 3 - 7 ani copiii ,,trebuie să-și dezvolte capacitățile de cunoaștere în direcția înțelegerii invarianței cantității, indiferent de poziția sau locul pe carel-ar ocupa în spațiu elementele care o compun, ca și al ordonării acestora după mărime, în șir crescător sau descrescător”. Rezolvarea cu succes a primului aspect conduce pe copil la înțelegerea faptului că
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
limbajul de Internet În sens larg, terminologia informatică s-a format - cu excepțiile necesare - prin calc semantic, după modelul limbii engleze - pe axa orizontală, extinsă a limbajului specializat din diferite limbi istorice. "Transferul" de la limba-sursă la limbile țintă respectă principiul invarianței conceptuale (diferit de principiul invarianței semantice, limitativ în ceea ce privește productivitatea metaforei conceptuale, în general). În sens restrâns - pe axa verticală (privind relația dintre lexicul comun (LC) și lexicul specializat (LS) al fiecărei limbi-țintă) - mecanismele și strategiile de transfer semantic sunt variabile
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
larg, terminologia informatică s-a format - cu excepțiile necesare - prin calc semantic, după modelul limbii engleze - pe axa orizontală, extinsă a limbajului specializat din diferite limbi istorice. "Transferul" de la limba-sursă la limbile țintă respectă principiul invarianței conceptuale (diferit de principiul invarianței semantice, limitativ în ceea ce privește productivitatea metaforei conceptuale, în general). În sens restrâns - pe axa verticală (privind relația dintre lexicul comun (LC) și lexicul specializat (LS) al fiecărei limbi-țintă) - mecanismele și strategiile de transfer semantic sunt variabile, în funcție de sursa etimologică /de imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
care cognitivismul tratează creativitatea "poetică", pe care, după cum am văzut, nu o diferențiază în mod esențial de creativitatea lingvistică. Pentru cognitiviști, atât creativitatea lingvistică, cât și cea "poetică" își găsesc o limită comună în așa-zisul "principiu" sau "ipoteză a invarianței", care constituie, de fapt, "conceptul-cheie pentru întreaga teorie conceptuală"117. În opinia unor Lakoff și Turner, acest principiu, care ar reprezenta chiar "inima imaginației metaforice", "constrânge" creativitatea "poetică" "să conserve structura generică a domeniului-țintă"118. Însă numeroase metafore mitice și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
moarte-nuntă din Miorița și asupra evanghelicei Eu sunt Calea, Adevărul și Viața) ne demonstrează că o asemenea "constrângere" nu există în realitate. De aceea, în loc să arate capacitatea cognitivismului de a sesiza "schemele imagistice" care determină și limitează gândirea umană, Principiul Invarianței indică, mai degrabă, incapacitatea acestei direcții de a justifica "puterea imaginației poetice de a transcende nivelul primar al 'structurării imagistice' și/sau 'conceptuale' și de a proiecta lumi virtual imposibile în conformitate cu propriul ei Principiu creator"119. O consecință a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de Raymond Queneau în vederea creării „literaturii potențiale”. Merită evidențiată, în cuprinsul teoriei poetice schițate de R., lauda limbii române, purtătoare prin sonoritățile cuvintelor ei a unor posibilități lirice net superioare, în viziunea sa, celor ale limbii franceze. Poezia lui R., „invarianțele” sale „fono-grafematice” sunt mai mult decât simple jocuri de virtuozitate verbală, sunt căutări logico-poetice de certă valoare literară, nu doar experimentală. „Poemul matematic” - conchide Ov. S. Crohmălniceanu - „naște alt poem, țâșnit din fruntea lui ca Minerva, dar fără cască și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
interne și externe există în timpul jocului, sunt prezente și se manifestă în mod concret interconectând elementele și subsistemele între ele, condiționând existența și ierarhia lor. Legarea și intercondiționarea se realizează pe baza funcționalității și organizării jocului ca sistem. Aspectul de invarianță asociat caracterului dinamic și variabil în timp al celor trei mulțimi E, Ri, Re, este evidențiat de faptul că toate acțiunile jocului și gruparea lor pe faze și situații fundamentale de joc, deși în joc se repetă aproximativ identic, și
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
orice variație a mediului tehnic. În ordinea culturală, contrar evoluției biologice, nu există transmisie garantată a modificărilor dobîndite, chiar "progresiste". Evoluția culturală este mult mai rapidă, dar și mult mai fragilă, tocmai fiindcă nu este înregistrată în genomul speciei. Nici invarianță, nici replică: aici nimic nu este înnăscut, totul este reversibil. De unde și importanța crucială a factorilor de mediu. O formație culturală autohtonă poate deveni, după o fluctuație a ecosistemului tehnic, străină sau exotică pentru propriul său loc de origine. De
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Sisteme de conducere a roboților industriali Cercetare științifică: studiul proprietăților sistemelor dinamice cu referire la circuite electrice, controlabilitate, stabilitate, interconexiunea Kirchhoff, sisteme automate; identificarea parametrilor, estimarea stării; stabilizarea sistemelor, sinteza regulatoarelor; conducerea optimală și adaptivă a sistemelor dinamice; aplicarea metodei invarianței de flux în analiza și sinteza sistemelor dinamice, stabilitatea asimptotică (absolută) pe componente, stabilitatea absolută pe componente; analiza controlabilității stării bazată pe modele nerecursive; traductoare, regulatoare automate, dispozitive de comandă, de protecție și de semnalizare; automatizări industriale și în electroși
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
El a obținut empiric faptul că o reprezentare grafică a schimbărilor prețului pe piața bumbacului seamănă cu o altă reprezentare în care timpul era luat la un alt nivel de rezoluție. Atunci i-a venit ideea că o astfel de invarianță de scală poate fi esențială în caracterizarea multor fenomene complexe care se desfășoară în jurul nostru. După 20 de ani, el a concretizat această idee în geometria fractală, care a devenit, așa cum am arătat, o metodă esențială în multe domenii de
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
coardele închise sunt “tahionii” - primele particule elementare (intuitiv, un cerculeț este o “părticică”, adică o particulă), fără masă de repaus, dar cu energie și gravitație: unde ħ = 1 este constanta lui Max Planck. Pentru stabilitatea sistemului se introduc ecuații de invarianță, care conduc la necesitatea unui prag/limită de D = 26 în cazul dimensiunilor pe care le pot adopta spațiile. Cu alte cuvinte, când particulele devin mai complexe (apare masa, care poate fi pozitivă, dar și negativă, iar vectorul poate semnifica
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
autonomie/dependență", "ordine/dezordine/organizare", "sistem/interrelație/organizare", "unu/multiplu", "deschidere/închidere", "haos/cosmos", "individual/generic" etc. b) Joncțiuni conceptuale complexe între diverse macro-concepte (de tipul "computațional/informațional/comunicațional") și asocieri conceptuale antinomice (cum ar fi continuu/discontinuu", "dinamism/stabilitate", "invarianță/variație", "identitate/alteritate" etc.). În legătură cu acestea din urmă, Morin susține că ele ne apropie de nucleul principal al complexității, care se află mai ales în asocierea a ceea ce este considerat antagonist: "Complexitatea corespunde, în acest sens, irupției antagonismelor în inima
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aceasta capătă relevanță principiul de discursivitate-în-cursivitate, în baza căruia devine posibilă unitatea-în-discurs a unei expresii. Tot astfel, considerăm două dimensiuni generice ale Vf: de adâncime și de suprafață. În adâncime se instituie câmpul sau starea vocii formale, ca fond de invarianță sau continuitate. La suprafață se developează discursul sau accentuarea Vf, ca nuanțe de surprindere sau discontinuitate. În aspectul său general Vf este un discontinuu-pe- fond-de-continuu. Trebuie să ținem cont că dimensiunii teoretice de câmp (mod) al Vf îi corespunde concret
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
relațiile de ordin temporal, condiția referirii lor este de a avea minimum două obiecte sonore (de nivel elementar). Ca atare, Vf nu este însă un obiect elementar decât la nivelul câmpului în care se propagă, adică în locul ei de continuitate (invarianță), și pe care-l ocupă în mod exclusiv. La nivelul expresivității (pe plan secvențial sau discursiv), Vf este un obiect compus, structural-sintaxic. Deși conform sistemului nostru teoretic nu putem considera mai multe Vf în același cadru de continuitate, recunoaștem în
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
dinamic/temporal). Realtiv gândirii muzicale, aceste repere-dimensiuni se prezintă ca: Armonie - metru muzical (corespondent perechii Decor - scenă/situație); Mod/tonalitate - melodie (corespondent perechii Costum/static - personaj/dinamic). La nivel supra-interpretativ distingem și o a treia pereche, reprezentând un fond de invarianță sau ambianță, în raport cu perechile deja menționate: Tablou (desenul din fundal - ca profunzime sau extensie/plajă de adâncime spațială) - culoare/lumină (ca aspect/imagine de suprafață sau intensie pe durata/continuitatea unei stări temporale). Corespondentul muzical al acestei perechi de supra-întindere
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
din compusul L-dpc, C-Mins caută indici de asemănare sau rime, prin care să-și releve dinamica formei dpc din perspectiva dimensiunii interpretative de adâncime<footnote Adâncimea este un mod de interpretare a dinamicii formei muzicale sub aspectul stabilității și/sau invarianței în consecutivitate (succesivitate) a unor segmente formale elementare sau minim-suficiente, ca unități expresive. Interpretativ-analitic, segmentele variind într-un șir de continuitate sau înlănțuire sunt dispuse unele sub altele (în ordinea apariției), încolonate în rimă, respectiv aliniate pe criteriul asemănării la stânga
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
puternice (precum între segmente identice), se obține o imagine a variabilității în continuitate, referind asupra gradului și sau modului dinamic de stabilitate a formei (coloanei) de-a lungul desfășurării ei, ca succesivitate temporală. footnote>, sub diferite aspecte de consecvențialitate, ca invarianță/stabilitate timpo-tempică prin repetitivitate periodică sau de pulsație - în șir de timpi metrici (tm) singulari sau împerecheați în formule ritmice -, ori prin succesivități înlănțuite în perioade de ciclicitate. Mins își poate concepe astfel o strategie de conservare energetică pe un
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
Aristotel: viciul este excesul și lipsa, virtutea este măsura, echilibrul. În mod tradițional, femininul se asociază simbolic cu materia, imanența, trupul, sensibilitatea, emoția, slăbiciunea, dependența, impuritata, haosul, schimbătorul, teama, iar masculinul cu spiritul, transcendența, mintea, raționalitatea, tăria, independența, puritatea, cosmosul, invarianța, curajul. În același mod tradițional, masculinul este socotit superior femininului. În cultura patriarhală este de așteptat ca femeile să dea curs la ceea ce simbolizează. Numai că lumea se compune din femei și bărbați individuali, influențați desigur de ceea ce le zice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
celor ce (...) cred că au găsit literatura viitorului și poezia lui prin aceea că au înțeles una din temele și din pretextele de mîine și dau sfaturi imperative: cîntați munca, uzinele, aeroplanele, bicicletele, sub sancțiunea înlăturării de la nemurire”, afirmînd universalitatea, invarianța emoțiilor umane („Viitorul poeziei și al poetului“, în Adevărul, an. XXXIII, nr. 11940, 31 martie 1920). Prezentînd în 1925 masiva Anthologie de la nouvelle poésie française, Vinea regretă neincluderea unor poeți aflați în răspăr cu timpul și observă că „prefața nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
desfășurare mereu dinamică a interacțiunii (simbolice) dintre membrii săi. • Miza etnometodologică pe emergența realului (social) din situații interacționale particulare, sublinierea rolului contextului determinant și în același timp construit de subiecți nu înseamnă negarea existenței structurilor stabile. Garfinkel (1967) vorbește de invarianța și independența structurilor (față de cohortele specifice de subiecți), dar el arată, totodată, că structurile nu au o existență a priori, ci ființează și subzistă în măsura în care sunt create și recunoscute de oameni în derularea activităților practice. Există așadar o gramatică generativă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Stéphane Lupasco ocupă un loc aparte. Principiul complementarității reprezenta o bază prea restrînsă, iar abordarea lui Korzybski, în ciuda importantelor contribuții la înțelegerea structurilor limbajului, rămînea prea vagă și non-predictivă. Lupasco este singurul care a reușit să identifice o lege a invarianței, permițînd, în principiu, unificarea diferitelor domenii ale cunoașterii. Fără îndoială, așa cum o sublinia pictorul Georges Mathieu, Lupasco nu e un filosof "la modă"4. Deși a scris cincisprezece cărți, deși artiști, oameni de știință, gînditori și oameni de cultură de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a ideilor sale poate consulta teza de doctorat a lui Marc Beigbeder 6 sau monografia lui Gérard Moury. Ne limităm la analiza cîtorva aspecte ale viziunii lui Lupasco asupra naturii Realității și a consecințelor asupra vieții omului de astăzi. ȘTIINȚA, INVARIANȚA ȘI UNIVERSALITATEA Convingerea că rezultatele cele mai generale ale științei trebuie integrate oricărui demers filosofic traversează ca o axă întreaga operă a lui Lupasco: "... nici o teorie, nici o doctrină, nici o concepție... nu mai este cu adevărat posibilă dacă ignoră datele experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
depășește de departe, prin generalizările sale, cadrul îngust al fizicii. E drept că filosofia lui Lupasco pleacă de la rezultatele mai generale ale științei contemporane, dar încearcă să extragă din aceste rezultate ceea ce este și mai general, într-o căutare de invarianță și de universalitate. Și, de altfel, tocmai în această invarianță, în această căutare de legi generale care traversează toate scările și care guvernează fenomenele la toate scările, rezidă, după părerea mea, legătura inti-mă ditre filosofia lui Lupasco și Tradiție. Potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
E drept că filosofia lui Lupasco pleacă de la rezultatele mai generale ale științei contemporane, dar încearcă să extragă din aceste rezultate ceea ce este și mai general, într-o căutare de invarianță și de universalitate. Și, de altfel, tocmai în această invarianță, în această căutare de legi generale care traversează toate scările și care guvernează fenomenele la toate scările, rezidă, după părerea mea, legătura inti-mă ditre filosofia lui Lupasco și Tradiție. Potrivit lui Lupasco, invarianța este logica energiei. TERȚUL INCLUS Terțul inclus nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]