108 matches
-
de universalitate. Și, de altfel, tocmai în această invarianță, în această căutare de legi generale care traversează toate scările și care guvernează fenomenele la toate scările, rezidă, după părerea mea, legătura inti-mă ditre filosofia lui Lupasco și Tradiție. Potrivit lui Lupasco, invarianța este logica energiei. TERȚUL INCLUS Terțul inclus nu înseamnă nicicum că putem afirma un lucru și contrariul său, ceea ce, prin anihilare reciprocă, ar distruge orice posibilitate de predicție și, deci, orice posibilitate de abordare științifică a lumii. Este vorba mai
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Galați, 2008. * Olivier Penelaud, L'opportunisme cogni-tif. De la conduite automobile à la psychologie cognitive, teză de doctorat în psihologia proceselor cognitive, Universitatea Paris 8, 2008. CUPRINS Cuvînt înainte 7 1. Opera lui Stéphane Lupasco Privire panoramică 11 Introducere 11 Știința, invarianța și universalitatea 14 Terțul inclus 20 De ce este terțul inclus un scandal intelectual? 23 Logica energiei este o logică cuantică? 25 Bohr, Lupasco și terțul inclus 27 Dialectica ternară a Realității 30 Nașterea și dinamica sistemelor: sistemogeneza lui Lupasco 36
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
J. Greimas, 1975: 31-32). Altfel spus, demersul semiotic vizează descrierea condițiilor de producere/înțelegere a sensului. De fapt nu semnele vor constitui obiectul semioticii: ele sînt unități de suprafață din a căror selecție, combinare se poate descoperi jocul semnificațiilor subiacente "invarianța în variații" (Roman Jakobson). "Semiotica este evident studiul semnelor cu condiția de a depăși aceste semne și a vedea ce se petrece sub semne" (J.M. Floch, 1995: 5). Abordare a formelor semnificante, travaliu minuțios cu textul (Hors du texte point
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în timpul somnului unor indivizi «normali», N. Kleitman și E. Aserincky au stabilit tipologia somnului. Rezultă două stadii principale care funcționează alternativ: somnul cu unde lente (SOL) și somnul paradoxal. Lobul parietal Lobul frontal Lobul occipital Lobul temporal Totuși, în ciuda unei invarianțe a ordinii de apariție a stadiilor, durata fiecăruia dintre ele are tendința să varieze în cursul somnului. Faza somnului paradoxal tinde spre o creștere în durată a fiecăreia dintre reaparițiile sale. Acest lucru implică o activitate onirică în creștere și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
înălțime de către două persoane diferite. Există, evident, nenumărate alte condiții care sunt nesemnificative din punctul de vedere al validității regularității lui Galileo. Irelevanța acestor multe circumstanțe care ar putea juca un rol în fenomenul observat a fost numită, de asemenea, invarianță. Cu toate acestea, această invarianță are un caracter diferit de cel precedent, întrucât nu poate fi formulată ca un principiu general. Explorarea condițiilor care influențează și a celor care nu influențează un fenomen face parte din explorarea experimentală timpurie a
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Există, evident, nenumărate alte condiții care sunt nesemnificative din punctul de vedere al validității regularității lui Galileo. Irelevanța acestor multe circumstanțe care ar putea juca un rol în fenomenul observat a fost numită, de asemenea, invarianță. Cu toate acestea, această invarianță are un caracter diferit de cel precedent, întrucât nu poate fi formulată ca un principiu general. Explorarea condițiilor care influențează și a celor care nu influențează un fenomen face parte din explorarea experimentală timpurie a unui domeniu. Îndemânarea și ingeniozitatea
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
termenii conceptelor alese pentru manevrabilitatea lor, "legile naturii" fiind de o precizie aproape fantastică, dar într-un domeniu strict limitat. Propun să ne referim la observația pe care aceste exemple o ilustrează ca o lege empirică a epistemologiei. Împreună cu legile invarianței din teoriile fizice, constituie un fundament indispensabil al acestor teorii. Fără legile invarianței, teoriile fizice nu ar fi putut da niciun fundament faptului; dacă legea empirică a epistemologiei nu ar fi fost corectă, am fi fost lipsiți de încurajarea și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
fantastică, dar într-un domeniu strict limitat. Propun să ne referim la observația pe care aceste exemple o ilustrează ca o lege empirică a epistemologiei. Împreună cu legile invarianței din teoriile fizice, constituie un fundament indispensabil al acestor teorii. Fără legile invarianței, teoriile fizice nu ar fi putut da niciun fundament faptului; dacă legea empirică a epistemologiei nu ar fi fost corectă, am fi fost lipsiți de încurajarea și sprijinul care sunt necesitățile emoționale fără de care "legile naturii" nu ar fi putut
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mai târziu, undele radio prezise de teorie au fost găsite de către Hertz. Sunt binecunoscute multe alte exemple care au prezis cu succes efecte fizice necunoscute prin intermediul formulărilor matematice, de aceea nu mai trebuie să le repet aici. Rolul fundamental al invarianței este subliniat de Wigner. Este un fapt de bază pentru matematicieni, ca și pentru știință. Lipsa invarianței la ecuațiile lui Newton (nevoia unui cadru absolut de referință pentru viteze) i-a condus pe Lorentz, Fitzgerald, Poincaré și Einstein la extraordinara
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
care au prezis cu succes efecte fizice necunoscute prin intermediul formulărilor matematice, de aceea nu mai trebuie să le repet aici. Rolul fundamental al invarianței este subliniat de Wigner. Este un fapt de bază pentru matematicieni, ca și pentru știință. Lipsa invarianței la ecuațiile lui Newton (nevoia unui cadru absolut de referință pentru viteze) i-a condus pe Lorentz, Fitzgerald, Poincaré și Einstein la extraordinara teorie a relativității. Și Wigner observă că aceleași concepte matematice se regăsesc în conexiuni total neașteptate. De
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
și Einstein la extraordinara teorie a relativității. Și Wigner observă că aceleași concepte matematice se regăsesc în conexiuni total neașteptate. De exemplu, funcțiile trigonometrice care apar în astronomia lui Ptolemeu se regăsesc în funcții care sunt invariante cu respectarea translației (invarianța timpului). Există, de asemenea, funcțiile adecvate pentru sistemele liniare. Uriașa utilitate a acelorași părți ale matematicii în situații atât de diferite nu are nicio explicație rațională (încă). Mai departe, simplitatea matematicii a fost mult timp considerată cheia pentru aplicațiile în
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
devreme întrebarea: "De ce ar trebui să fac toată analiza în termenii integralelor Fourier? De ce sunt ele instrumentele naturale pentru această problemă?" Imediat am aflat, așa cum mulți o știți deja, că autofuncțiile de translație sunt exponențiale complexe. Dacă vreți să obțineți invarianță de timp, și mulți fizicieni și ingineri își doresc acest lucru (astfel încât un experiment făcut azi sau mâine să dea aceleași rezultate), atunci ești condus la aceste funcții. La fel, dacă crezi în liniaritate, atunci din nou ai de-a
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
memoria istorică românească au fost adăugate sau înlăturate pe parcurs, în funcție de circumstanțele politice ale vremii. Tema regalității, evoluată în timp în ideea dinastică, ilustrează cu elocvență regulile de funcționare ale legii actualizării politice a memoriei colective. Totuși, dacă avem o invarianță structurală la nivelul categoriilor formale de bază în care este configurată memoria istorică românească, nu același lucru se poate spune despre conținutul substanțial al acesteia. Invarianța structurală trebuie menționată alături de variabilitatea substanțială a memoriei naționale românești. Aceeași invariantă chestiune a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
regulile de funcționare ale legii actualizării politice a memoriei colective. Totuși, dacă avem o invarianță structurală la nivelul categoriilor formale de bază în care este configurată memoria istorică românească, nu același lucru se poate spune despre conținutul substanțial al acesteia. Invarianța structurală trebuie menționată alături de variabilitatea substanțială a memoriei naționale românești. Aceeași invariantă chestiune a originii, care și-a păstrat constant centralitatea în economia simbolică a memoriei naționale, a trecut de la latinitate pură (în paradigma iluministă a Școlii Ardelene), prin integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
latentă; elemente ale sale sunt activate În timpul schimbului verbal În funcție de relevanța lor În raport cu actul de comunicare concret. În viziunea lui Ruqaiya Hasan, conceptul de context al situației permite anticiparea unui comportament tipic din partea actanților, care nu este Însă echivalent cu invarianța „...nici măcar În contextul aceleeași culturi.” Configurația fiecărui context al situației, În calitatea lui de context-tip, Îi conferă acestuia o anumită identitate În raport cu celelalte contexte, identitate care explică atributul de predictibilitate În ce privește comportamentul verbal și non verbal al celor care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
elemente ce se află Într-o rețea de relații reciproce. Caracteristica fundamentală a sistemului astfel structurat este aceea că proprietățile lui Înseamnă mai mult, sau altceva, decât suma proprietăților elementelor ce-l compun. Sesizând nota de static și de oarecare invarianță generată de concepția structural sistemică, În evidentă discordanță cu propria viziune dinamică asupra lucrurilor, Tatiana Slama Cazacu scoate În evidență două caracteristici ale acestei abordări, foarte importante prin consecințele lor: 1) rețeaua de relații nu este fixă, statică, ci Într-
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
este eficace orientată spre satisfacerea necesităților colectivității. Pentru a limpezi cele două răspunsuri alternative la această întrebare, să luăm ca exemplu un proces social major al societății contemporane: evoluția organizării tehnologice a muncii, a diviziunii muncii în ultimă instanță. Soluția invarianței rezultatelor analizei în raport cu perspectiva adoptată s-ar formula astfel: presupunem două colectivități care evoluează în aceleași condiții de mediu și tehnologice, dar una după un model holist - pornind de la interesele și necesitățile colectivității își planifică o dezvoltare tehnologică adecvată acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
modifică în nici un fel valabilitatea enunțurilor acestor discipline. Ele sunt, în raport cu timpul, invariante. O piatră cade la fel astăzi, în modul în care a căzut acum un milion de ani sau în care va cădea peste câteva mii de ani. Invarianța temporală face inutilă orice specificație în raport cu timpul. Sunt multe situații în care legile științelor teoretice includ în ele, ca una dintre variabilele importante, timpul. De exemplu, legea căderii corpurilor sau legile fisiunii nucleare. Cauzalitatea, ca formă generală a determinării, include
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
până acum se fundează pe o presupoziție fundamentală, de adecvarea căreia depinde justificarea tuturor concluziilor expuse mai înainte: constanța în timp a sistemului. Aceasta înseamnă că principiile fundamentale ale comportamentului sistemului nu sunt afectate de scurgerea timpului, ci sunt invariante. Invarianța în timp a structurii sistemelor este o garanție că ceea ce variază în timp este doar accidentalitatea împrejurărilor și, din această cauză, ea nu prezintă nici un interes științific. Presupoziția invarianței în timp a structurii face realmente istoria sistemului complet neinteresantă, loc
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comportamentului sistemului nu sunt afectate de scurgerea timpului, ci sunt invariante. Invarianța în timp a structurii sistemelor este o garanție că ceea ce variază în timp este doar accidentalitatea împrejurărilor și, din această cauză, ea nu prezintă nici un interes științific. Presupoziția invarianței în timp a structurii face realmente istoria sistemului complet neinteresantă, loc al repetării structurale. Invarianța în timp a structurii se fundează, la rândul său, pe o altă presupoziție: evenimentul nu modifică structura. Structura este o matrice generatoare de evenimente, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
structurii sistemelor este o garanție că ceea ce variază în timp este doar accidentalitatea împrejurărilor și, din această cauză, ea nu prezintă nici un interes științific. Presupoziția invarianței în timp a structurii face realmente istoria sistemului complet neinteresantă, loc al repetării structurale. Invarianța în timp a structurii se fundează, la rândul său, pe o altă presupoziție: evenimentul nu modifică structura. Structura este o matrice generatoare de evenimente, acestea neavând nici o influență asupra structurii ca atare. Dacă evenimentul ar produce modificări în structura însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timp a structurii se fundează, la rândul său, pe o altă presupoziție: evenimentul nu modifică structura. Structura este o matrice generatoare de evenimente, acestea neavând nici o influență asupra structurii ca atare. Dacă evenimentul ar produce modificări în structura însăși, atunci invarianța în timp a structurii nu va fi valabilă. Aceste presupoziții reprezintă tocmai punctul critic al structuralismului în varianta sa extremistă franceză. Dacă istoria nu mai poate fi privită ca o succesiune pură de evenimente, ea poate fi considerată ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Cel mai adesea, deși nu Întotdeauna, recunoaștem anumite ritualuri sau etichetăm anumite evenimente drept ritualuri, prin perceperea caracterului formal. Comportamentul În ritual tinde să fie punctual și repetitiv. Secvențele rituale sunt compuse din elemente convenționale, stereotipe chiar” (p. 33); c) invarianța; d) performarea: „Dacă nu există o performanță, nu există rit. Instrucțiunile liturgice pot fi scrise În cărți, dar asemenea Înregistrări nu sunt prin ele Însele rituri” (p. 37); e) caracterul non-instrumental: deși include elemente de tehnică, ritul nu are scop
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tradițional; d) expresivitatea: riturile au ceva arbitrar, care le diferențiază de muncă, deprinderi sau tehnici. Ele sunt comunicarea unei acțiuni, deci nu au un scop practic, ci unul expresiv. C. Bell (1997, pp. 139-160) propune șase note caracteristice (formalismul, tradiționalismul, invarianța, respectul regulilor, simbolismul sacral, aspectul performativ), iar D. Kertzer (2002, pp. 9-11) identifică patru note definitorii (caracterul structurat, simbolismul, fixitatea, dramatismul). La rândul său, R. Grimes (1990, p. 14) susține că ritul se individualizează prin 15 trăsături (performat, formalizat, repetitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
categoria de funcționali de bunăstare socială introdusă de Sen (1970a); 3) problema welfarismului; analizez informațional: 1) teorema Arrow; 2) teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian. Argumentez că: 1) teorema Arrow și teorema Sen sunt produse de anumite proprietăți de invarianță pe care le au condițiile folosite de aceștia; 2) aceste proprietăți de invarianță sunt relaționate cu problema welfarismului. De asemenea, discut: 1) rolul condiției de nonimpunere în apariția inconsistenței descoperite de Sen; 2) rolul proprietăților de independență în apariția aceluiași
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]