200 matches
-
autorul urmărește în opera caragialiană o serie de teme centrale împreună cu avatarurile lor de la o scriere la alta. Prima parte este dedicată caragialienei "lume-lume", cu tot carnavalescul său, cu instabilitatea identitară cronică și transcendența ei decăzută la nivelul de Centru. Invarianta pierdut-găsit este urmărită în Două loturi și în Scrisoarea pierdută. Pe de altă parte, incoerențele personajelor lui Caragiale apar sub semnul Lumii ieșite din țâțâni - titlul celui de-al doilea capitol al cărții. Ceea ce aduce în plus acest volum pe lângă
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
cu zi. Pe de altă parte, exercițiul de prezentare laconică a povestirilor de această factură, pe care l-am făcut mai sus, îmi permite să decelez, pornind de la structura cea mai intimă a frazelor pe care le-am scris, câteva invariante ale acestora. Observ, mai întâi, că în fiecare dintre cazuri a fost suficient să recurg la un singur subiect pentru a descrie desfășurarea acțiunii. Traducând pe plan narativ, rezultă că legenda urbană se dezvoltă pe seama actelor unui singur personaj, acesta
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
modurile de investigare, interesată fiind de drumuri, nu de pietrele de hotar. Lato sensu, este adevărat. Părerile lui L. Raicu, pus pe franjurat etichete, pe bătut alte efigii, nici pe departe definitive, sînt greu de transformat într-un inventar de invariante, gata de-a fi preluate și reciclate după voie. Criticul nu le iartă nici altora "vorbele de duh": "tonul acela tipic tolstoian, puțin răstit, este el însuși indiciul unei incertitudini, al unei lupte lăuntrice chinuitoare care va continua și după ce
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
de poeme (și drame) "faustice", în frunte cu Prometeul descătușat al lui Shelley. Și mai important este însă faptul că opera lui Goethe reapare, mereu, sub acest aspect, și în capitolele următoare, dedicate speciei poemului ca atare. Același rol de invariante profund semnificative, ce generează ecouri și reverberații în opera marilor romantici, îl joacă, de-a lungul studiului, și Divina comedie a lui Dante, și Paradisul pierdut al lui Milton. Autoarea nu se rezumă la "reexaminarea unor părți importante ale creației
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
politice ale unui număr important de personalități române din secolele al XIX-lea și al XX-lea. De la bun început, autorii antologiei atrag atenția asupra faptului că textele selectate se încadrează doar parțial unei paradigme ideale a conservatorismului. Setul de invariante ideologice conturând acest tip de imaginar politic nu se regăsește în întregime în fiecare dintre textele antologiei. Drept urmare, ele sunt grupate pe mai multe secțiuni în funcție de dominanta ideologică care le structurează. Astfel, pledoaria pentru evoluție organică și refuzul grefelor instituționale
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
iubirii, precum și o cartografie culturală de mare finețe, care descoperă reperele mentale ale constituirii mîțului lui Don Juan. Rousset este, înainte de orice, un formalist devotat: el pune în funcțiune un intreg angrenaj teoretic, o masinarie clasic structuralista (tabele, dihotomii, studiul invariantelor și al variantelor, stabilirea unui corpus de texte relevante, identificarea u-nor teme și subteme recurente), care, de multe ori nu produce nimic, decît o mare plictiseală, sau în cel mai bun caz timorează vag cititorul prea puțin inițiat în asemenea
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
de diferite precum Tîrso de Molina și Georges Bataille ori Maurice Blanchot. Însă operațiunea preliminară stabilirii corpusului este aceea a definirii unui nucleu semantic a scenariului donjuanesc. În termenii analizei structurale, aceasta se cheamă a preciza unitățile constitutive ale mîțului, invariantele. Ele sînt în număr de trei: mortul, statuia Comandorului, care, așa cum am spus, este ingredientul mitic esențial al poveștii, grupul feminin, adică seria fără număr a victimelor seducătorului, al căror rol este de a-i dovedi nestatornicia, precum și de a
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
Juan însuși, cel care își va primi pedeapsă pentru faptele sale. Acest dispozitiv triunghiular minimal, ca să rămînem în limitele vocabularului structuralist, determină un triplu raport de reciprocități. Cu alte cuvinte, există mai multe combinații posibile și relaționări ale celor trei invariante, ceea ce asigură o anumita vitalitate a mîțului, mobilitatea să. Această elasticitate bazată pe doar trei elemente este cea care explică de ce mitul lui Don Juan are longevitatea de care vorbeam mai sus. O bună parte a studiului este consacrată analizei
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
cere femeii să devină soția lui, iar ea îl refuză (vezi o piesă spaniolă de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, rămasă în manuscris pînă în secolul XX, La venganza en el sepulcro de Cordova y Maldonado). Solidaritatea dintre cele trei invariante apare astfel foarte clar: odată modificat unul, celelalte suferă și ele metamorfoze spectaculoase. Din piesă spaniolului lipsește complet grupul femeilor (în sensul că nu au o prezență activă în dramă), ele sînt reduse la una singură, Anna. Așadar, pentru Don
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
cei de altă părere, așa cum procedează cu mine unii "paznici ai templului". Credeți că literatura (nu numai română, literatura în general) are viitor? Cît timp se vor mai simți atrași oamenii de frumusețea unor combinații de cuvinte? Literatura e o invariantă a spiritului uman, așa cum o vedem azi și cum o concepem pe un timp indefinit. Dați-mi voie să nu mă refer acum la tezele privitoare la dispariția artei ori la sleirea procedeelor sale, sortind-o învîrtirii vicioase pe loc
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în care se îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, ironia cu patosul și deriziunea, revolta cu blestemul și cu tăcerea. Intelectualism, ironie, parabolă, eseu - acestea sunt invariantele romanului lui Ion D. Sîrbu (poate cel mai curajos roman politic despre alienarea societății românești sub totalitarism) și ale unei întregi direcții din proza secolului al XX-lea, de la Mihail Bulgakov la Andrei Platonov, de la Thomas Mann și Herman Hesse
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
interbelic. Și, adaug, e același românul din interbelic cu cel de astăzi? În condițiile eșuării lamentabile a raseologiei biologice dar și a acelei Völkerpsyhologie din secolul al XIX-lea fondată de Lazarus și Steinthal mai putem conta pe existența unei invariante a unui popor, scoasă din zona de interes a istoricității? Și fără o invariantă mai poate fi validă determinarea specifică a sufletului unui popor? De aceea marii antropologi de astăzi refuză recunoașterea unor colectivități mari, precum popoarele, și admit exclusiv
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
eșuării lamentabile a raseologiei biologice dar și a acelei Völkerpsyhologie din secolul al XIX-lea fondată de Lazarus și Steinthal mai putem conta pe existența unei invariante a unui popor, scoasă din zona de interes a istoricității? Și fără o invariantă mai poate fi validă determinarea specifică a sufletului unui popor? De aceea marii antropologi de astăzi refuză recunoașterea unor colectivități mari, precum popoarele, și admit exclusiv posibilitatea studierii individualităților. Poate că, în acest punct de vedere, e, deocamdată, oarecum exagerare
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
situează discuția în spațiul sistemului (al abaterilor de la sistematic, în Valențele discursului asistematic) și cele care o așează în zona genurilor literare (al încadrărilor, trădărilor și cuprinderilor incomplete, în marginile genurilor, Valențele discursului ageneric). în încercarea de a-i găsi invariantele, Georg von Lukács, Theodor W. Adorno, Wolfgang Müller-Funk, dar și alții, postulează eseismul ca mod de gîndire. La Georg von Lukács apetența pentru detaliu, subiectiv și iluzoriu a eseului este explicată prin raportarea eseistului la un deja-format, odată-existent și prin
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
I (cînd viața politică se reducea la aproximativ 3 000 de persoane care se cunoșteau între ele) pînă la absența endemică, prelungită pînă în contemporaneitate, a unui stat de drept. Regimurile politice nu fac decît să dea chipuri noi unor invariante - "țările române au deținut în mai multe epoci tristul record al exporturilor de bunuri alimentare, în vreme ce populația suferea de foame: în 1913 grîul reprezenta 69% din exporturi, ceea ce plasa România pe al patrulea loc în lume, după uriași ca Rusia
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
celălalt, și pentru tine. Cîinele m-a simțit, în fine. Iese din buncărul vechi, de pe vremea lui Codarcea, somnoros și cu paie-n blană. Adormitule! O să mă fure hoții, cu tot cu tine. Cred că ai o zi proastă. Io sînt în invarianta eficienței, Iordanco. Și, pentru sine: "Ilogice-s muierile astea!" Cască de-i trosnesc fălcile și se uită la mine cu viciul cafelei în ochi. Scap de el, trîntindu-i ușa-n nas. Aștept. De la tine m-aștept la orice, îl aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de sublimarea fericirii și Ultima dilemă a visătorului visat, sunt de-a dreptul eseuri. Un eseu camuflat este Small Talk cu îngerul meu. Povestirea Îngerul exterminator e saturată de eseism. Nu mai puțin El-ul. Consubstanțial imaginarului, eseismul e o invariantă a prozelor din Sub semnul Aspidei, ce conferă acestora o unitate de ton, de atmosferă interioară, de sens, atât de pronunțată, încât la o lectură continuă, ele nu sunt percepute ca "bucăți", ci în totalitate. Găsindu-se în raport osmotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în Cumpănă și semn, Fața și reversul, Fragmente despre critică: efortul de a distinge individualitățile dincolo de crusta convențiilor, de a căuta particularitățile textuale pe baza unui demers analitic astuțios, care să nu ducă la atomizare, ci la identificarea unor posibile invariante. Și ca totdeauna, criticul încheagă monografii-analitice cu caracter hermeneutic-filologic, în care componenta personală conține un loc de prim-plan. Între colonadele metodei, coabitează experiențe și implicări în stare să desemneze o dimensiune umană, o căutare de sine și un act
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
paradoxuri produse în genere de trecerea timpului, de vederea de la distanță atât a propriei persoane de atunci, a câștigurilor sau pierderilor ce se cuantifică și se înțeleg. Este oglinda lumii imediate, fin seismograf al schimbărilor. Se compune din variații și invariante, este fluidă și fixă, pentru că elevii se formează, și, crescând, parcurg întreg sistemul educativ de la grădiniță la universitate, iar profesorii și școala rămân... Ca în proverbul cu apa și pietrele... Toți suntem produsul unei școli, indiferent cât și cum o
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]
-
privește (în sensul că ne urmărește, dar și în acela că nu putem face abstracție de ea), ne-am dat seama de formidabila priză la real a lui Caragiale. Comediile lui deveniseră realitatea noastră. }ărișoara și Europa sunt de fapt invariante ale mentalului nostru colectiv, imagini emblematice, cu putere de circulație și de ipostaziere în epoci istorice diferite. Actualmente, suntem în plină criză, așadar, iarăși, în plin Caragiale. "E criză, monșer", ni se spune pe un ton edificat, de undeva de la
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
rezultat al unui evident proces de personalizare, în condițiile unui capitalism definit ca „hedonist și permisiv”. Narcisismul din viața socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la autosuficiență și exclusivism
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
scenariu stupefiant de asemănător cu ceea ce se va întâmpla în țara sa natală peste numai câteva luni de la publicarea ei. Eminentul istoric al religiilor avea, așadar, extraordinara capacitate de a se ridica deasupra jocului istoriei și de a-i privi invariantele, așa cum noi, prizonierii desfășurării ei concrete, n-o puteam face. Descoperind modul de operare diacronică a ideii, Culianu realizase că omul e angajat în istorie într-un moment determinat și nu realizează că activitățile sale sunt doar rezultatul unei opțiuni
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
Debutantul de la 1922 întreprinde o lectură indirectă și preia poezia anterioară prin filtre cronologice succesive. Rodul acestei alchimii: iluzia că s-a atins o esență atemporală extrasă din cele mai nobile surse. Aflat în căutarea unui „imuabil tematic“, a cîtorva invariante prezente în imensul corpus poetic ce se întindea pe două milenii și jumătate, Philippide s-a oprit la meditația filozofică, la versurile care încearcă să fixeze poziția omului în univers, fragilitatea lui cumplită, iremediabila lui izolare. Suplimentul acestei obsesii literare
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
departe. Pe la 1900, geometrii încep să considere insuficiente cercetările diferențiale locale. Sunt înlocuite de teorii globale, în care existențele matematice incluse sunt gândite în universalitatea domeniului lor de existență. Este epoca disertațiilor lui Poincaré despre liniile geodezice închise și despre invariantele integrale, epoca în care analiza se vede invadată de ideile topologice, globale. La fel, elinul nostru, care, încă în plină eroare romană, visa la o poezie filologic valabilă pentru tot intervalul ce separă Sfânta Eulalia de Leconte de Lisle - înțelepțit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
resursa noastră. Gândirea, ca informație supremă a întregii Creații, se manifestă în lumea materială ca magnetism, iar iubirea ca electricitate, cele două generându-se și regenerându-se reciproc, într-o dorință amoroasă veșnică, fiecare conținându-se una pe alta, fiind invariante în spațiu și timp. Prin simțuri rămânem în lumea materială exterioară, iar prin dezvoltarea extra-simțurilor ne vom percepe prezența concomitent și în lumea energetică interioară. În absența dezvoltării lor, atenția ne este captată exclusiv de simțuri, și credem că e
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]