245 matches
-
capodopere. Îi regăsesc versuri blagiene, de pildă, în comuniunea cu cerul dar și de, mai aproape de noi, Ștefan Ioanid, cel care a dematerializat ființe angelice până la stilizare, până la un nume, în spații imaginare. Iată, un fragment demn de înaltă poeticitate: “invariantul care mă face să sărut buza prăpastiei, doar el îmi mai plimbă privirea în căutare peste reliefuri, de parcă dumnezeu ar fi scris natura în braille pentru un orb neputincios.” (Braille) Între Eros și Thanatos, poetul vede poezia iubirii din perspectiva
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1476702261.html [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
secunde [...]/ Devin un fluviu...”. „Anafora” este „recurența mărturisirii”, cântecul „lanțului semantic al imaginilor izomorfe”. În „Implinire” imaginile sunt: „Cugetare →geamăt →floare de cireș →arbori →ochi →porțile →gură →secundă →fluviu”. Axa, „lanțul semantic”, constituie o „matrice semantică”, care, vom vedea, este invariantul diegesis-ului său poetic. Figura numită „anaforă” este de mare succes, din începuturile „versului liber”. Iată cum Walt Whitman o folosea în „Leaves of Grass” (Frunze de iarbă”), în poezia „Certitudini”: „Nu mă indoiesc că sunt mărginit/ și că universurile sunt
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Ioan_toderita_doua_cart_ioan_toderita_1377432618.html [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
cu toții de o jumătate de veac” (Camil Petrescu). Eu continui să cred că și astăzi... Caracostea atrăgea atenția că factorul muzical este „ elementul primordial” al stilului eminescian. G. Munteanu consideră că edificiul operei eminesciene e structurat pe paradigma a trei „invariante”: sensibilitatea, reflexibilitatea și fantezia, alcătuind cunoașterea hyperionică. Când Maiorescu definea geniul poetic eminescian, „ care pentru noi este și va rămânea cea mai înaltă încorporare a inteligenței române”, el fixa un adevăr etern, o judecată de valoare definitivă despre Eminescu. De la
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Farmecul_poeziei_eminesciene_ion_ionescu_bucovu_1389351668.html [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
lucrător al propriei înfrumusețări, etern aspirant la inversarea ecuației felului său de a fi: întâi să aibă moartea, apoi nașterea! Ordinea aceasta ar răsturna umanitatea și ar arunca asupra ei cheia care descuie eternitatea. Dar umanul e fixat pe calcule invariante și de aceea, omul nu are a se abandona veșniciei, ci a răzbate prin stări diferențiale, supus nașterii, supus vieții, supus propriului sfârșit - aceasta-i singura triadă reală care demonstrează existența finită a omului, irepetabilitatea vieții, totalitatea trăirilor, de la un
DR. CĂTĂLINA LĂZĂROIU. INTERIORIZAREA APTITUDINII RAPORTABILE LA ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_catalina_lazaroiu_int_aurel_v_zgheran_1386673839.html [Corola-blog/BlogPost/363295_a_364624]
-
încă invitat la o percepție neconvențională în raport cu tradiția și așezarea într-un unghi favorabil analizei de tip intelectiv. Cuplul autor-privitor participă simultan la un proces de emancipare ce se definește pe măsură ce unul sugerează codul simbolic, celălalt și-l însușește interesat. Invarianții estetici propuși de André Lhote privind elementele constitutive la nivelul picturii invocă forma, linia, culoarea, tonurile, valorile, contrastele, ornamentele dar nu uită că, finalmente, ceea ce contează este emoția artistică identificabilă în calitatea sentimentului indus imaginii. Arta rămîne sugestie chiar dacă pictorii
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Olga Tudorache, colegii de generație au fost Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Carmen Ciorcilă, Mariana Procopie, Radu Duda (Alteța Sa Regală Principele Radu al României), Mihai Verbițchi, Patricia Grigoriu și Dan Bădărău. Drumul artistic de până azi al actriței Oana Pellea, argumentează invariant superioritatea intuitivă a celor care i-au prevăzut șansa și anvergura succesului. Pe 25 octombrie 2012, Majestatea Sa Regele Mihai I al României i-a acordat la Palatul Elisabeta decorația „Crucea Casei Regale a României”; Academia Română i-a acordat, la
OANA PELLEA. SPIRITUL GENUIN DE A DESCOPERI HARUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1423382607.html [Corola-blog/BlogPost/376046_a_377375]
-
câteva teorii care, într-un fel sau altul, au contribuit la apariția și formularea acesteia acum 130 de ani de către Poincaré și găsirea unei soluții a ei abia acum, la Chișinău. De la Artur Cayley (1821-1895), Cambridge, Anglia, a pornit teoria invarianților. Marius Sophus Lie (1842-1899), Christiania, Norvegia, a elaborat teoria grupurilor și algebrelor Lie - un nou gen de structură algebrică ce-i poartă numele - ambele fiind aplicate în diverse domenii ale științelor reale, inclusiv în geometrie și în studiul ecuațiilor diferențiale
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
ale științelor reale, inclusiv în geometrie și în studiul ecuațiilor diferențiale. Henri Poincaré (1854-1912), Paris, Franța, și Alexandru Lyapunov (1857-1918), Sankt Petersburg, Rusia, au pus bazele metodelor teoriei calitative a ecuațiilor diferențiale. Constantin Sibirschi (1928-1990), Chișinău, Republica Moldova, a fondat teoria invarianților algebrici, care este aplicată în teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale, neștiind că aceasta are ieșire la teoria lui Lie. Dar cum și cine a stabilit această legătură? În anul 1976, acad. Constantin Sibirschi, șef de laborator la Institutul de Matematică
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
teoria lui Lie. Dar cum și cine a stabilit această legătură? În anul 1976, acad. Constantin Sibirschi, șef de laborator la Institutul de Matematică și Informatică al AȘM, fondator al școlii științifice de ecuații diferențiale din Republica Moldova, a publicat monografia „Invarianții algebrici a ecuațiilor diferențiale și matricelor”, care a avut o rezonanță mare în breasla matematicienilor din lume. Peste trei ani, în 1979, profesorul american C.S. Coleman a publicat o recenzie la această lucrare științifică, în care a specificat că ea
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
ecuații diferențiale ce au o mare importanță pentru teorie și practică. Pe de altă parte, la studierea acestor ecuații se utilizau cu succes metodele teoriei calitative, elaborate de francezul Henri Poincaré și rusul Alexandru Lyapunov, completate și dezvoltate de metoda invarianților algebrici a moldoveanului Constantin Sibirschi. Abia peste aproape două decenii, în 1998, a identificat această tangență și a demonstrat că grație investigațiilor și rezultatelor științifice ale acad. C. Sibirschi a devenit posibilă aplicarea pe larg a teoriei lui Lie în
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
și Arta” din 11 decembrie 2008). Atunci, din prima sursă, am aflat despre frământările și căutările unui savant în identificarea adevărului științific. La acel moment, fondatorul școlii științifice în domeniul teoriei calitative a ecuațiilor diferențiale era preocupat de elaborarea teoriei invarianților algebrici pentru aplicarea lor la rezolvarea problemelor ce țin de teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale. Una din problemele faimoase ale teoriei calitative este Problema Centrului și Focarului, formulată de Henri Poincaré. Ea constă în determinarea invarianților care deosebesc centrul (traiectoriile
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
preocupat de elaborarea teoriei invarianților algebrici pentru aplicarea lor la rezolvarea problemelor ce țin de teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale. Una din problemele faimoase ale teoriei calitative este Problema Centrului și Focarului, formulată de Henri Poincaré. Ea constă în determinarea invarianților care deosebesc centrul (traiectoriile, ce înconjoară punctul singular din originea de coordonate, sunt închise) de focar (traiectoriile, ce înconjoară același punct singular, sunt în formă de spirală) a sistemelor de ecuații diferențiale polinomiale cu omogenități neliniare. Teoria calitativă a ecuațiilor
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
fi foarte complicată. Amintindu-și de acele vremuri, prof. Mihail Popa a mărturisit: „N-am crezut niciodată că mă voi ocupa cândva de problema centrului și a focarului. Dar după ce am stabilit legătura între algebrele Lie și algebrele graduate ale invarianților lui Sibirschi, am înțeles că se deschide calea spre soluționarea acestei probleme, formulată de Henri Poincare cu 130 de ani în urmă”. Problemei centrului și a focarului i-au fost consacrate până acum mii de lucrări în diverse centre științifice
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
abordat problema respectivă și alți specialiști de la IMI al AȘM, UTM, USM, UST - cunoscute instituții de cercetare și educație din Republica Moldova. Matematicianul Mihail Popa a mers pe propria cale, pornind de la stabilirea legăturii între algebrele Lie și algebrele graduate ale invarianților lui Sibirschi - instrument de lucru în căutările ulterioare. În contextul dat, vom face unele precizări: calea de rezolvare a problemei centrului și a focarului a fost inițial trasată de matematicianul rus Alexandru Lyapunov. Însă aplicând metoda acestuia chiar și pentru
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
aceea cercetătorul moldovean a luat ca bază problema generalizată a centrului și a focarului pentru sistemele diferențiale menționate, evitând calcularea mărimilor Lyapunov pentru fiecare sistem în parte. La estimarea acestor numere a aplicat metodele algebrelor Lie si algebrelor graduate ale invarianților, precum și funcțiile generatoare și seriile Hilbert ale ultimilor algebre. Ca rezultat, s-a obținut o estimație numerică finită pentru mărimile Lyapunov algebric independente, ce participă la rezolvarea problemei centrului și a focarului pentru orice sistem de ecuații diferențiale polinomial. Acest
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
doi mentori care l-au marcat profund - academicienii Constantin Sibirschi și Vladimir Andrunachievici. Ambele teze de doctorat, susținute de cercetător (Universitatea din Nijnii Novgorod, Rusia, 1979; Institutul de Matematică al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, Kiev, 1992), vizează metoda invarianților algebrici în teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale, pe care a dezvoltat-o și de la care a pornit o nouă școala științifică Algebrele Lie și sisteme diferențiale, pe care o ctitorește cu grijă și în prezent. Ultimul rezultat - soluționarea problemei generalizate
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Mitrofan_ciobanu_svetlana_coj_tatiana_rotaru_1375429636.html [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
el militase pentru poliglotism, organizarea activităților de traducere, formarea și recompensarea adecvată a traducătorilor. Marino contestase istoricismul pozitivist, minimalizând rolul cronologiei literare, deoarece sincronismele, coincidențele, analogiile de structură, identitatea simbolurilor, demonstrau că literatura universală se bazează pe generalitate și invarianță. Invariantul este un fapt de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al literaturii universale. Realizând tipologia invarianților (antropologici, teoretico-ideologici, teoretico-literari și literari), Marino a demonstrat că literatura semnifică dimensiunea spațială și temporală a literarității, că literaritatea
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1462193865.html [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
literare, deoarece sincronismele, coincidențele, analogiile de structură, identitatea simbolurilor, demonstrau că literatura universală se bazează pe generalitate și invarianță. Invariantul este un fapt de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al literaturii universale. Realizând tipologia invarianților (antropologici, teoretico-ideologici, teoretico-literari și literari), Marino a demonstrat că literatura semnifică dimensiunea spațială și temporală a literarității, că literaritatea operei derivă din literaritatea limbajului și din încărcătura de semnificații și valori, că recuperarea comparatistă a literarității pornește de la literatura universală
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1462193865.html [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
încheieturile sufletești de drag și dragul se prinde de el! Dincolo de veleitățile cântecelor acestora ale interpretei Ileana Ciuculete, ce țin de furcile caudine ale criticii muzicale, prin care aproape toate au răzbătut, absolut toate se bucură de o vastă și invariantă popularitate. Sunt cântece indexabile cu prioritate la dorințele omului de a trăi măcar un pic mai vesel, mai frumos, mai alinat de iubire! Plecarea ei, bruscă și dureroasă în lumea fără dor a înmărmurit pe cei ce-au cunoscut-o
ILEANA CIUCULETE. CÂNTECE INDEXABILE LA PREFERINȚA DE IUBIRE, VESELIE ȘI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1489645672.html [Corola-blog/BlogPost/374129_a_375458]
-
său se anulează". Rotorul este câmpul de vectori (r,r,r) asociat lui (a,a,a) prin:formula 12 Proprietatea unei 1-forme de a fi o diferențială totală nu depinde de sistemul de coordonate ales; criteriul (1.6)este și el invariant: la o schimbare arbitrară de coordonate x= x(x',x'...x' nesingulară 1-forma Ω devine:formula 13Dacă notăm formula 14 se verifică ușor că:formula 15 ceea ce arată direct că egalitatea (1.6) (D=0) e satisfăcută în orice sistem de coordonate, dacă
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
y=x pornind din origine cu condiția inițială z(0,0)=0 obținem z(1,1)=0; integrând de-a lungul parabolelor "y=ax+(1-a)x" obținem z(1,1)=a/3k (vezi Fig.2). Proprietatea de integrabilitate este invariantă atât la schimbări de coordonate (vezi §1.2.1) cât și la înmulțirea formei Ω cu o funcție oarecare de x."Integrarea" 1-formei Ω înseamnă găsirea unei schimbări "inteligente" de variabile x = x(x'...x'), i=1...,n, astfel încât, în
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
aici am pus x ≡ z) nu îi corespunde un vector cu n componente, pentru n ≠ 3. Există însă un mod elegant, indicat de Frobenius , de a formula condițiile de integrabilitate pentru un n oarecare într-un mod care este formal invariant, atât la schimbarea lui n, cât și la schimbări ale coordonatelor. Arătăm cum se face aceasta pentru n=3 și enunțăm rezultatul în cazul general. Folosind notațiile x=x, x=y, x=z, a=a,a=b,a=c și
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
forma:formula 67unde "u = (1,0,a, a), v = (0,1,a, a)" sunt doi vectori, soluții ale sistemului de ecuații liniare:formula 68(adică doi vectori din varietatea liniară Ω=0,q=1,2). Forma (5.9) are avantajul că este invariantă atât la shimbări de coordonate cât și la combinații liniare între elemenetele sistemului (5.1). Urmându-l pe Feodor Deahna, Frobenius demonstrează că, în general, "condiția necesară și suficientă pentru ca sistemul (II) de forme diferențiale să fie integrabil, este ca
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
4),(5.9)) și precizează cazurile posibile care apar în soluția problemei lui Pfaff. În același an, G.Darboux dă o soluție mai rapidă, dar similară ca spirit, problemei lui Pfaff. În prezentările moderne ale mecanicii clasice, care pornesc de la invarianții integrali ai lui Poincaré o formă specială a teoremei lui Darboux din lucrarea joacă un rol central(vezi de exemplu manualele , . În 1909, Carathéodory a prezentat o formulare "geometrică" a termodinamicii, în care conținutul principiului al doilea este în bună
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
un fascicol de lumină se compune din valori discrete pe care el le-a denumit cuante de lumină, iar mai târziu le-a dat denumirea de fotoni. Conform acestei descrieri, un singur foton de o anumită frecvență transportă o cantitate invariantă de energie. Cu alte cuvinte, fotonii individuali pot transporta mai multă sau mai puțină energie, depinzând doar de frecvența lor. Chiar dacă descrierea fotonilor așa cum reiese din cercetările lui Planck seamănă cu modelul corpuscular al lui Newton, fotonii lui Einstein au
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]