244 matches
-
atare ea are avantajul de a deschide cu destulă ușurință calea către imaginarul corporalității în două direcții. Formula modernă a corpului uman e definită în negativ. Există în carte o raportare constantă la un model ce tinde sa fie considerat invariantă, un eventual model "tradițional", al Europei medievale, al comunităților rurale și al societăților primitive, unde e observabil în linii îngroșate... Generalizare neîndoielnic forțată, dar teza propusă de autor convinge. în linii mari, există două paradigme de raportare la corp, două
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
unei necontenite deschideri, prin care OS este aprehendabilă la nesfârșit, ca multitudine interogativă de posibile și mereu altfel exprimabile simboluri, în siajul unei interpretări plurisemantice. ● Pe plan estetic, întrucât sensul OS se edifică prin verbalizare, orice limbaj sonor devine posibil. Invariantul (ca referent stabil) este textul însuși. Cum acesta se păstrează în ascuns, nu poate fi destăinuit altfel decât printr-un simbol-metaforă cu funcție magic-incantatorie, ceea ce-i anulează însă univocitatea în raport cu datul operei. De aceea, considerăm că textualizarea OS probează conștiinței
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
puțin o artă - cum e înțeles tradițional - cît e o tehnică de investigare a realității. Obiectul, rezultatul muncii noastre, poate fi operă de artă sau nu, adică experiența se poate împlini ori poate eșua. Dar punctul de plecare și condiția invariantă a lucrului însuși îl constituie racordarea la real, la ce se întîmplă în jur. Altfel, fără acest racord, nici "suprarealism" nu poți face, cum au făcut Buñuel și avangardiștii în general. Or, la noi, mai toți cineaștii se consideră din
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
care sacrul le capătă în modernitate, precizând că lucrarea lui nu e expresia unei "nostalgii secrete", ci a înțelegerii și a simpatiei pentru condiția trecută a omului religios. Necesitatea unei expuneri clare îl face pe Eliade să folosească două concepte invariante (omul religios și omul areligios), ce se definesc unul pe altul prin negare și, probabil, această definiție negativă a omului modern determină afirmarea incompatibilității modernitate/religiozitate. Dincolo de această critică, Sacrul și profanul se impune ca una dintre cele mai reușite
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
o demnitate intelectuală, emanată de rigurozitate, ca semn al perfectei adecvări la subiect. Virtuțile comparatismului practicat se văd în identificarea similitudinilor și coincidențelor de structuri și funcții. Aici aș fi vrut puse la lucru și alte noțiuni cum sunt omologiile, invarianții și concordanțele. Eforturile de traducere sunt, de asemenea, de menționat. Acolo unde nu a avut textele în limba română (și asta s-a întâmplat cel mai adesea), Orlando Balaș le-a dat un echivalent potrivit nu numai ca fidelitate, ci
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
metoda fiind una cu caracter meta-istoric, capabilă a releva cititorului eterna reîntoarcere a identicului, prin surprinderea unor invarianți, conivențe, coincidențe, a factorilor de permanență ce dau dovada esențialului, mitanaliza vizând, în fond, manifestarea a ceea ce Adrian Marino numea invarianți antropologici: "Invarianții de tip antropologic recuperează și articulează datele Ťprimitiveť, primordiale, persistente, întâlnite în cel mai profund dintre straturile ancestrale, comune întregii omeniri - cele mai Ťarheologiceť din toate culturile. Lumea arhetipurilor și a prototipurilor originare, miturilor, legendelor, simbolurilor și a acelor topoi
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
-i incinerează. Recte, în cel dintâi caz, persoana continuă să existe, chiar dacă la un nivel pur elementar, grosier, pe când, în cel de-al doilea, nici măcar cadavrul nu este prezervat, pentru a putea fi, ulterior, resuscitat. Antinomia material/imaterial traduce fidel invariantele cinematice din cele două lumi: în general (și utilizez expresia cu grăuntele de sare obligatoriu, fiindcă, la limită, se pot găsi contraexemple și pentru un caz, și pentru celălalt), America și Europa sunt pline de vampiri, de zombie și de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
disimulată, a agenților secreți, ci perfecta funcționalitate a rețelei pe care o reprezintă ei prin însumare aparent dezordonată. Luați individual, ofițerii serviciului comunist de informații dovedesc, pe o singură gamă a cruzimii, o pletoră de comportamente inepte. Grupați în ierarhii invariante, ei acționează, conform mărturiei lui Florescu, cu o precizie aiuritoare. Derizorie la prima vedere, livrarea, către un singur magazin specializat, a unor provizii suficiente de cafea naturală se petrecea, dacă ne focalizăm atenția numai pe șoferii implicați, prin apelul la
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
cum anume proceda ca să scrie despre o temă? Culianu proceda ca un entomolog care compară insectele spre a le găsi un set de trăsături comune pe baza cărora să le poată clasifica. E totuna cu a spune că cercetătorul căuta invariantul din spatele varietății de motive mitice, căuta tiparul de origine, arhetipul inițial din care au pornit toate. Premisa lui e în fond aceeași cu cea a lui Mircea Eliade, și anume aceea că, izolate sau prin contaminare, toate religiile vorbesc despre
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
religiile vorbesc despre aceleași experiențe primordiale ale omenirii. Că sursa acestor experiențe e sau nu divină contează mai puțin pentru un istoric al religiilor, care în fond e un teoretician al miturilor, nu un trăitor al lor, dar cine găsește invariantul lor acela are șansa unei lămuriri exhaustive. Tot efortul, e drept unul sisific, e de a străbate textele religiilor spre a le găsi prin comparație arhetipurile. Așa procedează Culianu: compară secvențe sau episoade mitice, le găsește asemănări sau deosebiri, și
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
noi, un concept de literatură feminină, adunând probe din scrisul criticilor (Lovinescu în special, apoi Călinescu) și schematizând observațiile lor. Primul capitol, E. Lovinescu și literatura feminină, echivalează astfel cu o introducere în subiect și o teoretizare a acestuia. Fixarea invariantelor e operată ,din mers", printr-o analiză mai mult metacritică decât literară. Altfel spus, Elena Zaharia-Filipaș se focalizează pe comentariile făcute de marele critic modernist pe marginea literaturii feminine, iar nu pe textele ca atare ale scriitoarelor. Procedura se schimbă
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
fi putut fi rostite cu o atât de dramatică forță. Într-o lume atinsă de agenții răului, în spațiul și în timpul unei demonii cuprinse de o frenezie irepresibilă, literatura a avertizat și a comentat, a statuat regimul lucidității reflecției pentru ca invarianții narativi, evenimentul, ipostazele narative, personajele, trama, climaxul acțiunii epice, logica compoziției și instrumentele comentariului (jocul, parodicul, satira, ironia, deriziunea, o inepuizabilă recuzită de semne ale limbajului și ale artelor non-verbale) să poată atrage atenția asupra prăbușirii în neant." (p. 155
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
și se lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice e dificultatea și învingerea ei, pentru a crea într-însul acea beție specială, castă și înlănțuitoare ca un opium: starea de geometrie. Astfel, îl vedem trecând de la teoria invarianților, la teoria numerelor, apoi la fundamentele geometriei ca, deodată, sub impulsul lui Minkowsky, să abordeze fizica matematică și problemele de analiză ale acesteia și, în sfârșit, după moartea acestuia, să dispară sub teoria demonstrației. Așa cum ne propunem să arătăm în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
circa superficies curvas, carte de o desăvârșită originalitate, ieșită, ca și Premiul de la Copenhaga, din practica geodeziei. Disquisitiones arithmeticae și Disquisitiones generales sunt cele două coloane ale operei lui Gauss. Cercetările generale sunt întîiul exemplu de geometrie considerată ca teoria invarianților unui grup infinit (ca să întrebuințăm limbajul lui Klein). Ele conțin o teorie a liniilor geodetice, a triunghiurilor și cercurilor geodezice, a reprezentării sferice prin normale paralele, a curburii integrale. În sfârșit, a teoremei alese, theorema egregium, al cărei înțeles este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lucrător al propriei înfrumusețări, etern aspirant la inversarea ecuației felului său de a fi: întâi să aibă moartea, apoi nașterea! Ordinea aceasta ar răsturna umanitatea și ar arunca asupra ei cheia care descuie eternitatea. Dar umanul e fixat pe calcule invariante și de aceea, omul nu are a se abandona veșniciei, ci a răzbate prin stări diferențiale, supus nașterii, supus vieții, supus propriului sfârșit - aceasta-i singura triadă reală care demonstrează existența finită a omului, irepetabilitatea vieții, totalitatea trăirilor, de la un
DR. CĂTĂLINA LĂZĂROIU. INTERIORIZAREA APTITUDINII RAPORTABILE LA ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363295_a_364624]
-
câteva teorii care, într-un fel sau altul, au contribuit la apariția și formularea acesteia acum 130 de ani de către Poincaré și găsirea unei soluții a ei abia acum, la Chișinău. De la Artur Cayley (1821-1895), Cambridge, Anglia, a pornit teoria invarianților. Marius Sophus Lie (1842-1899), Christiania, Norvegia, a elaborat teoria grupurilor și algebrelor Lie - un nou gen de structură algebrică ce-i poartă numele - ambele fiind aplicate în diverse domenii ale științelor reale, inclusiv în geometrie și în studiul ecuațiilor diferențiale
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
ale științelor reale, inclusiv în geometrie și în studiul ecuațiilor diferențiale. Henri Poincaré (1854-1912), Paris, Franța, și Alexandru Lyapunov (1857-1918), Sankt Petersburg, Rusia, au pus bazele metodelor teoriei calitative a ecuațiilor diferențiale. Constantin Sibirschi (1928-1990), Chișinău, Republica Moldova, a fondat teoria invarianților algebrici, care este aplicată în teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale, neștiind că aceasta are ieșire la teoria lui Lie. Dar cum și cine a stabilit această legătură? În anul 1976, acad. Constantin Sibirschi, șef de laborator la Institutul de Matematică
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
teoria lui Lie. Dar cum și cine a stabilit această legătură? În anul 1976, acad. Constantin Sibirschi, șef de laborator la Institutul de Matematică și Informatică al AȘM, fondator al școlii științifice de ecuații diferențiale din Republica Moldova, a publicat monografia „Invarianții algebrici a ecuațiilor diferențiale și matricelor”, care a avut o rezonanță mare în breasla matematicienilor din lume. Peste trei ani, în 1979, profesorul american C.S. Coleman a publicat o recenzie la această lucrare științifică, în care a specificat că ea
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
ecuații diferențiale ce au o mare importanță pentru teorie și practică. Pe de altă parte, la studierea acestor ecuații se utilizau cu succes metodele teoriei calitative, elaborate de francezul Henri Poincaré și rusul Alexandru Lyapunov, completate și dezvoltate de metoda invarianților algebrici a moldoveanului Constantin Sibirschi. Abia peste aproape două decenii, în 1998, a identificat această tangență și a demonstrat că grație investigațiilor și rezultatelor științifice ale acad. C. Sibirschi a devenit posibilă aplicarea pe larg a teoriei lui Lie în
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
și Arta” din 11 decembrie 2008). Atunci, din prima sursă, am aflat despre frământările și căutările unui savant în identificarea adevărului științific. La acel moment, fondatorul școlii științifice în domeniul teoriei calitative a ecuațiilor diferențiale era preocupat de elaborarea teoriei invarianților algebrici pentru aplicarea lor la rezolvarea problemelor ce țin de teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale. Una din problemele faimoase ale teoriei calitative este Problema Centrului și Focarului, formulată de Henri Poincaré. Ea constă în determinarea invarianților care deosebesc centrul (traiectoriile
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
preocupat de elaborarea teoriei invarianților algebrici pentru aplicarea lor la rezolvarea problemelor ce țin de teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale. Una din problemele faimoase ale teoriei calitative este Problema Centrului și Focarului, formulată de Henri Poincaré. Ea constă în determinarea invarianților care deosebesc centrul (traiectoriile, ce înconjoară punctul singular din originea de coordonate, sunt închise) de focar (traiectoriile, ce înconjoară același punct singular, sunt în formă de spirală) a sistemelor de ecuații diferențiale polinomiale cu omogenități neliniare. Teoria calitativă a ecuațiilor
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
fi foarte complicată. Amintindu-și de acele vremuri, prof. Mihail Popa a mărturisit: „N-am crezut niciodată că mă voi ocupa cândva de problema centrului și a focarului. Dar după ce am stabilit legătura între algebrele Lie și algebrele graduate ale invarianților lui Sibirschi, am înțeles că se deschide calea spre soluționarea acestei probleme, formulată de Henri Poincare cu 130 de ani în urmă”. Problemei centrului și a focarului i-au fost consacrate până acum mii de lucrări în diverse centre științifice
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
abordat problema respectivă și alți specialiști de la IMI al AȘM, UTM, USM, UST - cunoscute instituții de cercetare și educație din Republica Moldova. Matematicianul Mihail Popa a mers pe propria cale, pornind de la stabilirea legăturii între algebrele Lie și algebrele graduate ale invarianților lui Sibirschi - instrument de lucru în căutările ulterioare. În contextul dat, vom face unele precizări: calea de rezolvare a problemei centrului și a focarului a fost inițial trasată de matematicianul rus Alexandru Lyapunov. Însă aplicând metoda acestuia chiar și pentru
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
aceea cercetătorul moldovean a luat ca bază problema generalizată a centrului și a focarului pentru sistemele diferențiale menționate, evitând calcularea mărimilor Lyapunov pentru fiecare sistem în parte. La estimarea acestor numere a aplicat metodele algebrelor Lie si algebrelor graduate ale invarianților, precum și funcțiile generatoare și seriile Hilbert ale ultimilor algebre. Ca rezultat, s-a obținut o estimație numerică finită pentru mărimile Lyapunov algebric independente, ce participă la rezolvarea problemei centrului și a focarului pentru orice sistem de ecuații diferențiale polinomial. Acest
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
doi mentori care l-au marcat profund - academicienii Constantin Sibirschi și Vladimir Andrunachievici. Ambele teze de doctorat, susținute de cercetător (Universitatea din Nijnii Novgorod, Rusia, 1979; Institutul de Matematică al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, Kiev, 1992), vizează metoda invarianților algebrici în teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale, pe care a dezvoltat-o și de la care a pornit o nouă școala științifică Algebrele Lie și sisteme diferențiale, pe care o ctitorește cu grijă și în prezent. Ultimul rezultat - soluționarea problemei generalizate
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]