37 matches
-
prioritățile. Mahalagioaica face ceva pe comandamentele naționale care nu se văd printre șipcile gardului peste care-și ițește buruienoasa agresiune, iar rațiunile superioare n-o fac să tacă fiindcă ea nu are nici macar rațiune. Ea are doar venin, invidie și invectiva; iar gură nu-i face parte din capul cu creier, ci din viscerele cu scârna. Mahalagioaica nu tace nici măcar din lehamitea de a spune: „lasă, domnule, că sunt zile numărate; vin românii la vot și rezolva ei starea asta!” Nu
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_sensibilitati_de_corneliu_leu_1356936855.html [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
autorilor Ion Creangă, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Geo Bogza a avut câteva alunecări picante, care au stârnit reacții virulente în presa vremii. Geo Bogza a fost întemnițat de două ori în anii ’30, la închisoarea Văcărești, din cauza volumului “Poemul invectivă”.
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
dreptate socială. Copleșit de sentimentul datoriei, vine în fața Congresului cu o propunere pe măsură: dezhumarea de la cimitirul Bellu a poetului național și reînhumarea pe țărmul mării, acolo unde Eminescu "cerea Să mă lăsați să mor / La marginea mării". Autorul Poemului invectivă și creatorul revistei avangardiste "Urmuz", argumentează această profanare de mormînt: "Țărmurile mării sînt acum ale poporului muncitor. Eu cred că o Mare Neagră pe ale cărei țărmuri se va găsi mormîntul lui Eminescu ar face parte din istoria socialistă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Vasile s-a preocupat intens și de unitatea Bisericii, încercând să curme ereziile și schismele din Biserică, prin „cuvântări unite cu acțiuni, prin tratate polemice, prin legături practice cu toți, căutând pe unii, trimițând pe alții, apelând, avertizând, blamând, cenzurând, invectivând, apărând popoarele, orașele, pe particulari, imaginând pentru fiecare câte un fel de {\footnote 23 Anthony Meredith, op. cît., p. 53.} {\footnote 24 Omilii la Psalmi, omilia la Psalmul XXIX, V, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Intoleranța e îndreptată împotriva „tuturor străinilor suspecți cari vor să ne dea un anume fel de literatură departe de sufletul și flacăra aspirațiilor noastre” și cărora, în manieră eminesciană, li se adresează ocara „să vă mănânce câinii” (E. Ar. Zaharia, Invectivă). De altfel, nici numărul scos la București nu se arată mai tolerant. Articolul Greva studențească, semnat de Emil Gorescu, „student în filosofie și drept”, conține și un Post-scriptum în care autorul avertizează: „Permisul de portarmă îl am în buzunarul paltonului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
o anume „exasperare”, care îl apropie, ca stil, de expresioniști, așa cum „sinceritatea liminară” îl apropie de generația lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem ultragiant, se găsesc - în volumul Poemul invectivă (1933) - și Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate, Balada ucigașului, Gheorghiță cismarul ș.a. Epatarea practicată de simboliști și retorica teribilă avangardistă sunt în fapt bine topite într-o atitudine romantică, disimulată, din oroare de clișee „poetice”. Dar marea literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
o suferință sau o bucurie / - și-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni, / iar generații întregi le știu pe de rost și de câte ori le aud / sunt cuprinse de aceeași adâncă tulburare.” SCRIERI: Jurnal de sex, București, 1929; Poemul invectivă, București, 1933; Ioana Maria, București, 1937; Țări de piatră, de foc și de pământ, București, 1939; Cântec de revoltă, de dragoste și moarte, cu ilustrații de Marcela Cordescu, București, 1945; Cartea Oltului, București, 1945; ed. îngr. și pref. Antoaneta Tănăsescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Prezent, 170-173; Scarlat, Ist. poeziei, III, 21-23, 32-33; Ștefănescu, Prim-plan, 55-62; Cristea, Fereastra, 85-106; Rotaru, O ist., III, 542-555; Băileșteanu, Aorist, 116-119; Holban, Literatura, I, 97-107; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 5-10; Marin Mincu, De la „Flori de mucigai” la „Poemul invectivă”, RL, 1990, 6; Pop, Avangarda, 269-287; Ierunca, Românește, 127-130; Negoițescu, Ist. lit., I, 222; Mihai Cimpoi, „Basarabia, țară de pământ”, RL, 1992, 5; Aurel Rău, Bogza 85, ST, 1993, 2; Ion Bălu, Infernul existențial, ST, 1993, 3-4; Ion Vlad, Treapta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
angajament vital, astfel Încît Între trăire și poezie orice frontieră tinde a fi abolită. Pentru poetul nostru, poate mai mult decît oricare altul din spațiul avangardei românești (i se alătură, Într-un alt registru, doar tînărul Geo Bogza, autorul Poemului invectivă) este valabilă observația unui Jules Monnerot, după care poeții (suprarealiști) urmăresc „nu să exprime ori să reprezinte, ci să fie”. Căci Voronca Își asumă poezia ca pe un destin, Îi trăiește, cu o rară intensitate a participării, toate aventurile, se
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
realism românesc. Miron Constantinescu apreciază aici fronda care îl caracterizează pe Geo Bogza, deși aceasta era realizată de pe alte poziții: "Arestat de două ori pentru grave injurii aduse... moralei, în cele 2 plachete de poeme "Jurnal de sex" și "Poemul invectivă" în care revolta împotriva convenționalismului fad izbucnea violent"111. E un prilej de a se defini noul realism, apropiat de Miron Constantinescu de ceea ce înțelegea Aragon prin acest concept, făcându-se totuși observația că "realism nu înseamnă monografie pentru că monografia
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Niciun înger din copacul cerului nu privea;/ Numai caii vânturilor - vânturilor nebănuite/ Coborau învrăjbite", Saltimbancul). Dincolo de caracterul acesta vizionar, există și o dorință evidentă de a răsturna așteptările publicului, de a surprinde continuu, fie prin limbajul care alternează diafanul cu invectiva, fie prin "poanta" plasată, în general, la final de text ("Patru orbi,/ (...) căutau Soarele:/ Dar Soarele era fiecare", Orbii; "Saltimbancul fugise în circul lunii", Saltimbancul; "Viață? Uriașă povară a iluziei:/ Întotdeauna nimeni n-a fost", Altul). Sensul se constituie printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în ziua a 18-a a lunii Tammuz (iunie-iulie), știindu-se că avea să urce din nou la suprafață șase luni mai târziu. Cultul lui Tammuz se întinde aproape pretutindeni în Orientul Apropiat, în secolul al Vl-lea, lezechiel (8: 14) invectivează femeile din Ierusalim care îl "tânguiau" pe Tammuz chiar lângă porțile templului. Tammuz sfârșește prin a-și asuma figura dramatică și elegiacă a zeilor tineri care mor și învie în fiecare an. Dar probabil că prototipul său sumerian avea o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
m-am ținut droaie cu toți copiii mahalalei noastre după ultimele figuri năzdrăvane ale trotuarului bucureștean, după „Nicu Meț, calare pe măgăreț, care șade În coteț și mănâncă castraveți“, după „piticul de pe bulevard“ și după acel maniac nervos, „Sânge-rece“, care invectiva și scuipa, cu nasul În vreun zid, până i se usca gura, [astfel că] maică-mea văzându-l, cu mine Încă În pântecele ei, mi-a lăsat, după mulți ani și pentru multă vreme, acest tic de scârbă (pentru oameni
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care stau și privesc lung la femei, cu mâinile În buzunare pân’ la cot? O găsisem amândoi În poartă pe această eroină de mare stil tolstoian, care, cu accente cum rar afli În lumea celor buni și cumsecade, protesta și invectiva, de pe culmea cadavrului ei moral, În numele și pentru apărarea femeilor insultate și pângărite, cum fusese și ea, de un soț dedat la vicii infame cu soția lui și de un socru libidinos cu nurora lui. O găsisem stând În poartă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Potențialul conflictogen și starea de excitație nervoasă a lui Lefter se descarcă în momentul când aceasta află că țigăncile au fost eliberate din arest. Furia își caută obiectul și îl găsește în proximitate. De data aceasta, expresia sa sublimată este invectiva, însă discursul a devenit prin preaplinul său expresie corporală : „Și apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității, care e compusă din pungași, din zbiri complici cu briganzii ! exemplu : d. inspector, care s-a învoit cu țigancele...”. Inversiunea s-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un angajament vital, astfel încât între trăire și poezie orice frontieră tinde a fi abolită. Pentru poetul nostru, poate mai mult decât oricare altul din spațiul avangardei românești (i se alătură, într-un alt registru, doar tânărul Geo Bogza, autorul Poemului invectivă) este valabilă observația unui Jules Monnerot, după care poeții (suprarealiști) urmăresc „nu să exprime ori să reprezinte, ci să fie”. Căci Voronca își asumă poezia ca pe un destin, îi trăiește, cu o rară intensitate a participării, toate aventurile, se
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
necesar. Norocul indeniabil ce l-a însoțit pe Gelu Ionescu în parabola sa biografică, profesională, umană explică în bună parte radicalismul său etic și politic. Dovadă stă și interviul din 1993 luat de Dan C. Mihăilescu, în care nu ocolește invectiva pe adresa ex-regimului "criminal", servit de indivizi care "nu numai că acum mai sunt liberi, dar chiar conduc țara", arătându-ne cu degetul pe noi toți cei ce suferim de uitare: "Așa suntem noi, românii, ca lotofagii din Odiseea lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
momentul Eminescu, ceea ce și demonstrează cartea lui Nicolae Bârna, prin virtutea ei de aide-mémoire al unei aventuri literar-artistice cu protagoniști de talia unor Ion Vinea, Ilarie Voronca, Mihail Cosma, Tristan Tzara, Marcel Iancu, Victor Brauner, Geo Bogza (prezent cu "Poemul invectivă", dar și cu eseul "Reabilitarea visului"), Sașa Pană, Stephan Roll, Gellu Naum (care alături de Paul Păun și Virgil Teodorescu, semnează celebrul pamflet "Critica mizeriei"). Riguroase și expresive sunt textele lui D. Țepeneag, atât cel despre arta onirică a irealității imediate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
viciul însuși (non vitiosus homo es, Zoile, sed vitium - E. 11, 92), un pederast (pathicus) a cărui gură este mai spurcată decât dosul (Zoile, quid solium subluto podice perdis?/ spurcius ut fiat, Zoile, merge caput - E. 2, 42). Acest vers invectivă, prin care Kirstenius pune semnul de egalitate între suma viciilor și preopinentul său, luteranul convertit Johannis Agricola, era menit să rezume nota pamfletară a întregii cărți: „Că văzut-a fraude chimia și invenții răspândit-a/ De otravă stă umflat Zoilus
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
îi cunoștea, dar nu se sinchisea de prezența lor. [...]ť Comun în epocă, stilul inflamat, stilul mâniei era cel preferat de militanții socialiști și sindicaliști, iar Istrati nu face excepție de la regulă, elocința lui se bizuie pe formule populare și invectivă spumegătoare. Are însă și preocupări de formă, mizează pe expresia memorabilă sau măcar de efect imediat, iar S.Schafferman își amintește cum corecta Istrati în public româneasca stricată a lui Rakovski: ŤLa Sindicatul din Brăila se perindau mulți oratori de la
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
Istrati se situa între ambele curente, cu egală impetuozitate oratorică. Elocința lui nu era cu nimic mai prejos decît cea a oaspeților. Aveau reputația unor tribuni de masă și, cu excepția lui Rakovski, toți foloseau același stil retoric. Succesul îl făcea invectiva, care intrase în tradiția elocvenței populare. Cu cît avea cineva mai multă imaginație în găsirea injuriei și cu cît se exprima mai violent la adresa clasei stapînitoare, cu atît era mai aplaudat. [...] Dintre toți oaspeții de la centru, Istrati admira cel mai
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
nu încetau la nici una din orele zilei/nopții. Trecând eu, cu foarte mulți ani în urmă, pe una din străzile pitorescului cartier pe care l-a spulberat Ceaușescu, de la o fereastră deschisă am auzit o furioasă voce feminină, ce-l invectiva pe un bărbat, necredincios, probabil, dacă nu și mincinos. I-a strigat, în pofida fondului principal, de cuvinte: "nerușinosule!" - vorbă ce mi-a rămas în memorie prin straniile mecanisme ale acesteia. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă astăzi, nerușinosul tăcea. Poate cu câștig
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
condamnați" la obiectivitate, în mod sigur creatorii, poeții, care fac din încălcarea tuturor regulilor miza și spectacolul literaturii. Îi sugerez lui Ion Mircea, pentru aprofundarea subiectului, să înceapă un nou ocol cu Flori de mucigai al lui Arghezi și Poemul invectivă de Geo Bogza. Îl asigur că va descoperi, acolo, altceva decât "mizerabilism" și "pornografie".
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Mihail Sebastian). Cu o vădită exagerare, Felix Aderca aprecia că ,romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini geniale". Notorietatea i-a adus-o scriitorului scandalul provocat de acuza de pornografie, în care romanul Bagaj era pus alături de versurile din Poemul invectivă de Geo Bogza și de romanul Femeia sângelui meu al lui Mihail Celarianu, la care se vor adăuga ulterior, în 1937, nuvela Domnișoara Cristina și romanul Întoarcerea din rai de Mircea Eliade. Restituind la Editura Polirom cele două romane ale
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
inaugura cu adevărat a doua posteritate a lui Bogza, atât ca urmare a invitației la relectură pe care o lansează, cât mai ales datorită reconfigurării profilului literar al autorului, pe care o operează. Este vorba despre ediția Geo Bogza - Poemul invectivă și alte poeme. Un eveniment în sine, dacă ne gândim că este poate pentru prima dată când un poet avangardist radical apare, la noi, într-o colecție de mare tiraj și tot pentru prima oară când această poezie, care la
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]