37 matches
-
condamnați" la obiectivitate, în mod sigur creatorii, poeții, care fac din încălcarea tuturor regulilor miza și spectacolul literaturii. Îi sugerez lui Ion Mircea, pentru aprofundarea subiectului, să înceapă un nou ocol cu Flori de mucigai al lui Arghezi și Poemul invectivă de Geo Bogza. Îl asigur că va descoperi, acolo, altceva decât "mizerabilism" și "pornografie".
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
viciul însuși (non vitiosus homo es, Zoile, sed vitium - E. 11, 92), un pederast (pathicus) a cărui gură este mai spurcată decât dosul (Zoile, quid solium subluto podice perdis?/ spurcius ut fiat, Zoile, merge caput - E. 2, 42). Acest vers invectivă, prin care Kirstenius pune semnul de egalitate între suma viciilor și preopinentul său, luteranul convertit Johannis Agricola, era menit să rezume nota pamfletară a întregii cărți: „Că văzut-a fraude chimia și invenții răspândit-a/ De otravă stă umflat Zoilus
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
călcatul mai repejor pe covorul roșu; viruși sub unghii, făcîndu-le să crească șase milimetri pe secundă, tocmai când arată cu mâna către viitorul luminos, către mineri; plombe dentare explozive, la gustările diplomatice, spray bucal care încleștează limba, tocmai când să invectiveze presa; bombe care, vuind, să-l înconjoare cu ceață ca pe cântăreții de rock, cu deosebirea că la risipirea norilor, solistul n-ar mai fi de găsit; buchete de trandafiri cu clești de rufe ascunși între petale, care să-l
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
diagnostic a fost pus de conivență cu oamenii poliției care voiau să scape de Eminescu? El judecă lucrurile, omniștient, după situația medicinii de astăzi. Dar, atunci, între 1883-1889, orice nevroză era diagnosticată drept lues și tratată ca atare. Degeaba îi invectivează dl Cernăianu pe doctorii de la Ober Döbling, Leidesdorf și Obersteimer sau pe botoșăneanul dr. dermatolog Iszak (toți trei evrei și - nu-i așa? - anume l-au tratat astfel pe bolnav) atunci în tratamentul luesului ajuns la demență se folosea mercurul
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
anului 1933, în genere, considerat ca an al romanului. El vine cu o serie de completări importante și din alte genuri, ceea ce-l face să fie cu mult mai bogat. Notez doar câteva: La cumpăna apelor de Lucian Blaga, Poemul invectivă de Geo Bogza, Scutul Minervei de Ion Pillat, culegeri de critică și eseistică aparținând lui Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu și iarăși Lucian Blaga. Revenind la actualitate, Liviu Grăsoiu apreciază volumul omagial întoarcerea învinsului - întâlnire cu Mircea Zaciu, alcătuit de Aurel
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
nu încetau la nici una din orele zilei/nopții. Trecând eu, cu foarte mulți ani în urmă, pe una din străzile pitorescului cartier pe care l-a spulberat Ceaușescu, de la o fereastră deschisă am auzit o furioasă voce feminină, ce-l invectiva pe un bărbat, necredincios, probabil, dacă nu și mincinos. I-a strigat, în pofida fondului principal, de cuvinte: "nerușinosule!" - vorbă ce mi-a rămas în memorie prin straniile mecanisme ale acesteia. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă astăzi, nerușinosul tăcea. Poate cu câștig
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
O. Șuluțiu, Corigent la limba română al lui I. Minulescu, Bagaj și Pensiunea doamnei Pipersberg ale lui H. Bonciu (acesta va face și pușcărie!). Neamul românesc stabilește următoarea listă a interdicțiilor virtuale: 1. Bonciu H. (Bagaj), 2. Geo Bogza (Poemul Invectivă), 3. Cocea Niculae, 4. I. Peltz, 5. Stănoiu, 6. M. Celarianu, 7. Sergiu Vladimir, 8. F. Aderca, 9. T. Arghezi, 10. M. Eliade (Domnișoara Cristina), 11. G. Călinescu (Cartea nunții). Iar Paul Papadopol alcătuiește un alt top negativ, în Cuget
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
îi cunoștea, dar nu se sinchisea de prezența lor. [...]ť Comun în epocă, stilul inflamat, stilul mâniei era cel preferat de militanții socialiști și sindicaliști, iar Istrati nu face excepție de la regulă, elocința lui se bizuie pe formule populare și invectivă spumegătoare. Are însă și preocupări de formă, mizează pe expresia memorabilă sau măcar de efect imediat, iar S.Schafferman își amintește cum corecta Istrati în public româneasca stricată a lui Rakovski: ŤLa Sindicatul din Brăila se perindau mulți oratori de la
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
Istrati se situa între ambele curente, cu egală impetuozitate oratorică. Elocința lui nu era cu nimic mai prejos decît cea a oaspeților. Aveau reputația unor tribuni de masă și, cu excepția lui Rakovski, toți foloseau același stil retoric. Succesul îl făcea invectiva, care intrase în tradiția elocvenței populare. Cu cît avea cineva mai multă imaginație în găsirea injuriei și cu cît se exprima mai violent la adresa clasei stapînitoare, cu atît era mai aplaudat. [...] Dintre toți oaspeții de la centru, Istrati admira cel mai
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
spirituală în care fusese depusă această operă și, totodată, o discretă, dar eficientă manifestare de solidaritate cu curentul democratic din rândul breslei. Întreaga analiză a poeziei lui Bogza constituie, după cum subliniază George Ardeleanu în studiul introductiv (sugestiv intitulat Un Poem invectivă al lui N. Steinhardt), o pasională revizitare a anilor tinereții și un subsecvent elogiu al libertății, într-o epocă, reamintesc, de închistare și re-dogmatizare. Reeditarea este impecabilă. Pe lângă reproducerea corectă filologic a textului din 1982, George Ardeleanu a adăugat un
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
inaugura cu adevărat a doua posteritate a lui Bogza, atât ca urmare a invitației la relectură pe care o lansează, cât mai ales datorită reconfigurării profilului literar al autorului, pe care o operează. Este vorba despre ediția Geo Bogza - Poemul invectivă și alte poeme. Un eveniment în sine, dacă ne gândim că este poate pentru prima dată când un poet avangardist radical apare, la noi, într-o colecție de mare tiraj și tot pentru prima oară când această poezie, care la
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
I.U. sau U.I. Soricu, Vasile Militaru, cu frumosul Metaforel șIonel Teodoreanuț, cu duiosul povestitor și cu toate fosilele și lipitorile botezate scriitori români, cu subvenții și poze în cărțile de școală.” (apud ediția de față, p. 15). Poemul invectivă și alte poeme este o ediție de bun nivel, în care singurul aspect de mirare e acela că nu revendică un editor. Deși reprezintă prima reeditare postbelică a unor texte fundamentale, nu numai în ansamblul creației lui Geo Bogza, ci
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
Geo Bogza, prezentă pentru întâia oară în fața cititorilor în întregul ei. Aminteam de criteriul care a guvernat stabilirea textului, care este cel al reproducerii cronologice a edițiilor princeps ale tuturor volumelor de poezie ale autorului: Jurnal de sex (1929), Poemul invectivă (1933), Ioana-Maria. Șaptesprezece poeme (1937), Cântec de revoltă, de dragoste și moarte (1945) și Orion (1978). Aceasta înseamnă că este încălcată o regulă editorială de bază, care stipulează obligativitatea reproducerii ultimei versiuni tipărite antume a textelor. Explicația editorului anonim este
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
Orion cuprinde și cicluri de după 1945, publicate anterior în reviste, iar acestea nu au fost reproduse în versiunea din aceste publicații, ci... în cea din volum. Contradicțiile, în materie de criterii, creează întotdeauna suspiciuni. Apărând în BPT, firește că Poemul invectivă și alte poeme nu e o ediție critică. Aceasta nu presupune să coborâm ștacheta exigenței, ci să evaluăm volumul în raport cu premisele sale. Ce mi se pare important e că noua ediție a poeziei lui Bogza face posibilă - chiar și prin
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
numai că se poate citi, dar este mai proaspătă și mai actuală decât a multor maeștri ai modernismului interbelic, a căror sensibilitate ține, totuși, mai degrabă de secolul al XIX-lea, decât de secolul nostru. Dincolo de inconsecvențele sale, volumul Poemul invectivă și alte poeme reprezintă un pas important în reconsiderarea autorului și, mai ales, o invitație la relectura avangardei. De peste două decenii putem din nou vorbi liber despre acest capitol semnificativ al literaturii noastre interbelice și, prin urmare, e momentul să
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
a vînei morale” și o autojustificare slabă, inutilă, a propriei poziții poetice, apărate de critici prestigioși. Pe logica denunțată de Bogza, directorului ziarului „Universul” i se permite politic, în calitate de „patriot oficial”, să publice pornografie reală în tiraje mari, în timp ce Poemul invectivă, în tiraj confidențial, dar cu agendă suspectă de bolșevism, i-a atras autorului său două detenții la Văcărești. Nota Bene, la capătul unui proces care avocatului Mihail Sebastian îi apărea ca „dinainte judecat”. Cît despre „modestia relativă” a titlului din
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
Mihail Sebastian). Cu o vădită exagerare, Felix Aderca aprecia că ,romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini geniale". Notorietatea i-a adus-o scriitorului scandalul provocat de acuza de pornografie, în care romanul Bagaj era pus alături de versurile din Poemul invectivă de Geo Bogza și de romanul Femeia sângelui meu al lui Mihail Celarianu, la care se vor adăuga ulterior, în 1937, nuvela Domnișoara Cristina și romanul Întoarcerea din rai de Mircea Eliade. Restituind la Editura Polirom cele două romane ale
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
prioritățile. Mahalagioaica face ceva pe comandamentele naționale care nu se văd printre șipcile gardului peste care-și ițește buruienoasa agresiune, iar rațiunile superioare n-o fac să tacă fiindcă ea nu are nici macar rațiune. Ea are doar venin, invidie și invectiva; iar gură nu-i face parte din capul cu creier, ci din viscerele cu scârna. Mahalagioaica nu tace nici măcar din lehamitea de a spune: „lasă, domnule, că sunt zile numărate; vin românii la vot și rezolva ei starea asta!” Nu
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
Intoleranța e îndreptată împotriva „tuturor străinilor suspecți cari vor să ne dea un anume fel de literatură departe de sufletul și flacăra aspirațiilor noastre” și cărora, în manieră eminesciană, li se adresează ocara „să vă mănânce câinii” (E. Ar. Zaharia, Invectivă). De altfel, nici numărul scos la București nu se arată mai tolerant. Articolul Greva studențească, semnat de Emil Gorescu, „student în filosofie și drept”, conține și un Post-scriptum în care autorul avertizează: „Permisul de portarmă îl am în buzunarul paltonului
ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
o anume „exasperare”, care îl apropie, ca stil, de expresioniști, așa cum „sinceritatea liminară” îl apropie de generația lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem ultragiant, se găsesc - în volumul Poemul invectivă (1933) - și Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate, Balada ucigașului, Gheorghiță cismarul ș.a. Epatarea practicată de simboliști și retorica teribilă avangardistă sunt în fapt bine topite într-o atitudine romantică, disimulată, din oroare de clișee „poetice”. Dar marea literatură
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
o suferință sau o bucurie / - și-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni, / iar generații întregi le știu pe de rost și de câte ori le aud / sunt cuprinse de aceeași adâncă tulburare.” SCRIERI: Jurnal de sex, București, 1929; Poemul invectivă, București, 1933; Ioana Maria, București, 1937; Țări de piatră, de foc și de pământ, București, 1939; Cântec de revoltă, de dragoste și moarte, cu ilustrații de Marcela Cordescu, București, 1945; Cartea Oltului, București, 1945; ed. îngr. și pref. Antoaneta Tănăsescu
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Prezent, 170-173; Scarlat, Ist. poeziei, III, 21-23, 32-33; Ștefănescu, Prim-plan, 55-62; Cristea, Fereastra, 85-106; Rotaru, O ist., III, 542-555; Băileșteanu, Aorist, 116-119; Holban, Literatura, I, 97-107; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 5-10; Marin Mincu, De la „Flori de mucigai” la „Poemul invectivă”, RL, 1990, 6; Pop, Avangarda, 269-287; Ierunca, Românește, 127-130; Negoițescu, Ist. lit., I, 222; Mihai Cimpoi, „Basarabia, țară de pământ”, RL, 1992, 5; Aurel Rău, Bogza 85, ST, 1993, 2; Ion Bălu, Infernul existențial, ST, 1993, 3-4; Ion Vlad, Treapta
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
pe cei patru locatari, făcîndu-i complici. Anchetam doar o sinucidere cam suspectă... Mi-a atras însă atenția fronda constituită împotriva anchetatorului. Doamna Melania Lupu, Grigore Popa, sculptorul, Valerica Scurtu aveau buzele pecetluite. Erau dispuși să discute despre orice, să-și invectiveze chiar vecinii, dar se fereau să vehiculeze ideea de asasinat, să se acuze eventual reciproc. Normal! Unul sau celălalt, învinuiți de crimă, ar fi denunțat în cele din urmă cooperarea cu privire la tablouri. Mi-am imaginat că mobilul "sinuciderii" ca și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
angajament vital, astfel Încît Între trăire și poezie orice frontieră tinde a fi abolită. Pentru poetul nostru, poate mai mult decît oricare altul din spațiul avangardei românești (i se alătură, Într-un alt registru, doar tînărul Geo Bogza, autorul Poemului invectivă) este valabilă observația unui Jules Monnerot, după care poeții (suprarealiști) urmăresc „nu să exprime ori să reprezinte, ci să fie”. Căci Voronca Își asumă poezia ca pe un destin, Îi trăiește, cu o rară intensitate a participării, toate aventurile, se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
necesar. Norocul indeniabil ce l-a însoțit pe Gelu Ionescu în parabola sa biografică, profesională, umană explică în bună parte radicalismul său etic și politic. Dovadă stă și interviul din 1993 luat de Dan C. Mihăilescu, în care nu ocolește invectiva pe adresa ex-regimului "criminal", servit de indivizi care "nu numai că acum mai sunt liberi, dar chiar conduc țara", arătându-ne cu degetul pe noi toți cei ce suferim de uitare: "Așa suntem noi, românii, ca lotofagii din Odiseea lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]