2,961 matches
-
Nora Iuga Din nou Viena. A cîta Vienă pentru mine. Pentru ei, prima. îi invidiez. Sosim în Westbahnhof cu grupul: trei băieți, două fete și o doamnă cu pălărie. însoțitorul vagonului de dormit îmi dă jos bagajele și mă întreabă într-un autentic dialect ,wianerisch" dacă toți tinerii ăștia frumoși sînt nepoții mei. Dau din
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
român care a parcurs cel mai repede drumul de la debut la deplina consacrare. Prima carte i-a apărut relativ tîrziu, în 1992, cînd autorul împlinise deja 37 de ani. De atunci pînă astăzi autorul a avut o cadență editorială de invidiat (una, două sau chiar trei cărți apărute în fiecare an), astfel încît cărțile sale au ajuns să ocupe mai bine de jumătate de raft de bibliotecă. Mai important însă decît numărul de volume publicate este faptul că Dan Stanca este
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
care îi avem, critica a avut mereu grijă să-i considere, totuși, minori. Anii au trecut, premii au luat puține, poezia însăși s-a schimbat, dar iată că amândoi par astăzi mai în vână ca oricând, cu o audiență de invidiat, publicînd cărți la cele mai bune edituri. Poezia lor nu a făcut riduri, nu a trecut prin criza vîrstei mijlocii și nici n-o dor încheieturile. Poezia lor a rămas la fel de tînără, candidă și voluptuoasă, după care se fluieră prelung
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
îi cheamă mai știu eu cum, soarta îi răsfăța acum cu averi frumușele. Repet, averi dobândite cum??? invidia, Pazvante, este o boală grea.... Mă întreb câți ani ai? Mă întreb dacă ai idee cum era pe vremea Răposatului....de ce să invidiezi niște oameni care au fost mai deștepți.... Crezi că ai știi ce să faci cu banii dacă i-ai avea acum? părerea mea este că la câtă ură și invidie ai o să stai cu ei la ciorap și o să pleci
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
Dragoș Bucurenci Proiectul este un protest împotriva violenței domestice și un mecanism de strângere de fonduri pentru Programul CASABLU. Mihaela Berciu și fotograful Alex Gâlmeanu reunesc în cadrul unei expoziții de fotografie 24 de barbati fotografiați în ipostazele deloc de invidiat în care ajung prea multe femei din România din cauza indiferentei noastre. Ilie Nastase, Dan Bittman, Elan Schwartzenberg, Răzvan Ciobanu, Lucian Mândruța, Andi Moisescu, Tudor Chirilă, Alexandru Abagiu, Cătălin Botezatu, dr. Constantin Stan, Răzvan Mazilu, Andrei Gheorghe, Florin Piersic Jr., Cristian
112 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82755_a_84080]
-
plângeai. Poate doar așa, de tristețea amurgurilor. Ori poate de drag și de blândețe. Nu-mi mai amintesc de ce plângeai. Mă culcasem lângă glasul tău și te iubeam. (Nichita Stănescu) La mulți ani, Oana! Versurile astea.........parcă încep să le invidiez pe voluntare!
Cântec de dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82773_a_84098]
-
fabrici acolo unde le convine, care poluează într-un an de zeci de mii de ori mai mult decât ar polua toate mașinile la un loc. Nu cred atâta timp cât se anihilează clorofila din spaiul public cu o dezinvoltura “demnă de invidiat” în favoarea unor construcții anoste! Nu cred atâta timp cât politicienii noștrii au atitudinea care o au, față de țară și față de noi. Nu cred că sunt capabili să gândească, si sa actioneze, nici măcar pentru o clipă, intru binele comun. Ar fi pentru prima
Audiere publică pentru taxa auto by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82867_a_84192]
-
Ei săracii înjură de ani de zile din diverse motive (gropi, semafoare aiurea, lipsa parcărilor, aglomerație, pietoni indisciplinați, ALȚI ȘOFERI, girofare, manifestări publice). Dacă ne înjură și pe noi bicicliștii eu zic că e ok - pasul următor e să ne invidieze. mai.. că nu veneai la velorutie era o chestie, dar când am auzit explicația am fost cu adevarat dezamăgit de tine și mă simt ofensat că biciclist și că un om ce își dorește un aer mai curat (că parcă
De ce nu merg la Velorutie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82939_a_84264]
-
că la vârsta lui știe atât de multe lucruri.in loc să-l critice,lumea ar trebui să-i urmeze exemplul,mai ales cei tineri care inca pot să aleagă drumul cel bun,acela al cunoasterii.eu cel putin,îl invidiez pentru că țelul meu în viață a fost dintotdeauna acela de a deveni un om înțelept,cultivat și devorator de cultura.multa bafta pe viitor cu emisiunea Cultură Libre;o urmăresc mereu.. Dragă Dragoș, pentru că ești ultima mea speranța,sper din
Interviu pe Metropotam by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83048_a_84373]
-
Unul pe care l-am ratat. Mă întreb ce s-ar fi întîmplat dacă o rugăm să stea la masă cu noi. Așa, a trecut doar prin viața noastră că o umbră frumoasă. Într-un fel deloc pervers, te cam invidiez, Dragoș!
Declaratie de amor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83080_a_84405]
-
moment, extrem de tînăr; ignoră că orice sac are un fund și-i aruncă în poală mamei sale un bulgăre de aur. Pe care l-a scos, fără efort, fără durere, din propriu-i creier. Romantismul, deci gratuitatea gestului sînt de invidiat. Morala burgheză cere, explicit, să le înapoiezi părinților, în bani, acei bani pe care ei i-au cheltuit cu tine, pe cînd erai mic. Un copil este o investiție pe termen lung. Tînărul cu creierul de aur le-o amortizează
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
moment, extrem de tînăr; ignoră că orice sac are un fund și-i aruncă în poală mamei sale un bulgăre de aur. Pe care l-a scos, fără efort, fără durere, din propriu-i creier. Romantismul, deci gratuitatea gestului sînt de invidiat. Morala burgheză cere, explicit, să le înapoiezi părinților, în bani, acei bani pe care ei i-au cheltuit cu tine, pe cînd erai mic. Un copil este o investiție pe termen lung. Tînărul cu creierul de aur le-o amortizează
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
propriu-zis; cu alte cuvinte, forma nu numai că nu ajută conținutul, dar îl concurează și îl strivește în cele din urmă. Cartea domnului Cristian Tiberiu Popescu ilustrează cel de-al doilea caz menționat mai sus. Publicate în condiții grafice de invidiat, Imnurile către Dulcinea șsic!ț sau Cele 12 zodii ale lui Don Quijote îi resuscită pe eroii scrierii lui Cervantes laolaltă cu toate toposurile aferente unei renașteri târzii cu pulsiuni baroce: personajul idealist, în răspăr cu timpul, lumea pe dos, roata
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
copiii - adorați, fie și luați colaboratori la cerșit ori la mici găinarii - și nu comentez mai mult. Iar mai de curând, ținând conferințe în Portugalia, am vrut să știu cum de s-au ridicat locuitorii ei la un nivel de invidiat, de unde în anii '60 țara era cam săracă, iar prin anii '70 cameristele la hotelurile din Paris erau sârmane portugheze. Da, mi s-a răspuns, s-a primit mult ajutor (eu comentez: țară este o cheie a Atlanticului), dar conteza
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
drept papă al pederastiei, toți scriu despre "Kotteria" care a cuprins teatrele iar un critic de la "Financial Times" a scris că am distrus teatrul englez și tradiția shakespeareană pentru cel puțin douăzeci de ani..." Afirmații confirmând o vigoare morală de invidiat și o mereu proaspătă viziune regizorală neinhibată de nici un fel de prejudecăți. Interesante pentru cunoașterea ultimei perioade din viața lui Jan Kott, mai exact a ultimelor zile sunt mărturiile criticului literar Jadwiga Jaworowska din Zeszyty Literackie, nr. 79, vara 2002
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
impunea imanența urgenței, propria-le îmbogățire, atunci recunoaștem spontan și herculeanele lor eforturi de a-și înmulți casele, fermele, eleșteiele, pachetele de acțiuni, de a apuca din văzduh miile de miliarde de lei volante - reușită pe toată linia, mai de invidiat cum nu se poate. Că, între timp, natalitatea unui popor, reputat prin prolificitate, a scăzut sub indicele mortalității, înregistrând o pierdere de un milion de oameni, că populația unei țări a îmbătrânit, ca în poveștile de groază în care tinerelului
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
destul de bine știu că prima mea pornire este totdeauna instinctivă, cea de a doua de onorabilă raționalitate, de aceea și acționez cu un timp întârziere - iar când nu o fac, regret mai apoi. Nu e grozav, dar nici nu-i invidiez pe cei la care fenomenul se petrece invers. Așadar, dl Ion Cristoiu are de achiatat o sumă care n-ar fi pus cine știe ce probleme dlor Triță Făniță - Culiță Tărâță, dar pe care dânsul nu are de unde s-o plătească, și
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
și lungile lor discuții (dinamismul unor secvențe este la fel de bine realizat ca și la M.H. Simionescu) sau portretistica de ocazie pe care o face (plină de umor și de plasticitatea portretelor lui Costache Olăreanu) ar trebui să fie pagini de invidiat pentru tinerii prozatori de astăzi, din păcate, prematur sau excesiv preocupați de experiențe de tot soiul și, cred, nepermis de indiferenți față de ceea ce se numește stil. Să fie oare pasiunea pentru muzica clasică (remarcată la toți "târgoviștenii") de "vină?! Încercarea
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
cușcă a trăit ce-am trăit eu. în această dispoziție am compus Decalogul timpului liber. Nebun cine pleacă de acasă! Un inventar al tipurilor de discurs în textele Irinei Nicolau arată o diversitate pe care orice scriitor de meserie ar invidia-o. Cele mai numeroase sînt probabil articolele cu ton direct, care constată cu ochi critic și în același timp cumva șăgalnic fețele unei lumi în mișcare. De cele mai multe ori există un dialog deschis și explicit cu cititorul, care e îndemnat
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Artur Silvestri, l-am avut coleg de an pe Constantin Sorescu, mîncător de foc la "Săptămîna" lui Barbu, l-am avut în an pe Marian Dopcea, un poet foarte bun, debutat atunci și care, împreună cu Ioan Ivan, erau în anturajul - invidiat de noi atunci - al lui Ion Negoițescu. Eram în an cu Mihai Coman, actualul decan al Facultății de Jurnalistică de la Media Pro, eram cu Cristian Crăciun, profesor prin Moreni-Prahova, cu Teodora Stanciu, acum la Radio. Prietenul meu cel mai bun
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
descendența sau în pastișa cuplului Toma Caragiu și Marin Moraru - eu fiind pe post Moraru bîlbîit. Uite c-am ajuns la vîrsta evocărilor! Cum arată o zi din viața unui cronicar literar? Ați atins aici un punct sensibil. Eu sînt invidiat - pe bună dreptate, că și eu m-aș invidia dacă m-aș privi dinafară - pentru cel mai mare noroc din viața mea și cred că cel mai mare noroc din generația mea sau, cel puțin din seria noastră de critici
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Moraru - eu fiind pe post Moraru bîlbîit. Uite c-am ajuns la vîrsta evocărilor! Cum arată o zi din viața unui cronicar literar? Ați atins aici un punct sensibil. Eu sînt invidiat - pe bună dreptate, că și eu m-aș invidia dacă m-aș privi dinafară - pentru cel mai mare noroc din viața mea și cred că cel mai mare noroc din generația mea sau, cel puțin din seria noastră de critici literari: că am ajuns, în 1980, după numai patru
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
maximum de efecte situații penibile, confuzii, neînțelegeri pe care le povestește cu pofta celui care știe că are ceva extraordinar de spus, reușind să te țină în pagină și să creeze suspans din mai nimic. Ioan Groșan l-ar putea invidia pentru ingeniozitatea portretelor și chiar pentru eleganța cu care abordează te miri ce subiect fără a cădea în vulgar. Anatol Moraru parodiază totul: toponimii moldovenești, limba arhaică, stări de lucruri postcomuniste s.a.m.d., iar personajele lui sunt, în special
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
douăzeci de ani în același apartament. Timp de douăzeci de ani arătase lumii chipul senin și privirea mândră și obosită ale unui bărbat care-și alesese drumul pentru totdeauna și ținea ca acest lucru să se știe. Amicii săi întâmplători invidiaseră totdeauna seninătatea sa de paradă și detestaseră felul lui cam brutal de a-și însuși atașamentul lor slugarnic față de năravurile dubioase ale civilizației moderne, ca să le compare cu plenitudinea jignitoare a libertății spiritului său și a încăpățânării sale de a
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
le e superior prin cultura filologică translată în cinema, prin complexitatea construcției scenaristice; în schimb, Radu Muntean, mai puțin "autor", le e superior ca "meseriaș"; scriitura lui are, în momentele bune, un tonus, o vibrație, o nervozitate, un ritm de invidiat și la case mai mari. Cu alte cuvinte, dacă un producător american atent cu banii lui ar vedea cele trei filme ca să-și aleagă un regizor, e de presupus că l-ar alege pe Radu Muntean. Pentru că tot a venit
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]