6,812 matches
-
termenul respect - respectele mele, cu respect, cu adînc (sau profund) respect, cu tot respectul - au un aer ușor învechit, fără a fi totuși ieșite din uz. E sigur că au fost foarte folosite multă vreme; în lumea personajelor lui Caragiale, invocarea respectului e omniprezentă: în primul rînd în corespondența oficială - ,Cu respect adaog spre cunoștința dv.", ,cu respect stăruesc", ,cu respect raportez urgent" (Telegrame); ,cu cel mai profund respect viu dar a vă ruga" (Urgent) - dar și în aceea mai puțin
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
non-conformist al tinerilor și în textele destul de agresive ale unor grupuri muzicale. Nu știu dacă această extindere a fost provocată de popularitatea vechilor formule, sau dimpotrivă de aerul lor ușor desuet, potrivit pentru un uz glumeț. Prima impresie e că invocarea respectului - mai ales în combinația nouă respect maxim, care reprezintă o formulă de salut destul de răspîndită - ar fi ironică. Impresia e contrazisă cel puțin parțial de faptul că formulele conținînd cuvîntul respect apar în contexte pozitive, exprimînd solidaritatea de grup
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
cu tot cu toate procesele de conștiință post-comunistă (nb.constiinta) și cu toate polemicile despre rezistență, disidenta și victimizare în românia. BTW: bună găselnița concertul de la olympia. în sfîrșit “la foule” în variana concert. Unul din locurile comune ale diversiunii comuniste este invocarea, la nesfirsit, a crimelor patronate de ideologiile de extremă dreaptă. Bucurenci nu-l evita pt că știe cu precizie, ca, acoperiți de morții holocaustului, morții comunismului nu mai pot emite pretenții. Ei sînt doar morții accidentali ai unei “ideologii generoase
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
în România nu s-au împlinit decât profețiile absurde! Dacă soluția monarhic-iliesciană nu vă surâde, există încă una, la fel de avantajoasă pentru Iliescu și de catastrofă pentru Năstase: pur și simplu, desființarea instituției prezidențiale. Tot prin modificarea Constituției, și tot prin invocarea unui model ilustru: se știe doar că în America președintele e șeful guvernului - și atunci totul n-ar mai fi decât o chestiune de titulatură. Adică, în loc să ne alegem președintele, ne alegem primul - ministru! Cu alte cuvinte, să intrăm în
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
sa de Irodion, Irodia (din aceeași familie cu Irod, Irodiada). E explicația pe care a impus-o N.A.Constantinescu, în Dicționar onomastic românesc (1963), în care Rodica e prezentat ca provenind din Irodica, hipocoristic de la Irodia; autorul nu acceptă nici invocarea rodiei, nici sugestia lui Pașca - de motivare prin rădăcina slavă rod-. Recent, ipoteza etimologică Rodion / Herodion a fost preluată și de Tatiana Petrache și prezentată ca certă în Dicționar enciclopedic al numelor de botez, 1998. Cred însă că o intuiție
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
P.U.R.-iști, ei n-au cum să obțină necesarele două treimi din numărul parlamentarilor. Nu-i văd pe liberali, cu Stolojan cu tot, să participe la un astfel de act de banditism politic, iar despre sprijinul P.R.M. - prin invocarea subtextuală a căruia și-a făcut curaj Năstase să calce în șiștarul cu lapte - nici nu poate fi vorba. în acest context, premierul n-a făcut decât să arate disperarea și slăbiciunea politică a persoanei și a partidului său. Mai
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
unșpe dimineața, ca tot omu', o votculiță" (AC 32, 1997, 8); "deh!, "dă bine la popor" sarmaua din furculița demnitarului" (Cotidianul, ianuarie 2002); Dă bine la popor să vorbești de refacerea României Mari?" (Viața liberă, arhivă 2001). Neutră în intenție, invocarea poporului pentru desemnarea limbajului popular-familiar, prin formula "cum se spune în popor", are un ciudat aer desuet: în ea pare a supraviețui ceva din frazeologia poporanistă. Expresia se poate referi la obiceiuri și tradiții, dar și strict la limbaj; însă
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
a morții") se sustrage timpului, evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la o trăire supraomenească. Iată de ce invocarea morții din final este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu lui însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de nici un eveniment - a morții
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
la încercarea de a le sistematiza am constatat că n-am rămas pe hârtie decât cu câteva generalități și câteva judecăți de gust. Nu se citează aproape niciodată vreun pasaj incriminat, totul reducându-se la etichetări pretins ironice ori la invocarea unor sintagme scoase din context. Reaua-intenție e atât de evidentă, încât regizorul întregii tevaturi mărturisește că după lectura cărții a ezitat între indignare și amuzament... Zău, dacă lucrurile sunt atât de ridicole, nu era nevoie de-o asemena risipă de
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
nivelul descrierii psiho-morale, de spirit analitic masculin exersat pe o realitate feminină. Riscul unei inadecvări flagrante între dimensiunea estetică a operei literare și identitatea sexuală, sublimată simbolic în plan cultural poate fi surmontat într-o manieră rezonabilă, și nu prin invocarea relativismului specific așa-numitei "postmodernități" - căci aceasta are o evidentă coloratură ideologică -, dar prin legitimitatea conferită de conceptul "eteronomiei artistice", teoretizat de T. Vianu în Estetica sa. O schimbare de cadru istoric, dar și de registru discursiv aflăm într-un
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită a stilului epistolar, împrumutînd, în schimb, accentele scriiturii confesive. Sfîșierea intimă, criza identitară sînt clamate prin invocarea urîtului copleșitor sau a visului ce compensează bovaric minusul de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se face, în textul acesta, cu o autenticitate sporită, dezvăluindu-ni-se holografic ceva esențial despre iubirea erotică. În comparație cu farmecul poetic al
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
ani de la dispariția lui Ion . în absența oricărui eveniment care să marcheze momentul și a oricărui semnal mediatic în măsură să-l semnaleze, readucerea pictorului în memoria noastră imediată nu se poate sprijini decît tot pe o rememorare: anume pe invocarea amplei expoziții de acum trei ani de la Muzeul Național de Artă. Dar și acea expoziție, în ciuda marilor sale calități discutate la momentul potrivit, avea un viciu. Unul aparent mărunt, dar, la o analiză mai amănunțită, hotărîtor pentru înțelegerea mesajului profund
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
cu personaje deghizate, scena confruntării între taur, forța emblematică protectoare a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al mascaților în piei de vite se desfășoară pe fondul invocării forțelor pământului, singurele în stare să se răzvrătească împotriva răului venit din afară. Pentru aceasta, berevoiul "cheamă în ajutor duhul marelui taur al muntelui, bătrânul arhitaur, străbunul celor de azi, care să dea tăria lui urmașilor". Povestitorul însuși transfigurat în
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
vechi. Explicația preferată de autorul dicționarului citat (nu știu dacă între timp a fost repusă în discuție de specialiștii în onomastică) e dintre cele mai interesante; ar fi vorba, într-o exprimare destul de eufemistică, de un nume "cu sens de invocare, privind prolificitatea", cu sensul "să fie ultimul copil dorit"; ar reprezenta deci o tentativă magică de oprire a șirului nașterilor într-o familie. Că numele "românului generic" putea fi atribuit din afara comunității lingvistice românești o indică unul dintre primele contexte
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
timp de patru ani? Strâmbă logică. Unei întrebări limpezi ( De ce se află statuia lui Ion Antonescu pe culoarele guvernului?") i se răspunde în afara chestiunii. A negat cineva că Ion Antonescu a fost conducătorul României? Nu. Atunci, de ce era nevoie de invocarea Führer-ului - altfel decât după o logică psihanalitică, Hitler fiind, adică, primul nume compatibil cu Antonescu apărut în mintea înaltului personaj din guvern. Felul acesta de a ne preface că nu vedem problema când ea e peste noi cât capra arată
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
formă de captivitate Dacă aceasta ar fi, în mare, imaginea artistului așa cum se detașează ea din cele două expoziții, un potret de ansamblu al lui Ilie Boca am încercat să-l schițez cu un alt prilej. El suna astfel, iar invocarea întregește substanțial schița de mai sus: Ilie Boca este unul dintre cei mai mai importanți pictori români contemporani. Opera sa extrem de variată și de o bogăție rar întîlnită, atît în ceea ce privește întinderea propriu-zisă cît și anvergura ei lăuntrică, s-a structurat
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
o spun acum când au trecut atâtea mii de seri de la acelea trăite alături de bunica mea nemțoaică, într-o vară a copilăriei - iată ce îmi era dat să văd la un moment dat, în timp ce alămurile și arcușurile se întreceau în invocarea Vânătorului negru, a Diavolului. Vedeam ridicându-se trei dintre muzicanții grupați în fața noastră pe estradă și părăsind orchestra cu instrumentele pe umăr. Urmărindu-i, îi zăream îndepărtându-se tiptil de ceilalți orchestranți care continuau să cânte, furișându-se prin întunecimile
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
punând în scenă indignarea și argumentând ritos că membrii publicului, chiar aflați în suferință, chiar zbătându-se între viață și moarte, au dreptul la adevăr (ceea ce strict teoretic, nu poate să fie contrazis. Ce este însă de discutat este dacă invocarea logicii imperativului categoric kantian este utilă în toate situațiile.). În acest punct, tăvălugul tolontanesc devine necruțător. Mari medici, uriașe eforturi, impresionante momente de dăruire profesională și umană devin sub tirul său nemilos, păcate capitale. Or, Tolontan Cătălin, mânat de intransigența
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
aflu chiar în pântecul Tău?” sub imperiul amintirii slujbelor de liturghie și a cântărilor slăvitoare ascultate în copilărie în bisericuța din curtea casei părintești, ori a corului călugărilor de la Mânăstirea Neamț, pătruns de dorința de apropiere față de Dumnezeu, scrie o invocare devenită nemuritoare, recitată ori cântată acum de multe corale : Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc de-odinioară; O, Maică Sfântă, pururea fecioară, În noaptea gândurilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să moară Deși
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
ale chipului meu; 2. astfel, cobor spre cuvântul uitat; cu cât mai mult sporește întunericul, cu mine se sapă literele de foc din care nici un semn nu se poate schimba, căci ele sunt definitivul și adevăratul meu nume! XXX. (ștearsa invocare) La capătul de ape corabia e o iluzie și pânzele și mâinile prinse pe funii la fel; la miez de noapte, în golul camerei, el cată la întinsa strălucitoare în rochie de mireasă - zeița cu părul de aur e în
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
un delapidator potențial, măcinat în egală măsură de chemarea irepresibilă spre comiterea fraudei și de dorința chinuitoare de a nu-și pierde, făptuind-o, reputația de funcționar „corect” și „cinstit” - echivalentul terestru al simbolicei onoare de castă. În atari condiții, invocarea ca certitudini de către camarazii inocenți tocmai a acestor calități care îl legitimează ca om și ca profesionist, dar pe care le știe irosite pe altarul păgân al păcatului săvârșit cu gândul, determină reacția lui autodemascatoare, de ins cu musca pe
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
apar receptați deopotrivă ca „adversari” ai ardelenilor sacrificați de istorie, cu osebire a celor ce se găseau antrenați în mișcarea militantă determinată de refugiul din 1940. O poziție „autentic românească” ar fi avut în schimb Gabriel Țepelea! Confuzia continuă prin invocarea unor precedente din istoria literar-politică: „Pașoptiștii și-au făcut, în acest sens, exemplar datoria (...). Exemplar și-au făcut-o și cei din generația Unirii. Cazul lui Lovinescu e edificator” (ultimul fiind lăudat pentru „prezența luptătoare” ocazională din răstimpul primului război
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
și plastice a poemului, nu era străină de recent asimilatele idei ale unui Théo Van Doesburg, citit în franceză și chiar în românește, în texte unde “neoplasticianul” olandez de la “De Stijl” chema exemplul gramaticii stricte, mallarméene, în sprijinul noii austerități. Invocarea valorii “cuvântului nou și plin în sine” din Manifestul activist către tinerime al lui Ion Vinea de la “Contimporanul” (mai, 1924) nu era nici ea departe. Oricum, poziția tânărului autor român se arăta cutezătoare în acel moment și anticipa atitudini exprimate
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descoperă alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sînt suficiente. Este nevoie de o
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
inocent de această dată, zestrea similară pe care au lăsat-o Bitzan, să zicem, renascentistul contemporan Sabin Bălașa și încă mulți alții. Dar cum Bitzan intră simultan și în segmentul celălalt, al experimentului de limbaj și al realei libertăți artistice, invocarea lui în contextul mizerabil al compromisului nu cădea tocmai bine viziunii reducționiste și maniheice a Ruxandrei Balaci. 8. Pentru că în spațiul în care te aștepți să ieși din constrîngeri, să-ți eliberezi mintea de prejudecăți și comportamentul de inhibiții, în
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]