243 matches
-
sau expedientele traiului în huzur ți-o pot da dispar fără urmă. Nimic nu te mai poate mîngîia, nici nostalgia paradisului, nici perspectiva mîntuirii și nici elogiul opiniei publice. Ești în afara oricărei forme de flatare a amorului propriu, adică ești invulnerabil. Amăgirea a pierit, iar dezamăgirea s-a preschimbat în revoltă. Și abia acum, într-un moment cînd dezastrul părea încheiat și destrămarea ființei tale împlinite, acum începe, printr-o opintire îndreptată tocmai împotriva valorilor asupra cărora pînă atunci te aplecaseși
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
O pereche de mănuși negre i-ar fi putut disimula mâinile arse. Ar fi trecut neobservate bâzâitul continuu și vaga adiere de ozon care i-ar fi însoțit toate mișcările. Și ar fi revenit astfel printre noi un Dan Merișca invulnerabil, singur și temut. Electrocavalerul. Fiecărui prieten care i-ar fi întins mâna, Dan ar fi trebuit sau să-i întindă dreapta înmănușată sau să-și scoată mănușa, prefăcându-l pe celălalt, în câteva clipe, într-o mumie calcinată. Fiecare fată
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
importantă ca visele și la fel de imprevizibilă și de intensă. Toată viața mi-am imaginat cu o satisfacțe răutăcioasă, pe care desigur au simțt-o și alți că eram invizibil și impalpabil. Prin acest miracol, deveneam omul cel mai puternic și mai invulnerabil din lume. Această iluzie m-a urmărit multă vreme, în diferite variante, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ea viza îndeosebi noțunea de ultimatum. Mâna mea invizibilă îi întindea lui Hitler o foaie de hârtie pe care scria că
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Bernard Pivot își întreba invitatul, la sfîrșitul emisiunii, ce și-ar fi dorit să fie într-o altă viață. Iar răspunsul, de dincolo de ecran, al lui Gelu Ionescu, acesta ar fi fost - „un copac secular, mare, solitar, rămuros, puternic, aproape invulnerabil, într-o cîmpie ușor vălurată ce se pierde în zări." Interviurile și articolele, despre Tudor Vianu, al cărui asistent fusese, despre „memorialistica unor prieteni", despre Eminescu și Caragiale, incluse, de asemenea, în cartea de la Polirom dovedesc faptul că fostul profesor
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
albe cu care se taie reciproc. Dar Andrii Popa deține o pușcă cu cartușe de tipul numit de vînători "trei la fund". El mai are o armă inedită: murgul de patru ani care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele care se frîng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure mică, dar adversarul ripostează cu
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
pe câmpul de bătălie în rochia mea de femeie există o violență tandră așa cum în cămașa ta de bărbat există o dulceață crudă atunci când rochia s-a despicat de la strălucirea mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
cea de-a treia și ultima etapă din intervalul 1940 -1960: aceea a revenirii la antropocentrism, dar într-o cu totul altă variantă. Dacă la începutul deceniului cinci omul era o prezență eroică și fără chip, un fel de trup invulnerabil căruia îi lipsea tocmai elementul major de identificare, adică fața, fizonomia, acum el se reduce exclusiv la chip și la expresia acestuia. Corpul dispare, iar în locul lui, în imensul spațiu rămas liber, Capul devine unica realitate. Așadar, la prima vedere
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
protagonistul prozei mele fiind un om ce trăiește într-un regim totalitar și este marcat de tot ceea ce știe despre sistem. Și, în al doilea rând, vine din faptul că orgoliul artistic nu-l asigură pe scriitor, nu-l face invulnerabil când e vorba de imaginea sa în conștiința celorlalți; în propria conștiință. O chestiune în care ar fi multe de spus, dar și mai multe de tăcut. M.I.: Și cum ați ajuns, domnule Elvin, la ,Lettre internationale"? Asta după 1989
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
avut o revoluție energetică și am putea începe să exportam energie în Europa.” “Am purtat Războiul Rece pentru că Germania să nu ajungă sub controlul rușilor. Acum nu mai există acest pericol, dar țări că România sunt vulnerabile. SUA, care sunt invulnerabile la ruși, au un interes strategic în dezvoltarea României.” “România trebuie să decidă dacă va permite exploatarea gazelor de șist. Ar fi minunat dacă nu am avea nevoie de ele, dar dată fiind poziția strategică a României, exploatarea gazelor de
Analistul american George Friedman ne avertizează: „Gazele de şist sunt arma cu care puteţi preveni războiul” [Corola-blog/BlogPost/93798_a_95090]
-
nu sunt decât personaje secundare (personaje secundare și, în parte, chiar victime) în această montare a răului, dar nu ne atingem de miezul sistemului, de rădăcina răului, de Securitatea însăși, de ofițerii și agenții acoperiți, aceștia rămân de atâta vreme invulnerabili, deasupra și trag de fire cum vor. Viața la televizor Spuneam că viața noastră s-a mutat la televizor. Trăim prin televizor. Iar televizorul oferă la discreție creierelor noastre o hrană gata preparată, hrană la conservă, uneori sleită, alteori deja
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
este pricina acestui amestec din noi? Cum îmi sunt mie dușman și prieten? Spune-mi tu, spune-mi, o soțul meu, o firea mea, căci nu am trebuință a mai învăța de la altul cele despre tine: cum voi putea rămâne invulnerabil înaintea ta, cum voi putea scăpa de primejdia cea firească, deoarece am făgăduit deja lui Hristos să te urăsc? Cum te voi putea birui pe tine, tiranul meu, când mă asuprești în felul în care am arătat deja? Și răspunzând
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
din resentiment, al cărei prizonier a devenit. De Vladimir Tismăneanu mă leagă o prietenie adâncă, fără fisură și imposibil de murdărit de insinuări precum cele enumerate mai sus. Sunt un admirator al lui Vladimir Tismăneanu - și încă unul din specia invulnerabilă a admiratorilor avizați. Personalitatea sa mi se pare fascinantă în fiecare din ipostazele sale - și ca om, și ca intelectual. Nu știu dacă enigmatica inițială C. a prenumelui d-lui Stănescu provine de la "Constantin". Și nu știu dacă vanitatea posesorului
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
Îl ironizează, dar îl lasă să funcționeze pe mai departe, inflexibil, acaparator, expresiv... Dacă nu poți stăpîni scrisul, nu mai poți stăpîni lumea Radu Petrescu este conștient că scriitorul trebuie să se scrie pe sine și că acesta poate rămîne „invulnerabil” prin scrisul probat de „o pagină consistentă”. Dar suferința destructurează ritualul scrisului, tulbură mîna care scrie, trezește sentimentul nimicniciei. Din miezul acestui sentiment, prozatorul notează descumpănit (9 februarie 1980): „Nici notația de agendă nu e pentru oricine.” Și, mai jos
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
reprezentanți la noi ai școlii romantice apusene." Această școală romantică, din justificate idealuri naționale, a ținut să glorifice istoria unui popor, destinul său în lume, a creat o întreagă literatură înflăcărată și extatică, populată cu eroi de legendă, ideali și invulnerabili. Această "strălucitoare lumină" se obținea însă adeseori prin eludarea unor date ale izvoarelor istorice sau prin hiperbolizarea altora. Construcțiile istoriografice care s-au înălțat pe aceste șubrede postamente - vecine cu beletristica - au cucerit și, poate, au educat. Nu reflectau însă
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
lui Howard, precedată de cea a lui Katherine Woods, am descoperit cîteva diferențe importante, dar mai presus de orice textul în sine m-a recucerit și m-a obligat să mă întreb în ce anume constă farmecul său, un farmec invulnerabil la trecerea timpului, la context istoric sau social, la sensibilități lingvistice. Mă-ndoiesc uneori că în zilele noastre copiii mai citesc cu plăcere basmele tradiționale, că visează la zîne și se tem de balauri, că mai cred în miracole (altele
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
și izolarea îi devin condiții firești. Primul e hotărît să se afirme cu orice preț, al doilea e decis să se mortifice pentru a nu da satisfacție comuniștilor. Primul intră în rolul unui expert al torturii, celălalt devine un ins invulnerabil pe care tortura nu-l poate înfrînge. Damian e activ pînă la inventivitate demonică, Octavian e pasiv pînă la inerție ascetică. Unul cucerește lumea închisorii, celălalt se leapădă de sine și trăiește numai pentru Dumnezeu. La o privire atentă, amîndoi
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
slab. Legendele grecești povestesc că zeița Thetis, la nașterea fiului său Ahile, l-a îmbăiat pe acesta în Styx, fluviul care despărțea infernul și oferea invulnaribilitate. Dar, când l-a scăldat, zeița l-a ținut de călcai. Astfel Ahile era invulnerabil, cu o singură excepție, călcâiul. El a fost ucis la asediul Troiei de o săgeată trasă în călcai. 14. “Cârpe Diem”: Bucura-te de ziua de azi, trăiește clipă. E începutul unei ode scrise de Horațiu “Bucura-te de ziua
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94130_a_95422]
-
renovatoare, capabile să readucă ființă în starea ei de prospețime și vitalitate originară: "Pământul ne mai ține încă în tăcerea lui/ în miresmele-n rășinile lui/ leneș paradis stins/ Dar mâinile mele nu se odihnesc/ au și atins un spațiu invulnerabil/.../ Totul se-ntoarce la-nceputuri./ lumea în cercurile ei/ cerul în numerele lui/ tu eu/ - și acest nimb de necrezut/ ce ne-nfăsoară-n candidele scutece/ în scutecele-n care ne-am născut/ în veacuri/ în fragedă în verdea dimineață a lumii
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
din capătul stîncos al tărîmurilor scoțiene. „Locuri tari ”, îmi venea mie să murmur atunci, - o sintagmă pe care părintele său, Ernest Bernea, distinsul cercetător al categoriilor fundamentale din percepția spațială a Românilor, știuse s-o releve, cu un înțeles de invulnerabilă spiritualitate, de protecție majoră, împotriva demoniacului. De aceea simțim că asemenea locuri ne pot sta pavăză, franc și destoinic, pentru că frumusețea lor nu izvorăște doar dintr-o logodnă anume a stihiilor; intră în ea, inseparabil, materia sufletească a unei istorii
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
și poeme de dragoste, ele vin dinspre o entitate feminină demnă și puternică, mai degrabă ipostază energetică decât personală, individualitate ocultată de viziunea sa nondualistă asupra realității, în care durerea și fericirea sunt fațetele aceluiași destin, beatific în esență, deci invulnerabil și fundamental însetat de libertate. S-ar putea vorbi mult despre predispoziția ascensională a poeziei Magdei Cârneci, despre elanul ei spațial, specifică fiindu-i imagistica stelară, gigantesc-cosmică, dar și despre registrul opus, al teluricului, când generator de mânie, în calitatea
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
de a-și face un rost sau de a-și satisface o plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin care Înotau cu doar o fracțiune de secundă În urmă, șoferi care nu demult goneau cu viteză pe o autostradă, părând invulnerabili În cochilia lor de tablă, directori de bancă subtilizați din miezul aurei de mânuitori ai banilor, coafeze care Încă aveau föhnurile În mâini și căutau cu degetele șuvițele pe care să le aranjeze, țărani scărpinându-se pe sub căciuli. Era o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
culpabilitate. Pe măsură Însă ce timpul trecea, acuzațiile se prăbușeau la picioarele sale ca niște ciocănitori care avuseseră neinspirata idee de-a găuri un stâlp de beton, iar Împricinatul a Început să le apară tuturor În adevărata sa măreție. Părea invulnerabil, ca și cum nemișcarea i-ar fi dăruit o platoșă pe care nimeni nu era capabil s-o penetreze. Atunci s-a petrecut dezastrul. Toți cei strânși În sala de judecată În acea zi au observat cum, În timpul pledoariei finale a acuzării
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
altora. Cei vârstnici, mai ales femeile, rezistă de minune mizeriei, se adaptează cu o ușurință fantastică. Foștii clienți ai pușcăriilor, borfași, criminali sau violatori sunt și ei adaptații care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger spre locurile de cerșit și spre ,,comorile,, din pubelele patriei. Cerșitul are o față umană și una animalică. Animalicul Învinge Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
era măreț, chiar spectaculos. Într-o zi a fost tăiat. Nu s-a întrebat nimeni cine și de ce a făcut-o. Trecând pe lângă locul gol Carmina călca pe pământ nesigură... Nici el, plopul uriaș, cu vârful în cer, nu fusese invulnerabil. Îi era greu să vină la fereastră și să nu-l caute din priviri, ca și cum suferise o metamorfoză ciudată și ar fi fost posibil să-l recunoască transformat în cine știe ce ființă sau lucru. Ovidiu nici n-a observat și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o clipă cu fruntea lipită de el, apoi se Întoarse cu fața spre ea. Ea Îl privea și Îi zâmbea mirată: avea trupul plin de răni. Străluceau stins pe el ca o cămașă moale și zdrențuită de zale. Îl știe invulnerabil, un mic Ahile provincial, doborât de propria-i oboseală la asaltul micuței sale cetăți de hârtie, surd la Încurajările mulțimii care Îl Îndemna să sfârșească ca eroul din Iliada, sau cel puțin din Întâmplare, ca domnul Măran, la Revoluție. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]