15 matches
-
la capturarea celor trei, care stăteau ascunși, în vreme ce preoții români care se raliaseră mișcării umblau prin sate pentru a aduna banii necesari pentru că Horea să se poată duce din nou - pentru a cincea oară - la Viena, spre a pleda cauza iobăgimii române în fața împăratului austro-ungar, Iosif al II-lea. La 27 decembrie 1784, cativa țărani s-au apropiat de Horea și Cloșca - aceștia stăteau ascunși într-o colibă de crengi, în codrul Scoragetului, din Munții Gilaului - și, pretinzând ca umblă după
Liviu Florian Jianu: Zece trădări din istoria României by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-zece-tradari-din-istoria-romaniei/ [Corola-blog/BlogPost/339457_a_340786]
-
de mare pentru a ispiti câțiva ticăloși din jurul lor. În vreme ce preoții români - care se raliaseră răscoalei - umblau prin sate spre a strânge banii necesari pentru ca Horea să se poata duce a cincea oara la Viena, spre a pleda pentru cauza iobăgimii române în fața împaratului austro-ungar Iosif al II-lea, la 27 decembrie 1784 câțiva țărani s-au apropiat de coliba de crengi din codrul Scoragetului aflată în Munții Gilăului, în care se ascundeau Horea și Cloșca. Susținând că umblă după vânat
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1444059873.html [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
aprobat la data de 16 aprilie 1762 de către împărăteasa Maria Terezia cu toată împotrivirea nobilimii și a aristocrației cărora, acestă măsură urma să îi lipsească de mii de iobagi, fără a lua în considerare teama față de urmările înarmării românilor. Dorința iobăgimii de emancipare a determinat inițial un mare aflux spre punctele de recrutare. Pe parcursul anului 1763 au avut loc mai multe incidente legate de organizarea regimentelor grănicerești. În data de 10 mai 1763, cu ocazia consacrării drapelelor de luptă de la Salva
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
În cea mai mare parte a lor, prevederile diplomelor leopoldine au rămas doar simple promisiuni, împotriva transpunerii lor în practică ridicându-se nu numai cele trei națiuni recepte ci și guvernul ardelean, deoarece în urma aplicării lor, o mare parte a iobăgimii române urma să nu mai plătească daturi. Imediat după "Unire", credincioșii greco-catolici din Racovița au fost arondați Vicariatului greco-catolic al Făgărașului, situație care s-a menținut până în anul 1879. Ipoteticul protopopiat care a rezidat în sat a avut o viață
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
confesiuni decât cea romano-catolică (ortodocșii erau denumiți „schismastici”). Începând cu anul 1375 și continuând cu raidurile din 1419, 1420, 1425, 1428 și 1431, Transilvania este confruntată acut cu pericolul otoman. La solicitarea regelui Sigismund de Luxemburg, (1384-1437), o parte a iobăgimii transilvănene, scutită până atunci de serviciul militar, este obligată începând cu 1397 să participe la oaste. Înfrângerea sârbilor la Kosovopolje („Câmpia mierlei”) în anul 1389 și moartea voievodului Mircea cel Bătrân, (1386-1418), al Țării Românești, au înlăturat ultimele obstacole majore
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
răscoalei condusă de Rákóczy. Secolul XVIII a fost caracterizat de o societate multicoloră: au apărut breslele (croitori și pantofari în 1714, blănari în 1733, asociația comercianților greci în 1735), neamul român se înmulțește, neamul maghiar crește prin colonizare, nobilimea și iobăgimea se despart (1740), conducerea podgoriei devine de sine stătătoare. Promotoriumurile noastre au fost recunoscute deja, cultivarea tutunului era vestită prin țară, peștele nostru era servit și la Viena. Așezarea a devenit proprietatea familiei Sternberg după moștenire (1783), iar de la ei
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
în domeniul proprietății asupra pământului vor crea prosperitatea României prin intermediul acelei clase de „gospodari” agricoli, proprietari de pământ și producători de produse agricole pentru ei înșiși și pentru piață (Adăniloaie și Berindei, 1967), în opoziție atât cu lumea neprosperă a iobăgimii, dar și a proletariatului industrial, situație pe care Bălcescu o dorea rezervată străinilor (Bălcescu, 1960). Principele - și apoi regele Carol I - a acceptat reforma agrară, dar tranziția coordonată de el a fost axată pe transformarea urbanului, și nu a ruralului
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ce poartă povara să simtă și favorul (Qui sentit onus, sentit et commodorum). Revendicările lui Inocențiu, sintetizate în 1744 într-un Supplex Libellus, înaintat împărătesei Maria-Tereza, se refereau la întregul popor român, la masele populare de la orașe și sate, la iobăgime”. Cele mai importante momente din istoria modernă a românilor din Transilvania au aparținut inițiativelor luate de către greco-catolici: revoluția de la 1848, activitatea memorandiștilor, colaborarea rodnică dintre vârfurile celor două biserici românești pentru apărarea ființei naționale și a intereselor românilor. Patriotismul, cultul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
observăm cum valoarea războinică este răsplătită prin ridicarea claselor inferioare înspre clasele superioare” (Kolabinska, 1912, p. 30). În perioada Cruciadelor, „asistăm în orice moment la promovarea în rândul cavalerilor și la înzestrarea cu pământuri a unor războinici proveniți din rândurile iobăgimii” (ibidem, p. 32). În secolul XX, după ce a demonstrat influența crescândă a militarilor în „elita puterii” americane, Charles Wright Mills leagă această evoluție mai întâi de cerințele celui de-al doilea război mondial, apoi de cele ale războiului rece (Mills
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pentru eroarea de a nu se fi sprijint în demersurile sale tocmai pe aceia ce vorbeau și simțeau românește. Acolo în grădina Imbrii în anul de grație 1599, când covaciul satului s-a simțit onoroat să-i potcovească telegarul, toată iobăgimea valahă, cârțișoreană se va fi adunat să-l aclame pe Măria Sa, iar Voievodul trebuie să fi răspuns regește salutului supușilor săi, numai că, din păcate, în trecerea sa prin Brașov, cu numai câteva zile mai înainte nu ezitase să-și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pus iobăgia jos și au făcut libertate. Gheorghe Banciu școlariu. e « Să se știe de când o vint lăcus(te) peici agustu 1828. Nicolae Bantsi. (Aceast știre se repetă de câteva ori.) f. «La ani 1848: 9 au încetat cu totul iobăgimea. Saltă și te bucură...mă: (i)obăgie numa(i) este. g. «De kaend mama enszurat eu Damaszkin Bantsiu deszkeb 28 ianuarie 1837.» h. ( pe peretele dela sfârșit) «...a șezut(u) jolide(rii) ...predatu afară în țara rum(â)niea(scă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
categorie socio-juridică în cadrul orânduirii feudale alcătuită de elita socială a unui neam, înzestrată cu privilegii politice ce îi îndrituiesc pe membrii acesteia să participe la luarea deciziilor politice. O astfel de înțelegere a ideii de națiune avea ca implicație excluderea iobăgimii din rândurile națiunii politice, aceasta din urmă confundându-se în totalitate cu nobilimea. Drept care iobagii unguri din Transilvania nu făceau parte din națiunea politică maghiară. În temeiurile aceleași logici politice, plecând de la premisa că românimea ardeleană era în alcătuirile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor expuse în Supplex rămâne împărțirea feudală a societății în clase privilegiate, ce se bucurau de drepturi și imunități, și în masa de jos, a iobăgimii și a jelerimii, asupra căreia apăsau amare sarcini. Admiterea acestei împărțiri sociale, în spirit feudal, este o vădită concesie făcută împrejurărilor" (Blaga, 1995, p. 95). Aceasta trebuie pusă însă pe seama întorsăturii pe care evenimentele au apucat-o în epoca postiosefină
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
categorie socio-juridică în cadrul orânduirii feudale alcătuită de elita socială a unui neam, înzestrată cu privilegii politice ce îi îndrituiesc pe membrii acesteia să participe la luarea deciziilor politice. O astfel de înțelegere a ideii de națiune avea ca implicație excluderea iobăgimii din rândurile națiunii politice, aceasta din urmă confundându-se în totalitate cu nobilimea. Drept care iobagii unguri din Transilvania nu făceau parte din națiunea politică maghiară. În temeiurile aceleași logici politice, plecând de la premisa că românimea ardeleană era în alcătuirile sale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor expuse în Supplex rămâne împărțirea feudală a societății în clase privilegiate, ce se bucurau de drepturi și imunități, și în masa de jos, a iobăgimii și a jelerimii, asupra căreia apăsau amare sarcini. Admiterea acestei împărțiri sociale, în spirit feudal, este o vădită concesie făcută împrejurărilor" (Blaga, 1995, p. 95). Aceasta trebuie pusă însă pe seama întorsăturii pe care evenimentele au apucat-o în epoca postiosefină
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]