10 matches
-
inclusiv asupra Smolenskului, pierdut în 1509 de Marele Ducat al Lituaniei. Rusia s-a zbătut în haos pentru mai bine de zece ani, dar instituțiile autocratice au rămas intacte. În ciuda persecuțiilor anti-boierești, a nemulțumirilor orășenilor și a procesului treptat de iobăgire a țăranilor liberi, eforturile pentru îngrădirea puterii țarilor au fost făcute fără entuziasm. Negăsind nici o alternativă la autocrație, rușii nemulțumiți s-au raliat pozițiilor diferiților pretendenți la tron. În timpul acestei perioade, scopul politic al facțiunilor boierești era acela de a
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
lui Godunov, Fiodor al II-lea, a fost încoronat țar al Rusiei. După aceasta, Rusia a intrat într-o perioadă de haos, cunoscută și ca „Timpurile tulburi” (Смутное Время). În ciuda abuzurilor țarului împotriva boierilor, a creșterii nemulțumirii târgoveților și a iobăgirii treptate a țărănimii, lupta împotriva puterii țarului era dusă cu jumătate de măsură. Rușii nemulțumiți nu aveau practic nicio alternativă la autocrația țarului și tot ce puteau face era să se alăture aventurierilor care încercau să ocupe tronul. În această
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
munca de centralizare birocratică. Statul astfel centralizat a avut nevoie de serviciile atât a vechii nobilimi cât și a proaspeților înnobilați, în special în domeniul militar. Pentru serviciile aduse țarului, boieriilor li s-a îngăduit să definitiveze lungul proces al iobăgirii țăranilor. În secolele care trecuseră, statul îngrădiseră gradual dreptul țăranilor de a se muta de pe o moșie pe alta, de la un latifundiar la altul. Cum statul acceptase total iobăgia, țăranii care fugeau de pe moșiile de care erau legați deveneau infractori
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
otomane, mare parte din populația Greciei continentale a suferit consecințele economice ale cuceririi turcești. S-au impus taxe grele, și în ultimii ani ai Imperiului Otoman s-a aplicat o politică de creare a domeniilor ereditare, care a dus la iobăgirea populației grecești. Biserica Ortodoxă Greacă și Patriarhia Ecumenică de Constantinopol erau considerate de guvernele otomane ca autorități dominante asupra întregii populații ortodoxe din Imperiul Otoman, indiferent dacă era sau nu grecească. Deși statul otoman nu a obligat pe cei ce
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
locuit și de țăranii ruteni care fugeau de iobăgie. Polonia nu controla foarte bine acest teritoriu, dar cazacii erau o forță utilă în luptele împotriva turcilor și, în unele momente, cele două state erau aliate în campanii militare. Totuși, continuarea iobăgirii țăranilor de către nobilimea polonă și, mai important, suprimarea Bisericii Ortodoxe i-au împins pe cazaci departe de Polonia. Aspirațiile lor erau de a avea reprezentare în Seimul polon, recunoaștere a tradițiilor ortodoxe și creșterea treptată a prezenței cazacilor în armată
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
această perioadă, fiefurile deținute direct de sultan și date de acesta în folosință nobililor otomani au devenit proprietăți ereditare, ("chiflik"), care puteau fi vândute sau lăsate moștenire. Noua clasă a moșierilor otomani au reușit să transforme țăranii eleni în iobagi. Iobăgirea populației din câmpii a dus la sărăcirea acestor zone și depopularea lor. Atena devenise doar un sat mai mare, în care țăranii greci erau extrem de săraci și izolați. Aceștia nu aveau acces în apropierea Acropolelui, unde cei mai mulți turci bogați își
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
Banat, unde țărănimea din obște era liberă și stăpână pe pământul ei. Câtă vreme obștile țărănești și-au păstrat libertatea, ele nu sunt amintite în acte juridice. Alte obști sătești românești nu erau aservite complet, în secolul al XII-lea, iobăgirea lor nu era desăvârșită, dar tendința acesteia era de creștere. Reducerea la starea de iobăgie a oamenilor liberi și a celor parțial dependenți era într-o dinamică continuă. Cei care erau amenințați cu iobăgirea, își apărau libertatea prin toate mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
complet, în secolul al XII-lea, iobăgirea lor nu era desăvârșită, dar tendința acesteia era de creștere. Reducerea la starea de iobăgie a oamenilor liberi și a celor parțial dependenți era într-o dinamică continuă. Cei care erau amenințați cu iobăgirea, își apărau libertatea prin toate mijloacele posibile, astfel, "Registrul de la Oradea" amintește despre iobagi învinuiți de furt, ucideri ș.a. Să precizăm că, în secolul al XII-lea, majoritatea oamenilor aflați în stare de dependență feudală aparțineau bisericii și mănăstirilor-gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu aibă în stăpânire iobagi. În fața capitlului din Oradea, între 1208-1235, au fost prezentate 32 de cazuri de iobagi învinuiți (conform DIR C, XI, XII, XIII, partea I și II ). Dar și nobilii aveau iobagii lor și, trebuie să precizăm, iobăgirea țăranilor de către nobili a fost aproape la fel de veche, ca și în cazul bisericii. Procesul de iobăgire a țăranilor liberi a cunoscut un ritm intens în următoarele două secole. O altă categorie socială țărănească, cea a slugilor, își ducea viața la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cazuri de iobagi învinuiți (conform DIR C, XI, XII, XIII, partea I și II ). Dar și nobilii aveau iobagii lor și, trebuie să precizăm, iobăgirea țăranilor de către nobili a fost aproape la fel de veche, ca și în cazul bisericii. Procesul de iobăgire a țăranilor liberi a cunoscut un ritm intens în următoarele două secole. O altă categorie socială țărănească, cea a slugilor, își ducea viața la curtea stăpânului de pământ, care putea fi cleric, nobil sau rege, iar ei trăiau pe lângă curțile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]