175 matches
-
sprijinul nostru, al spectatorilor tăi. Sîntem în spatele tău, și te sprijinim orice ai face. Eu am inteles perfect de ce ai plecat din emisiune. Chiar dacă nu recunoști acum, ai simțit că dacă mai stai o secundă ai să-i spargi față ipochimenului Vadim. Dacă l-ai fi pocnit, maimuțoiul ar fi cîștigat. Deși merită să fie pocnit. Fiecare suiș și coborîș în jurnalism își are sensul lui, uneori obscur. Ai trecut printr-o încercare grea; vor fi multe altele care te așteaptă
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
ceremonii ai acelui rușinos episod al vieții intelectuale din România că inventând antisemiți nu face decât să-i cauționeze pe adevărații antisemiți am fost făcut, firește, "huligan" și "vândut extremei drepte". în ce mă privește, m-am descurcat trimitându-l pe ipochimen la origini, dar nu știu cum se va descurca el și echipa sa plină de imaginație când va ajunge Vadim la putere. Dacă atunci ar fi desfășurat toată energia, toata imaginația și relațiile de care dispuneau pentru a-l opri pe Vadim
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
prin felul în care își lega nodul la cravată, ar fi convins că toți ar trebui băgați la pușcărie sau la casa de nebuni și că sfîrșitul lumii e iminent. Dacă i s-ar spune însă că unul dintre acești ipochimeni este stra-stra-stra-stra...nepotul lui și că una dintre aceste ființe defe-minizate îi e stra-stra-stra-stra... nepoata, bietul om și-ar pierde probabil mințile. Tulburarea din privirile lui ar fi egalata doar de mirarea din privirile oamenilor de azi întoarse spre el
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
dar buletin de populație oricum n-ai. - Deci, zise acela, exhibând o dantură cu colți lipsă, ăsta ce-ar fi, și flutură un buletin de populație jerpelit de vremi, l-am recunoscut fără efort. Intenționam să i-l retrag, dar ipochimenul fu mai spontan, și-l trase înapoi. - Ce câștigi? l-am întrebat, cu îndoiala celui care simte că pierde. N-ar fi mai bine să votăm amândoi? Poate că se poate! - Deci, sigur că se poate, dar uite că nu
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
oarecare, ci unul care își începuse mai mult decît promițător cariera artistică, numărîndu-se printre cei cîțiva tineri bătăioși ale căror glasuri-care cereau o și mai rapidă democratizare a culturii române - începuseră, după 1965, a fi auzite (nu și ascultate). Pentru ca ipochimenul să aibă un prestigiu și mai bine conturat și o mare suprafață a relațiilor, i s-au oferit posturi-cheie în redacțiile revistelor Amfiteatru, România literară și Luceafărul. Din 1973 i se încredințează conducerea revistei Flacăra, după izbînda editorială a două
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
tot ceea ce o acompaniază. l În Republica Moldova a apărut un dicționar scos de un nimeni cu pretenții de lingvist, un dicționar al limbii moldovenești care ar fi alta decît limba română. Ziarele l-au citat cu nume și prenume pe ipochimen. Pentru a-l face să înțeleagă ce murdărie imensă a comis, acest lingvist ar trebui citat numai cu titlul lucrării, nu și cu numele său. l Aflăm din EVENIMENTUL ZILEI și din Adevărul că Ministerul Culturii a subvenționat o lucrare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
de avere, probînd cu mîna lui că nici despre metrul pătrat nu știe cu ce se mănîncă. Și un asemenea ins e trimis de partidul de guvernămînt să-i controleze pe alții. Culmea e că tocmai în domeniul în care ipochimenul e vădit repetent unități de măsură. Mă întorc la gropile noastre, cele de toate zilele și nopțile. Nici una dintre firmele care au turnat asfalt în București anul trecut nu a fost dată în judecată, măcar de ochii lumii, pentru că și-
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
704 din ianuarie 2004. Și ce citește? E ușor de ghicit. Cam tot ce se scria în gazeta cu pricina înainte ca antisemitismul și trivialitățile mincinoase ale dlui Tudor să își schimbe culoarea părului. Israelienii care-i fac campanie electorală ipochimenului ar trebui să citească articolul dlui Cornea. Și nu numai ei. * Pe aceeași temă, Observatorul cultural din 20-26 ianuarie publică un grupaj de comentarii sub titlul Convertire electorală: de la xenofobie la «filo-semitism». De citit. * În fine, în revista 22 (numărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
multe limbi, între mai multe registre care sînt, nu-i așa, doar variante ale unui discurs într-un anume sens totalizator. Din fragmente lipite la întîmplare, cu susul în jos, hilar, ieșind portrete care să semene cu Fuchs, ori cu ipochimenii din Dicționarul onomastic, prinde viață o lume nu absurdă, nu S.F., ci mică, dar a noastră. Fiecare articol e, în fond, o mini-proză, ba chiar o eboșă de poezie a unui autor la care, se vede, "instrumentele" se amestecă. E
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
s-ar explică această tendință de evoluție semantică? În primul rînd, mulți dintre termenii generici tind să devină mărci ale distanței ironice: procesul a fost observat în legătură cu ins, individ, dar e cel mai bine ilustrat în română de deprecierea grecismului ipochimen, la origine un perfect sinonim al lui persoană. Se adaugă probabil, în cazul cuvîntului personaj, și influența sensului său principal din limba actuală, inducînd ideea de inautenticitate și de ficțiune. Un personaj este în mod fundamental o invenție dintr-un
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
un truism), în cazul celor patru amintiți. Numai că râsul ăsta, la autorii comici, nu-i identic. Al lui Goldoni, după Călinescu, ar fi "cordial" prin excelență. Al lui Moličre, de regulă, amar și, in extremis, mizantrop (ca al însuși ipochimenului său). Al lui Gogol, propriu-zis satiric. Al lui Caragiale, care "critică și înfierează" (vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
națională" (pe lângă faptul că e, totuși, vorba și de "o atracție generic-omenească spre spectacolul Ťrăuluiť" în sine), cf. distihul lui Ion Barbu, și anume: Dăm cu sâc/ Din Isarlîk", și ultimul vers al poeziei lui Arghezi, Satan, în care baudelairianul ipochimen "Răspunde Europei orgolios, cu tifla". Sâcul și tifla, deci, ca arme naționale, - eficiente, însă, numai înde noi! - Am cunoscut un critic din generația imediat anterioară celei în care, tehnic, ne înscriem, un critic important, cu o scriitură acut personalizată, impregnată
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Flers a dat o vreme numele său străzii pe care-și avea domiciliul Mateiu Caragiale. Azi aceasta împrumută numele logofătului Luca Stroici, probabil din motive de orgoliu național. * "18 mai. Drum la Bărcănești; j'ai dégrossi un travail. Dar ce ipochimen acest Gogu Ionescu! Se acomodează cu toate bădărăniile, care totuși nu-l prind. De ce ar dori cineva să-și lepede clasa pentru a consona cu omul de rând? Ça va mal - piere boierul român; piere boieria adevărată, cu măreție conservatoare
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de ducă. Între profesori se nimerise și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să am probleme, ipochimenul, abia ieșit din fabrica de ingineri agricoli, localnic, căsătorit cu directoarea școlii generale din comună, avea în fibră râvna parvenirii și cum aici, în școală, mai sus decât director nu putea ajunge, își propusese să-și atingă țelul săpându-l
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
sale maiestăți George al IV-lea al Engliterei, de o soție care, pare-se, făcuse, dintr-un mic courrier, propriu-i coureur. Oricum, numele acestei principese, de Brunswick, cvasi-adultere, nu este altul decât tocmai Caroline! Este, pe urmă, acel josnic ipochimen, "nenea Scarlat"4 (s. m.), zis și "Ibric", mare "samsar, geambaș și mai ales altceva", desăvârșind ruina junelui Pantazi. (Căci, ca și vorba crai, acest scarlat dezvoltă,-n Craii..., sensuri dihotome, deopotrivă nobile și "vile".) Apoi, "scarlatul tocurilor" (s. m.
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
l-am suspectat de un anume prost-gust. E vorba, pe scurt, de Scena II din Actul II, Tabloul V, în care Caragiale se întâlnește pe o terasă cu unul dintre „modelele” personajelor sale. La prima vedere, momentul pare exagerat. Pe ipochimen îl cheamă Costache Titircă, e căsătorit cu o anume Frosa, are un cumnat pe nume Vică Centuriano, un amic Ciopingescu și așa mai departe. E limpede că, dând cu ochii de el, dramaturgul are de ce să se teamă: omul văzuse
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
nevoie, ai agenților marelui frate de la răsărit de a restitui ceea ce au capturat prin abuz, ei și înaintașii lor". Spinul lui Creangă este și "strămoșul literar al ahtiaților de putere cu orice preț, din Decembrie ^89". Jurămîntul pretins de vicleanul ipochimen lui Harap Alb (" Și atîta vreme ai a ma sluji pînă îi muri și iar îi învia") sugerează "pariul" cu eternitatea al "emanaților" noștri, care, simtindu-si interesele amenințate, "s-au dat de ceasul morții pentru a bate în cuie
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
fi decît cumplitul "om nou", veritabil zombi, capabil de orice mîrșăvie: Proliferarea unor asemenea exemplare, greu să le spui "umane", în fosta RSS Moldovenească constituie, după părerea mea, cea mai gravă consecință a celor 50 de ani de comunism. Acești ipochimeni, împărtășind o foarte vagă impresie despre cine sînt ei și ce valori celebrează, au invadat structurile administrative, instituțiile de învățămînt și unitățile de producție. Tot ei alcătuiesc astăzi "crema" noii burghezii, plodită de tranziția moldovenească. Să nu ne mirăm, așadar
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
toate, cea mai odioasă e expunerea făloasă a stării (că altfel nu-i pot spune!) de �doctorand". Nulități care într-o țară normală n-ar depăși nivelul șaibei și-al măturii îți trântesc semeț cărți de vizită care, sub numele ipochimenului, sancționează starea sa de indeterminare - că tot suntem în tranziție: �drd."! Că majoritatea chiar vor ajunge doctori, e indiscutabil. Constrânși la jalnice improvizații pentru a-și duce zilele, conducătorii de doctorate nu ezită să închidă un ochi în fața calamităților reprezentate
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
instituții și ordinea socială? S-a ajuns pe la noi ca escrocul de mare calibru care scapă nepedepsit pentru potlogăriile făptuite, să fie apreciat. „Se descurcă, are cap!” exclamă cunoștințele mai mult sau mai puțin invidoase pe îndemânarea și nerușinarea respectivului ipochimen. Asta în timp ce găinarul este pedepsit cu strășnicie pentru o abatere minoră. Sigur că până și abaterea minoră de la legalitate trebuie sancționată. Dar atunci când năvodul salubrizării sociale este astfel întocmit încât îi face scăpați pe rechini și păstrează doar plevușca, mă
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
dintre marele oraș și marea istorie, ci din momentele în care acest oraș (la vremea aceea, nu foarte întins) să crească pe măsură ce acumulează, una câte una, istorioare. Senzaționale și, de ce nu, senzaționaliste. Mici povești ale unor locuri sau ale unor ipochimeni, la urma urmelor, lipsiți de importanță. Printre cei mai pitorești (inclusiv prin onomastică) se disting cei doi „agenți electorali” linșați în primăvara lui 1875: Ilie Geambașu și Temelie Trancă. Bătăuși arvuniți de partidele politice pentru a intimida eventualii votanți ai
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
aproape peste tot" cf. ALTERMEDIA.INFO, 4 ianuarie 2010. "Talentul" vostru de hingheri... ...Cu ajutorul Lui Dumnezeu (și în pofida "pantalo narilor" presei, care nu cred, de data aceasta, că... "au scăpat" discursul lui Shimon Perez, ci au primit ordin, chiar de la "ipochimenul" cu pricina!, să facă, ȘI prin intermediul presei audio-vizuale ...ajunsă atât de groaznic identificabilă cu imbecilul de Pantalone!... -, o propagandă extuziastă și destul de hiperbolizantă, DE INTIMIDARE A LUMII!, prin clamarea "pantalonardă" a puterii brutale și versatile! și a "talentului" iudaic...) ...deci
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
se poate mierli și-n ștreang, când unii, mai slabi de înger și striviți de nevoi, se grăbesc să se transfere „unde nu este întristare și suspin”. Mă uit la topul milionarilor în euro și dolari, majoritatea veniți din neant, ipochimeni îmbogățiți peste noapte, fără ca în spatele lor să se producă ceva, o activitate de pe urma căreia semenii să fi mâncat o pâine. Ploșnițe care au supt de la buget sau care, pe cont propriu, au preluat comerțul de stat, în virtutea vechilor atribuții galonate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
ideal în această lume. Revelator e în această privință chiar textul de debut al volumului, Înfrângere: „vanitos / necunoscutul de lângă mine / își savurează filozofia / fără îndoială / și convingerea / că reuește / să-și probeze / omnisciența / care-i exaltă goliciunea” În fața unui asemenea ipochimen, ne dă de înțeles poetul, suferi spontan sentimentul neputinței, al înfrângerii, al dezarmării, exasperat să constați că suficiența, orgoliul îndrăznesc cu insolență să ți se opună ție, celui chemat să trăiască drama cunoașterii, a repetatelor încercări de a desluși dincolo de
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
solitar, în celebra sa rablă, parcată în marginea parcului, evitat în acele momente până și de oamenii străzii. Ca să revin la ceea ce m-a determinat să scriu acest text, e de povestit cum crucișătorul presei (cum a fost numit de ipochimenul ce minte cu nerușinare și în ziua de astăzi ca și în cea în care a intrat prin protecție de fuste în redacția cu pricina), a trecut în solda unui afacerist alogen care, în cele din urmă, a și devenit
PRESA CA AFACERE VERSUS DEONTOLOGIE ȘI INVESTIGAȚII [Corola-blog/BlogPost/94194_a_95486]