870 matches
-
comparativ cu cele ale indivizilor (Ecobescu: 1983, 62; Ecobescu, Duculescu: 1976, 117-120; Maier: 4 April 1984a, 17). "Ceea ce construim în România", declara emfatic Ceaușescu presei străine, "este o societate care să pemită manifestarea deplină a drepturilor omului, în toate domeniile". Ipocritele și imperfectele drepturi "burgheze" ale omului păleau desigur în comparație cu perfecțiunea permanent proiectivă, niciodată sau prea puțin prezentă, a variantei romantic leniniste a principiilor umanitare. Drepturile liberale, occidentale, nu reprezentau decât niște "bariere" în calea afirmării plenare a personalității umane, încearcă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
adevărat. Viclenia lui nu era aceea a țăranului, fie el chiar și oltean, ci una aproape diabolică, ce întrecea, de multe ori, chiar și imaginația lui Machiavelli; isteț și șiret în orice împrejurare, ajungea deseori să fie perfid, fățarnic și ipocrit" (Curticeanu: 2008, 117). În ceea ce privește inteligența sa, Curticeanu nu are nici un dubiu. Pentru el, "Ceaușescu a fost dotat cu o inteligență nativă, afirmațiile referitoare la "prostia" lui fiind gratuite. Am stat mult de vorbă cu el între patru ochi și niciodată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
iritarea opiniei publice din Regat creștea în condițiile în care „sute de mii de români trebuiau să lupte sub steag străin, pentru o cauză care nu era a lor”. Pentru mulți români, Puterile Centrale promovau o „politică brutală, cinică și ipocrită”, pe când alianța franco-anglo-rusă („umbra Rusiei țariste se estompa și se ștergea la lumina celor două democrații europene”) apărea ca promotoarea principiului naționalităților. În urma semnării, la 4/17 august 1916, a Tratatului de alianță cu Franța, Anglia, Rusia și Italia, și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
unui David care luptă împotriva lui Goliat (Mouffe, 2005b: 64). Așa s-a întâmplat, de pildă, în Austria, unde mulți oameni de dreapta au trecut de partea guvernului mai ales pentru a protesta împotriva implicării UE, percepută ca nelegitimă și ipocrită. Pe de altă parte, în America Latină, mulți populiști au făcut din lupta împotriva implicării în regiune a Statelor Unite, în mod vădit în interes propriu, o parte importantă a luptei lor populiste împotriva americanismului. Problema este că susținerea democrației este bazată
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Isus Multă lume, inclusiv creștini, nu știu de ce a fost executat Isus și de ce a înfruntat o opoziție ce i-a fost letală. Am întâlnit oameni spunând că Isus a fost ucis pentru că era un om bun sau pentru că fariseii ipocriți se temeau de el. Dar acest lucru este un nonsens flagrant. Evangheliile din Noul Testament scot în evidență câțiva factori istorici, toți aproape de la sfârșitul vieții lui Isus, care au dus la executarea sa; bunătatea sa și disputele cu fariseii nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S-a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2. Acest lucru l-am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“; n-am găsit soluții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
principalele dificultăți ale guvernării în democrațiile moderne. Consecință derivată din mișcarea spre egalizarea condițiilor, dacă înăsprirea rivalităților dintre indivizi nu mai duce conflictele sociale la paroxism ceea ce prevăzuse Tocqueville 522 -, se pare că se traduce astăzi mai puțin prin dezvoltarea ipocrită a jocurilor diferențelor, descrise odinioară de Pierre Bourdieu 523, cât prin înmulțirea comportamentelor de evitare. Din moment ce mobilitatea socială devine mai curând asociată cu spectrul declasării sociale decât cu speranța promovării, această logică a evitării se potrivește cu restabilirea unor bariere
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
începe că un basm, cu imaginea unui bătrîn superficial ce renunța prostește la tron și își împarte regatul între două fiice nevrednice. Prin această, el o dezmoștenește pe mezina, Cordelia, care îl iubește, dar refuză să îi mărturisească o dragoste ipocrita și josnica. Goneril și Regan, fiicele sale prefăcute, refuză mai apoi să onoreze condițiile moștenirii lor și să-i facă pe plac tatălui care dorește să-și păstreze suita regală și să fie tratat pe masura rangului sau, cu toate că a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a organizării fondului de cărți. Biblioteconomii burghezi - «specialiștii» în ce privește bibliotecile - așezau cărțile după format și nu după conținut, voind să demonstreze că în felul acesta n-ar viola, chipurile - deplina libertate a cititorului în alegerea cărților. În fond, sub această ipocrită dezinteresare, sub acest obiectivism, se ascundea dorința meschină a slugilor exploatatorilor de a ascunde cărțile cu conținut științifico-materialist și de a manipula în primul rând excrescențele culturii burgheze(...). Călăuza bibliotecarului a demonstrat concret neeficiența acestei metode formaliste, publicând un vast
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al formării unei noi intelectualități: cea mai mare parte din personajele principale ale cărții sunt ingineri și tehnicieni (...). Romanul are meritul deosebit de a fi zugrăvit cu putere tipul unui primejdios dușman de clasă. Autorul știe să scoată în evidență smerenia ipocrită a părintelui Cartobius care întreținea discuții «culte» despre umanismul catolic (...). Toate acestea explică interesul viu cu care masele largi ale cititorilor au primit romanul, aprecierea pozitivă pe care și-a câștigat-o în rândurile lor. Textul tipărit în Viața românească
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înseamnă a generaliza». Dar care este acest «general», care este acea «categorie întreagă» al cărei esențial trebuie dezvăluit în primul rând? Tipologia «etern-umană» sau clasa socială? Ce-i drept, anumite trăsături morale sunt relativ persistente. Oameni irascibili și bănuitori, oameni ipocriți și interesați, oameni leneși, dispuși să viseze planuri inutile și irealizabile etc., au existat și vor mai exista (...). Există în teoria și practica scriitoricească a multora un fel de listă, tacit acceptată, cuprinzând însușirile ce se pot «atribui 0╗ fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și cinci de oameni care au semnat Declarația de Independență oameni cu experiență practică, avocați, negustori, proprietari de plantații nu erau deloc naivi în înțelegerea ființei umane. Dacă admitem că nu erau nici ignoranți în privința realității, nici pur și simplu ipocriți, atunci ce au vrut să spună prin afirmația cutezătoare că toți oamenii sînt creați egali? În ciuda atîtor dovezi în favoarea contrariului, ideea că oamenii sînt în mod fundamental egali era plină de înțeles pentru Jefferson, așa cum fusese și pentru alții înaintea
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sînt...? — Batoane de ciocolată Mars, Încuviințez. Și Cheesy Wotsits. Și Cola! Începe Suze să rîdă cu poftă și-și acoperă gura cu mîna. Bex, m-ai făcut fericită. Cum naiba... — Nu mă Întreba. Nu-mi pot stăpîni rîsetele. — Ce vacă ipocrită! — Mă rog... ridic eu din umeri modestă și matură. N-am de gînd să-ți spun că eu ți-am zis mereu că e o vacă. Sau că i se văd rădăcinile. Pentru că asta ar m-ar face o scorpie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și despre evenimentele mai importante petrecute în fiecare lună. În iulie 1913 au apărut la această rubrică (pe lângă informații despre situația din Mexic, Franța și Albania) și câteva știri despre francomasonii italieni, care erau considerați "dușmanii cei mai mari și ipocriți ai Bisericii catolice și care au batjocorât pe Dumnezeu și Biserica în Livorno"572. În ultimul număr din anul 1913 s-a făcut un bilanț al anului care trecuse, iar autorii au mulțumit celor care au sprijinit revista, au recunoscut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
informații externe. Ea îi înștiința pe cititorii catolici din Moldova despre evenimentele petrecute în comunitățile catolice din lumea întreagă. De exemplu, la rubrica "Știri externe", a apărut un articol despre francmasonii italieni: "În Italia, francmasonii, dușmanii cei mai mari și ipocriți ai Bisericii, au câștigat mulți partizani în rândurile ofițerilor"615. În acest articol se povestea un incident petrecut la Livorno și se exprima atitudinea Bisericii față de francmasoni (era definitorie din modul cum erau caracterizați membrii francmasoneriei). Această atitudine era argumentată
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
dimineața următoare, Chatterton încă surâdea. Pe de altă parte, Charles moare trist și apăsător, într-o lume de singurătate și false speranțe. Chatterton e o prelegere despre demascare. Intriga este un șir de falsuri legate între ele. Toate personajele sunt ipocrite, cu excepția lui Vivien și Edward, care alcătuiesc singurul fundal afectiv. Cei doi romancieri sunt ratați, și nici Philip, care e pe punctul de a deveni al treilea, nu oferă prea multe garanții. Toți au câte ceva rușinos de ascuns și, în afara
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de oameni pe zi". În 2001 Pinter însuși se explică: propaganda orwelliană e o realitate a zilelor noastre. El spune următoarele în interviul cu Anne-Marie Cusac: Cred că ni se spun numai minciuni. Propaganda democrațiilor noastre este pur și simplu ipocrită. Pe cine prostim? Nenorocirea este că chiar prostesc o mulțime de oameni. Tata, care a murit la nouăzeci și șase de ani, a fost un tip extraordinar. Era un bărbat viguros. Mi-aduc aminte că zicea, "Dar așa zice în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
relativ la Spania invizibilă, lupta de gherilă împotriva invaziei napoleoniene, și așa mai departe 23. Programa școlară era destul de ușoară, dar Iorga a rămas singur. Trăind în lumea lui, venea permanent în conflict cu convențiile lumii exterioare, care i se părea ipocrită și pur și simplu nedreaptă. Și-a contrazis o dată pro-fesorul. A fost pedepsit pentru îndrăzneala lui, o pedeapsă care îl durea chiar și după șaizeci de ani24. După școala primară, Iorga s-a înscris la liceu (Gymnasium). Tendințele manifestate anterior
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care și-a împlinit-o sub toate jugurile străine sau asupririle nedrepte. Țăranul era "cel mai demn de cinste și cel mai curat și cel mai harnic dintre toți locuitorii acestei țări, așa cum fusese întotdeauna". Țăranii rămîneau cinstiți, în contrast cu boierii ipocriți, care se scăldau în lux, se dedau la jocuri obscene și la orgii cu lăutari țigani, și cu ciocoii. Viața la țară era "eternul spectacol divin al răsăriturilor de soare trandafirii, al apusurilor roșii, al amiezilor liniștite de vară, al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria Luceafărului, București, 1997; Requiem, București, 1998; Trandafirul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]