175 matches
-
mult, mă hotărăsc să merg ca să scap de cadența pașilor celui care mă urmărește. Uneori mă întorc brusc și văd spatele unui bărbat îmbrăcat în haină de blană, grăbindu-se în direcție opusă. Apoi uit, crezând că e vorba de ipohondrie, dar odată ajunsă în mulțime, văd fața unui bărbat cu ochelari negri privindu-mă insistent. Mă îndrept spre el decisă să-l apostrofez, dar el e abil și dispare imediat ca un abur. Toate astea par un coșmar, un fel
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
conține cu greu, le poate anihila. Te-apucă jalea, dar și mila, văzând cu cine combate păunescul marile maladii ale țării: cu rămășițe ( la propriu și la figurat) ale defunctului cenaclu ideologic-comunist, cu tot felul de nătăfleți păliți cu leuca ipohondriei, cu damicele expirate pe post de muze plurilingve, cu ciudățenii ale naturii oricând internabile la glumeți. Când te gândești că toate astea se întâmplă la un canal de televiziune patronat de-un domn care se ocupă de gunoaiele Bucureștiului, oricât
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
face tăcerile să grăiască ...asurzitor, necontenit, cei doi uzitând, desigur, de toate celelalte modalități scenice de expresie rămase la dispoziție. Dellakeza/ Dudard joacă foarte bine nedumerirea, apoi îngrijorarea pentru starea de sănătate a prietenului sau gata-gata să lunece pe panta ipohondriei (obsedat să nu devină altcineva, adică să nu se transforme în rinocer), în timp ce Mihali/ Berenger - baricadat în casă, șocat de metamorfozarea lui Jean, sub ochii lui - analizează, pe toate fețele, fenomenul rinocerizării, care l-a răvășit profund. Încercând să-l
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
a interiorului casnic, și ziua a doua, a exteriorului social și a debordării peste pragurile morale, sunt perfect complementare sub raport simbolic și ca gradație dramatică. Fiindcă protagonistul e mai întâi static, vegetativ, legumă umană ascunsă după frunzele late ale ipohondriei; iar apoi activ, dinamic, în plină acțiune, în aerul greu al realității provinciale. Pe cât de natural în mișcări, pe atât de atent elaborat (până la detaliul infinitezimal), "funcționarul neantului" e transpus și văzut în decoruri, registre și lumini diferite, compus multidimensional
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
târg de vamă industrializat cu forța... Se poate spune că Antipa trăiește cu adevărat nu în prezent, ci sub o stea care luminează și modelează timpul. Sub hainele acestui tânăr cu gesturi și zâmbete ambigue, deconcertante, dincolo de ticurile, maniile și ipohondriile lui, se ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat în uriașul său fotoliu de piele ori uitându-se, concentrat, la o oglindă
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
plasat între oglinzi deformante, scriitura realistă e copleșită de ludic. Autorul/editorul își prezintă opera (în tradiție romantică, luată peste picior) că pe un manuscris redactat de adevăratul "autor", Serghei Leontievici Maxudov, a cărui credibilitate e minata prin referirea la ipohondrie. Ceea ce urmează, sugerează "editorul", nu e decât rodul închipuirii unui ipohondru sinucigaș, măștile nu sunt decât măști, în spatele păpușilor din scenă nu se mai află nimic - "românul cu cheie" e demontat ironic. "Teatru independent de artă" nu e MHAT-ul
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
nonficționalitate mai ridicat, s-ar putea spune și ar fi de înțeles, abia în 2001 adevărul integral are dreptul la tipărire). Naratorul se află în Austria, la sora lui, nu se poate bucura de împrejurimile îmbietoare din cauza unei crize de ipohondrie, merge la un control neurologic inutil, urmărește un meci de fotbal și savurează, ironic și simpatic, metodele de educație ale cumnatului său și zgîrcenia surorii. Mănîncă o prăjitură într-o cofetărie, de unul singur. în fragmentul din 1977 lucrurile se
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
nu lucrez eu la el. - Eu: aveți dreptate. Tot în gînd îmi spun: hai că-i istețel, nu citește degeaba cărțile alea. Cele opt etaje le urc în 10 minute. Obosesc rău, si conchid cu prietena mea cea mai bună, ipohondria, ca sigur am o boală gravă, altminteri, nu e normală chestiunea. La birou, întreaga zi, compulsiv-obsesiv, mă gîndesc cum ar arăta viața mea dacă aș lucra într-o alimentară. Și uite așa printre gînduri, rapoarte, mailuri și alte porcarii, abia
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
G.I. Ca un om bine crescut, spun bună ziua și mă retrag. Dl. profesor n-a avut însă curajul să mă privească în ochi. Îi doresc numai bine și să-și facă meseria cu Credință și Iubire de semeni! Iar cu ipohondria - ce să spun?! Asta e boala când vrei calitatea actului medical și corectitudine față de pacient: devii ipohondru. La intrarea în pavilion îl găsesc pe dr. G.I. Cunoștințe vechi. Mă salută și întreabă: - Dumneavoastră mă căutați, d-na G.? - Da, eu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Merge rușinat, căci îl privesc toți disprețuitor: "Iată-l pe fiul lui Avito, el care trece a fi geniu... sărăcuțul!" Lumea îl condamnă, totul îl minte și nedreptatea începe să-i strice stomacul, provocându-i hipercloridie și asta îi produce ipohondrie și îi otrăvește sângele și sângele îi otrăvește creierul. Într-o zi, un prieten îndrăznește să-l întrebe: Cum merge cu ex-viitoarea ta?". Ex-viitoarea ? O numește pe Clarita ex-viitoarea! Decide să meargă să se răzbune pe don Fulgencio, fascinantul șarpe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
peron. Toată lumea țipă! Frate, o fi tîrziu...Mănîncă gogoși... E lucru mare... O femeie singură... cînd trece trenul...A intrat în Pitești... E tare onorabilul. Solid bărbat! Periș două minute. A intrat în Pitești Cine? Cine a tras semnalul? E ipohondrie, soro? E primejdie mare, domnule! Ce să fie? Să nu se dea la mine, eu sînt nevricos! Revuluție, bătălie mare! Cîtă vreme sînt ai noștri la putere, cine să facă revuluție? Unde-mi este gazeta? Soro, mor! Zavragiii vin încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în naivitatea lui și să fim spectatori entuziaști la propria noastră înscenare de destin". Pe de altă parte, avertizează Carmen Firan, comenzile false trimise către subconștient pot fi citite de acesta ca fiind reale, ceea ce poate provoca instaurarea stării închipuite. "Ipohondrii se vor îmbolnăvi până la urmă de-adevărat. Nemulțumiților li se va lua darul. Înțelepciunea populară mai spune că de ceea ce ți-e frică nu scapi, gândurile se materializează în forme deja modelate imaginar". Citind - ca pe o convingătoare poveste - Puterea
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
bucurii, elimină negativitatea și duce la vindecări miraculoase! Nu ascultați mesajele societății privind bolile. Aceste mesaje negative nu vă slujesc și nici nu vă ajută cu nimic! Boala este ținută în corp de gând, prin observarea exagerată, prin frică nejustificată (ipohondrie)! Nu vă mai consumați energia concentrându-vă pe problemele lumii, acordați toată atenția și energia încrederii în sine și iubirii. Vindecările miraculoase sunt datorate puterii voinței și a credinței care acționează forțele curative latente ce se află doar în profunditatea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Gritzvi și Zwida, Ponko și Brigd; acțiunea începe la Kudgiwa, dar poate e doar numele unei întreprinderi; apoi, cred că se mută la Petkwo, pe Aagd... Oh, îl găsesc numaidecât! exclamă profesorul, și într-o clipă se scutură de negura ipohondriei și se luminează la față, ca un bec electric. - E vorba fără-ndoială de Ițindu-se de pe coasta abruptă, unicul roman de unul dintre poeții cimerieni proeminenți ai primului sfert de secol, Ukko Ahti... Iată-l! Și, cu un salt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întâlnească. În acest punct, fraza următoare mă atrage așa de mult, încât nu mă pot împiedica s-o copiez: Nu pentru că era fricos și umilit, dimpotrivă: de o bucată de vreme, însă, era într-o stare de iritabilitate asemănătoare cu ipohondria. Dat fiind că tot am copiat atât, aș putea continua cu întreg paragraful, ba chiar cu alte câteva pagini, până când protagonistul se prezintă la bătrâna cămătăreasă. - Raskolnikov, student, am fost la dumneavoastră acum o lună - s-a grăbit să murmure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul de tătăneasă, aloea, uleiul de măsline, gălbenușul de ou pentru menținerea trupului în poziția pe care o comanda; ce efect advers să fi avut amalgamul energetic dacă Alimentară, în ipohondria ei, devenise paranoică în ceea ce privește sănătatea!? Un hit de muzică pop se auzea de la radio. Pătrunse într-o metarealitate, sigur, cu spatele înainte. Se multiplică în Alimentare de vârste diferite. Pe trepte, spre pod, ședeau cuminți: o Mioara în față, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
absurdă, fantastică? Nici una, nici alta. Convingerile lui Leonida sunt axiomatice, nu el se înclină în fața realității, ci realitatea se pliază canoanelor lor. Trei mari valori sunt axiomele sale - trei mari mofturi: Garibaldi, Republica și procesul de degradare a Ideii în ipohondrie, trecând prin fandacsie. Universul construit în tiparul acestor teorii topește în sine contradicțiile cele mai ireconciliabile și agresive. În literatura de specialitate a psihologiei infantile, Leonida s-ar afla în stadiul „credințelor pithice", sau „apolliniene", adică pe la vârsta de 4-5
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
complet nepăsători față de tot ce-i înconjoară". Mai târziu, "dorul de casă" a căpătat sensuri mai largi: aleanul după întâmplări și trăiri din vremi trecute, din adolescență, copilărie. O cercetătoare de la Harvard, descoperă chiar că nostalgia poate deveni un fel "ipohondrie a inimii", un soi de deviere morbidă, irațională și sugerează două cazuri: obsesia nostalgică a dictatorilor după o grandoare trecută, (exemplu: sângeroasele conflicte din Iugoslavia ultimului deceniu al secolului XX) și pasiunea bizară după epoci de mult apuse. Filmul Jurrasic
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
primejdia alungării din adăpostul obișnuințelor: " Omul, bunăoară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă." În ceea ce-l privește, Leonida încearcă din răsputeri să stabilească legătura dintre semnele neliniștitoare din stradă și motivația lor rațională. Pentru aceasta el recurge la sprijinul clișeelor presei liberale, explicînd zgomotele de afară prin
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
doctoriței ne înghețau cuvintele în gât. Și după un minut ,îi pune eticheta. - Dumneata te sperii ușor de fel ? - Da ,sunt de felul meu cam panicoasă ! - Păi vezi că te-am ghicit ? N-are domnule nimic grav ,suferă doar de ipohondrie ! E ipohondră ! - Cum e , că n-am înțeles prea bine..... - Ipohondră frate,ce nu înțelegi ? Își imaginează lucruri și intră-n panică din absolut orice . O duceți sus la psihiatru ! Scoatem bătrâna suferindă și peste alte cinci minute ,suntem deja
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
de peste drum și cumperi pastilele pe care ți le scriu. Că noi ,aici în spital,nu mai avem de toate ! Doar niște antinevralgice. - Și uite așa ,am internat-o pe soacră-mea la „zgubilitici ” . Zilele treceau una după alta ,dar ipohondria ei nu dădea semne de vindecare. Iar inima o înțepa din ce în ce mai rău.De banii cheltuiți fără rost ,treizeci de milioane ,nici nu-ți mai amintesc. - Mamă, nu mai aruncați banii degeaba pe fereastră. Mai bine, strângeți de pomeni ! - Stai liniștită
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
să te faci președinte ! - Mă nenorociților,se zbârlește dintr-o dată soacră-mea, eu mor aici și voi credeți toate prostiile pe care vi le spun ? Mi-am imaginat și eu ceva frumos ,că tot spun doctorii ăștia că sufăr de ipohondrie. - Ptiu ,bătute-ar să te bată , că tare m-ai speriat ,răsuflă ăl bătrân un pic mai ușurat. - Să vezi ce-o să te mai sperii acuma ,că iar mă-nțeapă inima ! Din nou , „au,crau” , de nu știam ce să
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
în față și până la urmă și în spate. I-am spus doctorului să-i pună stenturile ,am plătit și soacră-mea ,acum ,e bine sănătoasă. Chiar dacă ne-am înglodat în datorii ,măcar avem conștiința împăcată. - Și la doctorița aia cu ipohondria ,te-ai dus să-i bați obrazul ? - Nu m-am mai dus.... O să i-l bată D-zeu cândva.Deși până la D-zeu , tot „sfinții ” te omoară . Dacă ne lăsam în seama ei ,acum bătrâna ar fi zăcut în cimitir
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
doctoriței ne înghețau cuvintele în gât. Și după un minut ,îi pune eticheta. - Dumneata te sperii ușor de fel ? - Da ,sunt de felul meu cam panicoasă ! - Păi vezi că te-am ghicit ? N-are domnule nimic grav ,suferă doar de ipohondrie ! E ipohondră ! - Cum e , că n-am înțeles prea bine..... - Ipohondră frate,ce nu înțelegi ? Își imaginează lucruri și intră-n panică din absolut orice . O duceți sus la pshihiatru ! Scoatem bătrâna suferindă și peste alte cinci minute ,suntem deja
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
de peste drum și cumperi pastilele pe care ți le scriu. Că noi ,aici în spital,nu mai avem de toate ! Doar niște antinevralgice. - Și uite așa ,am internat-o pe soacră-mea la „zgubilitici ” . Zilele treceau una după alta ,dar ipohondria ei nu dădea semne de vindecare. Iar inima o înțepa din ce în ce mai rău.De banii cheltuiți fără rost ,treizeci de milioane ,nici nu-ți mai amintesc. - Mamă, nu mai aruncați banii degeaba pe fereastră. Mai bine, strângeți de pomeni ! - Stai liniștită
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]