280 matches
-
aripile cărora toate gândurile/ pot fi azvârlite în neant”(execițiu hermeneutic). Stadiul superior al stărilor existențiale este reprezentat de motivul fluturelui, metaforă- simbol, ce concentrează o întreagă semantică a evoluției umane. Trecând prin ternarul larvă - crisalidă - fluture, ființa metamorfozată se ipostaziază succesiv între planul teluric și celest, ducând în astral energia sacră a pământului: ”dimineața se naște din/ crisalida întunericului/ își desface fanteziile voluptoase/ ca un fluture alb/ fascinat de cromatica dinspre cer/ spre pământ/ înnobilat de zboruri radiat”(colaj peisagistic
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Andreea_maria_danila_femeia_de_zapada_sau_functia_soteriologica_a_creatiei_recenzie_de_prof_drd_adina_voica_sorohan.html [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
a tinerilor. Modul în care reacționează cei tineri în relația cu Familia Regală a României și cum percepe Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta starea lor de spirit se oglindește la fiecare prezență publică a Principesei, pe care imaginea fotografică o ipostaziază. Fiecare chip are lumină, fiecare gură are surâs, fiecare privire e cascadă de fulgurații! Alteța Sa Regală Principesa radiază de plăcere și bucurie în mijlocul tinerilor. Deasupra anilor și deasupra rangului princiar nu uită că a trăit vârsta copilăriei, cu bucurii obișnuite
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1395949082.html [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
relațiile dintre Persoanele Sfintei Treimi nu este uniformă. „Dar comunitatea treimică a Persoanelor dumnezeiești, structură dinamică a iubirii nesfârșite, nu e o iubire uniformă a celor trei Persoane între Ele, ci o iubire de Tată, de Fiu și o comunicare ipostaziată între Ele, în Persoana Duhului Sfânt. Iubirea nu e uniformă. Sensibilitatea Tatălui față de Fiul ia chipul ipostatic mângâietor al Duhului Sfânt. Tatăl se bucură împreună cu Duhul, de Fiul. Dar această mângâiere ipostatică a Tatălui, îndreptată spre Fiul, face și pe
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_dumnezeu_tatal_in_viziunea_parintelui_staniloae_.html [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
a unor misionari deprinși materialmente de baza lor canonică. Aceasta explică de ce Ortodoxia noastră țărănească nu este atât o religie cu Biserică chezășuitoare a credinței, cât mai ales un fel de cosmologie în care elementele de dogmă strict ortodoxă se ipostaziază în realități cocrete; de ce, cu alte cuvinte, creștinismul a coborât la noi în realitățile imediate ale zilei contribuind la crearea unui suflet specific românesc”. Pentru ceea ce definește el a fi ortodoxismul, elementul de bază este Ortodoxia și se tinde spre
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493189307.html [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
limpezi puneri în opera ale acestor intenții, dar li se pot adăuga și recente proiecte de “land art virtual”, lucrate pe computer. De fapt, meditația - în coordonatele de artist vizual - lui Pervolovici asupra amețitor de vastei teme spațiu - timp se ipostaziază multiplu în cadrul triadei stâlp - gol - cupola; și în al raportului dialectic unu - multiplu. Menhir - găvan - dom: iată o suită de termeni care se apropie poate și mai mult de bazele operei în discuție. Plecăm de la „găvanele“ primei personale, din 1985
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
predat de aceștia turcilor, e executat de otomani, la Belgrad. Poeziile lui apar postum, la Iași (1814); i s-a atribuit și o parafrază neogreaca a "Marseilezei". Slujitor o vreme, cum ziceam, al domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat, el însuși se ipostaziază în piesa editata de Lia Brad-Chisacov în personajul duplicitar Feraris. Fapt e că Rigas e nu doar un "slujnicar" sau un curtean îmbinînd subțirimea greacă și astuția Fanarului, dar el se vrea înainte de orice un observator atent și un martor
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
declinul realității imaginate. O frază ca aceasta: „Femeile grece călăresc pe valuri și așteaptă Întîmplările/ viitoare: un prunc zbierînd În mătasea de sînge!/ Bărbații se-adună, mănîncă placenta din femeia ce/ naște:/ grecii-și mănîncă alene copiii” nu poate fi ipostaziată drept o „impregnare cu Eros a universului”, citându-l pe Petru Creția. Așa cum niciunde firul narativ nu confirmă acest punct de vedere. Erosul este aici dezavuat de sensul său originar, măcinat până la dezumanizarea Întregii fibre a universului. El este substituit
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
proiectul instituirii în cadrul contextului dat de constrângeri, facilități sau stimulente exterioare sau interioare sistemului. Odată cu comparația, este activat și un sistem de valori pentru formularea unor judecăți apreciative. Atributele de tradițional sau modern rezultă din valorile activate, care pot fi ipostaziate și legitimate de instanțe exterioare sau coextensive sistemului acțiunii de instituire. În alternativa legitimării exterioare, actorii sociali sunt pasivi, simple obiecte ale evaluării. În alternativa legitimării interioare, actorii sociali sunt propriii evaluatori. În final, cele două alternative riscă să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru aceasta am venit: să ridic păcatele lumii și să-i dăruie sc viața, nevinovăția, sfințenia Mea ....>><footnote Preot Constantin Galeriu, Tâlcuri la mari praznice de peste an, 22 de modele emiletice, Editura Anastasia, București, 2001, pp. 25-26. footnote>. Umanitatea Cuvântului, ipostaziată în El, penetrată de energia Lui, este fundamentul învățăturii despre îndumnezeirea noastră, așa de scumpă Sfinților Părinți<footnote J. Meyendorff, Le Christ dans la Théologie byzantine, Paris, Les Editions du Cerf, 1969, p. 106. footnote>. Hristos S-a întrupat ca să
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
supusă criticii unui auditoriu. Sunt semne numeroase că ei nu citesc sextinele de mai sus, le ascultă (,I-auzi ce spune poeticul..."). Asta n-ar egala decât cu o primă ,lectură", superficială. Autorul se detașează de propriul text și se ipostaziază în receptorii lui, când erudit istoric și filolog, când cunoscător al exigențelor estetice impuse de Caliope, muza poeziei epice, când critic ignorant contestatar-agresiv, sau preot dogmatic etc., etc. Cu intenție, spiritul textului pune nota de contrast pe platitudinea și dogmatismul
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
destinul zădărnicit de „blestemul istoriei“, protagoniste dramatice ale unor întâmplări crunte care, de la un punct încolo, cum sintetizează Adriana Georgescu, într-o sintagmă formidabilă, „nu mai au istorie“. De altfel, sub semnul acestui blestem al istoriei se organizează destinele feminine ipostaziate de Dan C. Mihăilescu în Castelul, biblioteca, pușcăria, istoria e personajul central, resortul ascuns care aruncă în derizoriu, într-o fracțiune de secundă, existențe excepționale, dedicate proiectului intelectual, ori viețile simple ale unor țărănci al căror portret moral e impecabil
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
cărui cărți sunt extraordinar de en vogue“. Într-un text deja cunoscut de cititori, apărut ca prefață la volumul Amintiri (Editura Ponte, 2011), Zoe Cămărășescu apare ca o „ființă eterică, desprinsă parcă din Turgheniev, Cehov și Ionel Teodoreanu, familiară lumii ipostaziate în scrierile unor Georges Ohnet, Paul Bourget, Gyp, Lucien Romier, Paul Morand“. Recomandând lectura acestui volum alături de cea a Memoriilor unei fete cuminți, autorul subliniază mereu prospețimea, entuziasmul contagios, senzitivitatea aparte care emană din paginile confesive, pline de notații de
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
ca elevii să cunoască: tematica lucrărilor; modul în care ele vor fi evaluate; 28 condițiile care le sunt oferite pentru desfășurarea activității. Vizează identificarea capacităților de aplicare practică a cunoștințelor dobândite - Evaluează gradul de încorporare a unor priceperi și deprinderi ipostaziate în activități materiale sau suporturi obiectuale. Verificare cu posibilitatea realizării feedback-ului rapid. 2.2. Metode complementare de evaluare Strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acțiunii evaluative care să ofere elevilor suficiente și variate posibilități de
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită de Cancerul istoriei moderne. Ca și Mircea Eliade, Cezar Ivănescu este perfect îndrituit să se considere Profetul lui Eminescu" (p. 139-140). Criticul ipostaziază, apoi, teroarea cancerului istoric în poezia cezarivănesciană: boala biologică din ultimii ani, pater-ul castrator (Tatăl meu Rusia), hăituirile din partea confraților zeloși, invidioși și sicofanți, dar și apariția celor două cărți de proză flagelară închinate lui Marin Preda și lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
optim de către profesori; * examinarea prin probe practice se realizează la o serie de discipline specifice, cum ar fi educația fizică, și vizează identificarea capacităților de aplicare în practică a cunoștințelor dobândite, a gradului de încorporare a unor priceperi și deprinderi, ipostaziate în anumite suporturi obiectuale sau activități materiale. În ceea ce privește obiectivele evaluării, Barbier J.M. (1985), Ardonio J., Berger G. (1989), Baldy R. (1989), Cucoș C. (1998), remarcă o tranziție de la problematica preciziei, garantată prin măsurare, la o problematică a raportării calitative, prin
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
scriitori, fie ei autohtoni sau europeni. Originile numinosului se găsesc tot în categoria Sinelui. Lucru explicabil, de altfel, fiindcă am văzut mai demult că fiind o noțiune eminamente empirică, Sinele semnifică totalitatea trăsăturilor psihice umane. Acesta, susține Jung, nu se ipostaziază, în schimb simbolurile sale dețin o numinozitate evidentă, echivalentă cu o valoare afectivă apriorică. Un exemplu, la îndemâna celor inițiați în antropologie îl constituie mandalele. Reconsiderat dintr-o asemenea perspectivă, "...Sinele se dovedește a fi o reprezentare arhetipală care diferă de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
instituțional autonom și nu ca secție a altei biblioteci, a fost desființată. Reflectând asupra acestor situații, dublate de opinia că nu se poate vorbi de o abordare exclusiv sincronică în nici o disciplină și că nici o experiență didactică nu poate fi ipostaziată în exemplu de abordare justă, eficientă și potrivită oricărei situații, dar că suma experiențelor individuale pot contura un tablou general al stării de spirit al unei categorii profesionale vizavi de predarea unei discipline ca limba și literatura română, am hotărît
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
doi termeni, sincronic și diacronic, termeni specializați în lingvistică pentru dinamica și statica faptelor de limbă și nu de metalimbă sau meta-obiect de cercetare necesită lămuriri suplimentare. Sincronicul ar desemna, în opinia noastră orizontul contemporan cu noi, experiențele didactice contingente, ipostaziate în scris prin articole, lucrări de gradul I și prea puține încă - lucrări de doctorat, deși avem acum dovada că acest lucru este fezabil, iar diacronicul înseamnă totalitatea lucrărilor anterioare momentului actual, care răspundeau și certificau preocupările didactice corespunzătoare momentelor
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
universitare în postura de a fi caduce, fiind receptate ca purtătoare de informații revolute. Din autori de articole, publicate în Gazeta învățământului, Revista de Pedagogie și în alte câteva reviste, postură unică între anii 1946-1998, prin care cadrele didactice își ipostaziau experiența directă la catedră, profesorii și chiar învățătorii au început să devină ei înșiși autori de ample lucrări, pe care le-au lansat pe piața avidă de informații ori de unde acestea ar fi venit. Acest lucru a schimbat major statutul
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
reveni. Deocamdată, iată: „Ieri, duminică, am făcut peste douăzeci de kilometri la marginea pădurii Lyons, mai cu seamă în splendida vale a Lovreriei (plecând de la Gisors). Astăzi, euforie și frenezie filozofică” (I, 340). De unde această frenezie? O rătăcire fără sens ipostaziază adevărul și îi oferă lui Cioran mai multă proximitate a lui decât cititul. Să nu fi fost Cioran din același motiv un împătimit al cititului, mai ales când aflăm că era pasionat de biografii? Dar cititul poartă deseori tocmai semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tale și poți admite totodată, fără urmă de deprimare, că, la urma urmei, era mai bine să nu fi fost nicicând” (III, 376). Or, în secvența imediat următoare, consecință, în fapt, a acestei sinteze între tot și nimic, Cioran se ipostaziază drept „profet al sfârșitului”. Dar un profet disprețuit și uitat, de care să nu-și amintească decât ultimul om. „În clipele mele de megalomanie, spune Cioran, îmi spun că e cu neputință ca avertismentele mele, prezicerile mele să fie disprețuite
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
omologii istorice. Practica omologiei presupune crearea textului istoric ca text ficțional În care metaforele au rolul de a limita și coagula invenția narativă, pentru a o face capabilă să afirme subiectivitatea observatoare, cu sentimentul ei cosmologic. Textul istoric astfel rezultat ipostaziază „ficțiuni utile” (În formula lui Nietzsche, care vedea „trecutul În pericol de deformare, de reinterpretare În conformitate cu criterii estetice, fiind astfel adus În apropierea ficțiunii”) sau În „ficțiuni necesare” (la noii istoriști). În Etica interpretării, Gianni Vattimo contemplă și el posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
obiect. În aceasta, era vorba În ultimă instanță ca subiectul să Înțeleagă și, Înțelegând, să posede obiectul (nu În sensul sexual al cuvântului, ci În cel, dacă vreți, economico-juridic). Or, acest mod (prejudicial) de a vedea lucrurile duce la a ipostazia tipul cosmologizant-consumist ca tip originar (Urphänomen) al relației În general. De aici riscul de a judeca și chestiunea alterității (În sensul ei puternic: relație Între două euri, chiar dacă unul e doar un alter-ego) pe baza unui model monist. Or, Humboldt
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
locul comun al tuturor acestor nostalgii răspândite în lume, cari adunate la un loc formează însăși esența ei"251. Admirația față de unul dintre prietenii din copilărie Paul va fi dirijată, de asemenea, de aceeași obsesie a imitației existenței a naratorului-personaj, ipostaziată de data aceasta în imaginea varieteului din oraș: îl mai iubeam pe Paul pentru viața secretă pe care o ducea dicolo de ocupațiile zilnice și din care nu-mi parveneau decât ecourile șopite cu stupefacție de persoanele mari din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]