79 matches
-
Alexandra Olivotto Dincolo de subtitlul ce figurează pe coperta cochetă a lucrării lui George Achim (Iluzia ipostaziată. Utopie și distopie în cultura română), o surpriză îl așteaptă pe cititor: "grosul" volumului e ocupat de o polemică asupra conceptului de utopie/ distopie (cu referiri la teoreticienii genului, dar și la lucrări ce îl exemplifică) și doar o sută
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
ar putea fi - dacă femeile ar lua decizia politică de a și-o asuma - o posibilitate locală pentru o răzbunare globală. Dincolo de aceste exemple de inducere în eroare a cititorului, avalanșa citatelor disimulează și anumite omisiuni semnificative: în capitolul Iluzia ipostaziată: utopie și ideologie, nu se menționează nicăieri (nici fugitiv, cum ne-am obișnuit deja) contribuția Școlii de la Frankfurt (legătura formulată de Adorno între utopie și principiul identității, pe filieră freudiană). în concluzie, cantitatea bibliografiei nu garantează și calitatea ei, mai
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
calendaristice sînt invocate pentru a oferi o definiție a urîtului în context ritual. Analiza continuă cu descrierea în context neritual - lirica folclorică, legenda, cîntecul epic, basmul și snoava. Imagistica urîtului se dovedește surprinzător de bogată. Interesant e, de exemplu, urîtul ipostaziat, devenit obiect liric, o antropomorfizare doar aparentă, pentru că sugestia rămîne la jumătate de drum. O atenție deosebită merită paginile despre basm. Dincolo de text, autoarea descoperă formidabila memorie culturală a acestei categorii folclorice care permite deducerea unor semnificații astăzi ocultate. E
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
timp, fără să-ți fie rușine să-l privești în ochi. Așa că traducea mai departe scurtele indicații al doctorului, întrebările familiei, nevoia unui pahar de apă, știind că între cele două limbi se cuibărise limba bolii, pe scena acestui suflet ipostaziată în corp. Iar despre aceasta nu știa mai nimic, probabil că nici nu avea să afle vreodată de ce se îmbolnăvise, cum se traducea în limbajul sufletului? De ce tocmai ea? Ce avem cu toții comun este morbul morții, încerca el să relativizeze
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
un subcapitol final al expunerii sale teoretice. Citind aceste "însemnări finale", apoi recitindu-le după ce te-ai lăsat purtat pe nisipurile mișcătoare ale "taifasurilor" nu-ți poți reprezenta "muzica țigănească" altfel decât ca pe o realitate proteică, multiplu și instabil ipostaziată, scăpând oricăror analize după criterii apriorice. " "Adevărurile" referitoare la "muzica țigănească", oricare ar fi ele, sunt circumstanțiale", scrie Speranța Rădulescu, unele dintre ele fac parte, mai notează ea, "din categoria celor etern provizorii și conjuncturale". Pentru specialiști " etnologi, etnomuzicologi, muzicologi
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nud ca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
Considerîndu-se pe sine un emisar al Providenței, nu acționa, cu toate astea (era să spun: cu toată oastea!), în numele "necesității istorice", de mai tîrziu. De inspirație hegeliană, acest concept misticoid e o "găselniță" marxistă, - care justifică, absolvă, inocentează orice crimă. Ipostaziată excesiv și acționînd teleologic, aidoma divinei Pronii, Istoria (cu un "I" majuscul) ține cu clasa muncitoare și avangarda ei, partidul, Partidul (cu "P" mare): unic, omnipotent și infailibil. Se înțelege de la sine că NU trebuie să fii Stalin, pentru ca, mare
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
ascund peisaje interioare pe care tânăra încearcă să le deslușească, coborând în propriile-i adâncuri și descoperindu-și astfel adevărata identitate. Iubirea este aici momentul privilegiat în care întâlnirea cu celălalt declanșează mecanismele oglindirii de sine. Coborârea în adâncuri, întâi ipostaziată ca descindere în privința Tinei, mai apoi cufundare în misterul culorilor de pe pânzele artistului, ajungând în cele din urmă la contemplarea "prăpăstiilor" proprii, este mișcarea privilegiată a transfigurării, dezvăluind realități fictive ce se dovedesc în cel mai înalt grad intime, teritorii
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Și atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nud ca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
mantia albă a morții." (p. 377). Cu o seară înainte de a fi dărâmată de factorii "progresului", moara roșie, ca o cruce uriașă, cu ușa ei "morfăită de timp", respiră greu, în agonie. Suflul vital al satului, refugiat și "regrupat" aici, ipostaziat apoi, după moartea lui Maxu, în atâtea alcătuiri imateriale, fantasmatice, se va revărsa din nou peste sătenii docili, umplându-le sufletele răbdătoare și lașe. Ultima parte a romanului, redusă ca întindere, dar de mare intensitate, încadrează și mai bine istoric
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nudca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
luat de unde nu este nimic." (p. 72) Acesteia, Andreea Răsuceanu îi mai adaugă una, pe care-o corelează cu o analiză (pertinentă, dar pe alocuri inutilă, mai ales în inventarierea bestiarului) a frescei Bisericii Mântuleasa. Între categoriile păcătoșilor care apar ipostaziate acolo, există una, a celor care ascultă pe sub ferestre, pe care n-o mai întâlnim nicăieri altundeva. Sursa e un text apocrif din secolul al XVI-lea despre coborârea Maicii Domnului în infern. Pedeapsa cuvenită acestor indiscreți e cum nu
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
în momentul respectiv, din diferite motive, nu conveneau ideologilor PMR sau PCR; foarte multe ediții de autori clasici au la un moment dat puncte de suspensie puse între paranteze, semn că a fost eliminat un fragment, astfel încât cititorul se trezește ipostaziat, fără voia lui, în papirolog, trebuind să încerce completarea lacunelor din text. în consecință, pentru aproape toți autorii sunt necesare ediții cu adevărat științifice realizate conform unor norme și standarde de mult stabilite. N-aș vrea în nici-un fel să
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
citi. E, cum am mai spus, încă un scenariu distopic marca Matei Vișniec. Computerele vor ajunge să scrie în locul nostru. Vor apărea programe îndeajuns de subtile încât să imite, cu fidelitatea tehnicii de vârf, inclusiv gustul literar. Un asemenea program, ipostaziat aici sub sigla Easy Teller, știe, de pildă, că o frază de felul „X se trezește izbit, din interior, de o explozie de tăcere” e preferabilă uneia ca „X se trezește lovit, din exterior, de o explozie de tăcere”. Dar
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
utilizează fără rușine credința și pioșenia ca pe niște ocazii de a-și asigura o dominație asupra trupurilor și a sufletelor, pentru ca mai apoi să exercite o reală și redutabilă putere politică. Oamenii îi creează pe zei după chipul lor ipostaziat. Plecând de la propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sub semnul setei metafizice. Prin expansiune, Eul ideal investește, cu o aură simbolică, și toposul oglindit în titlu; aspirând astfel la tainicele hiperspații onirice. Odată cu posibilitățile sporite de înălțare spre o vedere superioară, „Ochiul somnului“ (prin care privește Eul ideal), ipostaziat, se identifică cu „Darul iubirii” ancestrale, ale căror energii abundă în proiecții erotematice. Deși pare a fi un paradox, la această dimensiune, împărat pe claritatea imaginației „somnului“ este conștientul; primitor de semnale luminoase din focarul subconștientului. Acest transfer difuz de
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
o creație poetică de mare profunzime. Ceea ce m-a impresionat și mă impresionează totdeauna la această cântare a Bisericii este faptul că cei care o săvârșesc și o celebrează se adresează crucii ca unei adevărate persoane. Crucea este văzută aproape ipostaziată, deci nu e tratată ca un simplu obiect, ca un simplu principiu sau regulă cosmologică matematică, un principiu abstract, ci este personalizată. Un lucru m-a impresionat încă de când eram student aici la Teologie și, studiind, mi-am dat seama
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
rog, a fost un vis frumos, acela de a îmbrățișa această artă. Dar, ca orice vis prea frumos, s-a terminat foarte repede. Am scris în Popasurile vieții câte ceva despre visul meu de a deveni balerină. Emilia Țuțuianu: Ființa umană, ipostaziată necurmat în acel eu personal care este ,,scena” pe care se desfășoară viața fiecăruia dintre noi, destinul nostru oscilează permanent între propriile pulsiuni ce se vor satisfăcute imediat și presiunile pe care lumea exterioară sau ordinea morală le exercită asupra
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
și datorită faptului că vor fi băut din apa sălcie a dezamăgirii, întinsă cu mâna care scrie fără roade, sau vor fi fost împinși prin vreun hățiș de irealități și denigrări. Cine a dorit se va regăsi în aceste pagini, ipostaziați așa cum i-am cunoscut, cine nu, au dreptul de a examina dacă au făcut bine, după ce le voi fi inspirat o minimă încredere. Am cunoscut-o la „Odeon” pe actrița Crina Mureșan și am înțeles prin ea de ce coama pădurii
CRINA MUREŞAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357623_a_358952]
-
pe sine în chip plenar, cu alte cuvinte, de a deveni. Arhitectura interioară a ceea ce denumim generic libertate se poate construi, după criterii diverse, în fel și chip. Dacă ne raportăm, spre exemplu, la axa verticală a existenței, libertatea apare ipostaziată aidoma unui dat divin de o incontestabilă măreție și larghețe interpretativă. Privind fenomenul pe linie orizontală, din perspectiva evoluției ontologice de tip pragmatic a Omului din oricare veac, ea ni se înfățișează ca un drept firesc al acestuia moștenit pe cale
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
slava lui Dumnezeu” (Romani 15, 7). Acceptarea celuilalt ca popor, neam, limbă și cultură este astfel poruncă dumnezeiască. Anularea granițelor și diferențelor de orice natură, nu a fost Voia lui Dumnezeu niciodată, și nici nu va fi vreodată, existența omenirii ipostaziată în neamuri, fiind bineplăcută lui Dumnezeu și voită până la sfârșit. Cartea Apocalipsei mărturisește despre existența în veci a neamurilor, în Noul Ierusalim - cetatea sfântă în care acestea vor umbla în lumina dumnezeiască și vor aduce în ea slava și cinstea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
sub semnul setei metafizice. Prin expansiune, Eul ideal investește, cu o aură simbolică, și toposul oglindit în titlu; aspirând astfel la tainicele hiperspații onirice. Odată cu posibilitățile sporite de înălțare spre o vedere superioară, „Ochiul somnului“ (prin care privește Eul ideal), ipostaziat, se identifică cu „Darul iubirii” ancestrale, ale căror energii abundă în proiecții erotematice. Deși pare a fi un paradox, la această dimensiune, împărat pe claritatea imaginației „somnului“ este conștientul; primitor de semnale luminoase din focarul subconștientului. Acest transfer difuz de
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
și antimodel, trecerea e oricând posibilă. Până la urmă orice om e, de la început și până la sfârșit, în competiție numai cu sine însuși, iar acest lucru mi-l imaginez cât se poate de concret. Un șir de alergători prin viață - omul ipostaziat la diferitele lui vârste conștiente, în diverse etape ale vieții - care duc, șerpuit, spre linia de sosire (pe care scrie exitus). Uneori alergătorii sunt egali cu ei înșiși, iar adolescentul, tânărul, maturul, bătrânul, omul în profesie, omul în familie, prietenul
INTERVIU CU D-NA IOANA PARVULESCU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372663_a_373992]
-
utilizează fără rușine credința și pioșenia ca pe niște ocazii de a-și asigura o dominație asupra trupurilor și a sufletelor, pentru ca mai apoi să exercite o reală și redutabilă putere politică. Oamenii îi creează pe zei după chipul lor ipostaziat. Plecând de la propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
are drept cauză ocultele subterane ale istoriei politice (mai ales în Ierarhii ), fiindcă, în esență, catastrofa pare înscrisă definitiv - și din capul locului - în chiar codul genetic al individului. Cu anii, S. a reușit să „evadeze” din arcanele propriului eu ipostaziat, pe de o parte prin aluvionarea evenimențială, procedeu care prinde substanță odată cu Schimbarea la față, iar pe de alta prin imaginarea unor situații bizare, ca în romanul Quo vadis, Domine? (I-II, 1993-1996), o incitantă fantezie politică: Securitatea ar fi
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]