2,312 matches
-
și de cultura și de disponibilitatea la emoție a privitorului tabloului. Sînt însă poeme cum e Ferestre în aprilie, de pildă, unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste scrise vreodată în limba română, pe care le poți lua pe ipotetica insulă pustie fără nici o altă explicație. Una peste alta, Șerban Foarță este un poet de lux pe care ți-l permiți sau nu.
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
de aproximativ 50 de metri de una dintre cele mai circulate și aglomerate intersecții din București, un punct nodal pentru transportul din capitală. Zgomotul generat într-o asemenea intersecție este la un nivel de decibeli mult mai ridicat decât orice ipotetica reflexie a sunetului din locația Tuborg Green Fest.Cele două scene ar fi fost situate la o distanță de aproximativ 600 m una de cealalata, scena Tuborg Green Fest fiind plasată cu spatele către cealaltă scenă, pentru a nu permite
Cum să-ţi fuţi brandul într-un singur pas simplu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82707_a_84032]
-
urmă reușești să te semnezi)...Nu vreau să polemizez cu tine pt că divagam în mod evident de la prostioarele marxist-fetisiste ale lui Bucurenci. Nu cred că i-ai înțeles nici pe Eliade și nici pe Durând, din moment ce ma iei cu “ ipotetica idee de suflet” și cu : ‘’abureala existenței faptului religios”.Ei nu se ocupă de fixarea regimului ontologic al sufletului în insectarul științelor pozitive, adică nu vor să-ți bage pe git ideea că sufletul ar exista ca entitate separată de
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
suprarealist știut. Plagiatul nu e însă în firea lui Ion Barbu, - cred că ar fi și cronologic exclus. în orice caz, inspirația poetului român, cert originală, este desăvârșită într-un stil de baladă sublim incantatorie ce ar fi dat Construcției, ipotetice, un accent muzical perfect organizat, autentic, fără acele fuites... fără acele scăpări ilogice tipic surealiste lipsite de vreun consens social, fără miezul profund de care tocmai vorbeam, de gălbenușul primordial, de acel ceas galben, necesar... Prima impresie, la ieșirea din
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
reproșurile sale (cu prisosință justificate de istorie) iar Eliade să se apere, să încerce să se explice, să fie forțat să-și recunoască greșeala - forțat de logica interioară a noii situații istorice și de propria sa conștiință. în acest scenariu ipotetic, nu-i deloc exclus ca Sebastian să-l fi absolvit pe Eliade așa cum Leo Baeck, fostul rabin al Berlinului și supraviețuitorul de la Theresienstadt, îl absolvise după razboi pe C.G. Jung pentru declarațiile sale pronaziste din anii '30. Această confruntare între
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
adesea evitată în manualele și în ghidurile de conversație din a doua jumătate a secolului al XX-lea, poate pentru caracterul ei inconvenabil din punct de vedere politic (putea să apară ca prea umilitoare social, ori ca prea ceremonioasă pentru ipoteticele relații egalitare - tovărășești) - nu e neapărat simpatizată nici după schimbarea de regim, cînd pare a fi suspectată de balcanism și non-modernitate. Mai puternice decît interpretările ideologice sînt însă obișnuințele lingvistice. Textele actuale din Internet (articole de ziare, liste de discuții
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
adevărată magie, este capacitatea lui de a-i face pe spectatori să "vadă" pe scenă diverse alte personaje sau animale, case, grădini etc. Toate acestea nu există, dar pantomima genială a lui Dan Puric le sugerează, le conferă o existență ipotetică fulgurantă, încât ai putea să juri că le-ai întrezărit cu adevărat (iar dacă ai avea la dispoziție un aparat de fotografiat, ai fi tentat să le și fotografiezi, pentru a constata apoi, bineînțeles, la developarea filmului că pe scenă
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
a lui Arghezi se împarte între ateism și satanism. Pe bună dreptate, I. Negoițescu arată că "atitudinea lirică argheziană fundamentală este aceea a unui necredincios chinuit de necredința sa, a unui ateu religios. Iată de ce, mai puternică decît sentimentul prezenței ipotetice a lui Dumnezeu, este totuși starea de perpetuă clătinare a conștiinței, incertitudinea existențială a eului liric, neantul invadînd de peste tot omul înfrînt, strivit între stepa de jos și stepa de sus, impunîndu-i chiar un simțămînt de rușine existențială". În virtutea antenei
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
și nu neapărat Niklaus. Sau poate că, de fapt, Hoffmann a ghicit ce se întîmplă, însă nu are curaj să înfrunte viața. O altă prejudecată spune că poetul autentic se refugiază între fantasme. Olympia are caracter, așa că, probabil, într-un ipotetic viitor comun, nu i-ar da ocazia să mai compună elegii. Prin urmare, să-l lăsăm, pentru moment pe Hoffmann și să ne întoarcem la Olympia. Cea care, văzînd că Hoffmann n-o ajută (deci n-o merită) și aflată
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
din care a ieșit din 1940. În expozeul său, eliadistul american se arată sincer interesat de dezbaterile medicului român canadian, deoarece polemicile sale nu sunt cu morile de vânt, ci cu detractori plătiți sau rău intenționați, ca să-și asigure o ipotetică rămânere și după dispariție, agățându-se de pulpana veșniciei lui Mircea Eliade. Dintre nenumărații violatori ai adevărului istoric - și moral, ori cârtitori cu simbrie plătită, medicul Dworschak, după ce le Înregistrează numele (nu ca la o turmă, ci ca la starea
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Atlas Lingvistic) a numelor de jucării, dintre care cele atribuite spontan de posesori - copii și părinți - sînt infinit mai interesante decît cele comerciale, propuse de producători (false nume proprii, revenind unor serii întregi, unor prototipuri). Ne-am putea imagina o ipotetică investigație științifico-fabuloasă, care să acopere toate zonele țării, urbane și rurale, urmărind de-a lungul secolelor fazele și modelele de denumire, în funcție de categoriile de indivizi - de preferință antropomorfi și animalieri, căci jucăriile cele mai susceptibile de a primi un nume
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
realității (ludice). Sursele literare - cel puțin cele românești - sînt totuși puține. O literatură a copilăriei agreste, în aer liber și în mijlocul tovarășilor de joacă, propune obiecte generice, neindividualizate prin nume: zmeie, arșice (Alecsandri), titireze, scrînciob... La Creangă au nume nu ipotetice jucării (minimaliste: „copilul, încălecat pe bățul său...”), ci instrumentele de pedeapsă - Calul Balan, Sfîntul Nicolai. Apar din cînd în cînd surprize: jucăriile convertite în mesaje ironic-sentimentale - păpușile scrise pe frunte din La aniversară (Eminescu), ursul eroului masculin din Ochii Maicii
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
în relație absolută a tuturor inadaptaților sub forma unei rețele prin care terapia în grup să fie, mai mult, funcțională în masă. Căci terorismul din titlu este o metaforă, dar nicidecum doar una a obsesiilor inadaptării, ci și a unei ipotetice soluții. Fără o realizare textuală, lexicală așadar, a acestei idei, fără dezvoltarea ei minuțioasă, paroxistică chiar, cartea nu e deloc un manual ci doar un fel de schiță, abia intuită, cu multe versuri fără tensiunea cerută de subiect. Ce pare
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
flutură năframa rosicrucismului iliescian. Chiar de-ar fi să câștigăm, în intervalul de până la alegeri, mondialele, europenele și olimpicele la fotbal, Formula 1 la automobile, Miss World, Mister Universe și vreo nouă-zece premii Nobel, există toate șansele ca astfel de ipotetice evenimente să nici nu fie difuzate la emisiunile de știri, dacă autorii isprăvilor nu-și vor clama identitatea pesedistă. Și asta pentru că fără acordul lui Octav-Baba, în România celor "O mie și una de nopți" ( adică, de două ori câte
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
zugrăvite în gravurile și picturile cu canibali în secolele XVI XVIII, textul se citește altfel în prezența acestora. E vecin studiul de față cu cercetările de imagologie în măsura în care urmărește felul în care e construită, mai de grabă independent față de un ipotetic model real și ca o deghizare a propriei identități, imaginea antropofagului: Înainte de orice precizează autorul în această carte este vorba despre noi și despre lumea noastră." E vecin apoi cu studiile de istorie a mentalităților în măsura în care constatarea dispariției canibalului din
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
în revistă a istoriei românilor, văzută din perspectiva dihotomiei ortodoxie-naționalism. După câteva zeci de pagini de divagații despre a doua și a treia Romă, antisemitismul lui Hasdeu, influența ideilor lui Eminescu asupra mișcării legionare, colaborarea lui Mircea Eliade cu un ipotetic guvern legionar în exil, implicarea legionarilor în Revoluția din 1989 și multe alte năzdrăvănii prea încurcate pentru a fi relatate aici, e foarte greu de stabilit dacă Pricop însuși mai reușește să urmărească firul propriei sale povești. Atmosfera confuză este
Somnul rațiunii by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10388_a_11713]
-
Mircea Dinescu în fața situației de a răspunde cu "da" sau "nu" în legătură cu dosarul de Securitate, Voiculescu a adoptat strategia contraatacului pe la spate: a evocat întâmplări ce n-aveau nici o legătură cu întrebarea, a acuzat și a răsacuzat, ca și cum problema colaborării ipotetice lui Mircea Dinescu la "Antena 3" ar fi fost echivalentul perfect al colaborării lui "Felix" cu Securitatea... Dacă toată această sordidă poveste ar avea o morală, ea ar putea fi una de genul următor: nu are nici o importanță dacă ai
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
în urma evenimentelor catastrofale, mi-a dat de știre prea târziu că mă aburcam pe ruinele încremenite, mute, siderale, ale altui bloc căzut, din care nu răzbea nici o urmă, nici un ecou de viață. M-am cățărat astfel înainte până la altitudinea unui ipotetic etaj 3, coborând apoi o pantă care mă ducea vertiginos în Hristo Botev; însă cam în dreptul fostului etaj 1 al fostei clădiri m-am pomenit cu un otgon gros înfășurat în jurul gâtului ca o cobră metalică ucigașă. Speriat, l-am
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
poetul e un grăsan Care a vrut să adune tot pămîntul sub coajă, Să-l ocrotească într-un fel încasînd bobîrnacele celor svelți, Își alintă trupul cu: fratele meu, porcul, Iar pe tine, cititorule, te pune pe drumuri greșite Arătîndu-ți ipotetica stea Canopus, Trimițîndu-te pînă acolo, tăindu-ți apoi orice posibilitate De a mai reveni între muritorii fericiți Se pupă cu cîinii prin parcuri - spun unii -, Botul i s-a alungit ca al lupilor, Și-a inventat un pedigriu fabulos Cu
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
mai important rând însă avem de-a face cu jocul derutant al adevărului și aparenței ce se înscrie în amintitele norme de desenare a unui scenariu enigmatic. Concentrând întregul interes al cititorului-detectiv asupra unei delapidări concrete, reale, efective (deși numai ipotetice, în fond), Caragiale, ca un veritabil mare maestru al combinațiilor, execută o dexteră deplasare a atenției de la adevărata delapidare (deși doar virtuală și ea): aceea consumată în mintea și-n cugetul lui Anghelache. Ea și nu cealaltă reprezintă hybrisul, vinovăția
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
așază totodată o bună distanță între psihanaliza clinică, terapeutică și cea culturală, în speță psihobiografică. Și-a luat de altfel toate precauțiile printr-un capitol introductiv, care fixează cadrul teoretic al aplicației sale. Și a intuit, prin ideea de înțelegere ipotetică, dificultățile mari (la drept vorbind, insurmontabile) pe care le ridică în calea interpretării forma operei de artă. Cu alte cuvinte: indicibilul care conferă originalitate unui autor. Este reproșul ultim și cel mai frecvent adus psihanalizelor exercitate stângaci și excesiv, care
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
obligatorie. Dacă aș fi locuit nu în Moldova ci în Basarabia, aș fi fost poate deportată în Transnistria, aș fi suferit de foame, de frig, chiar de tifos exantematic. Ca tînără și adultă am trăit însă efectiv (nu la modul ipotetic) sub semnul comunismului, și toate percepțiile autorului Ușii interzise au fost și ale mele (atîta doar că el le înfățișează în cuvinte mai pregnante și mai inedite decît aș putea eu s-o fac, magnetismul acestei cărți sincere și atașante
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
unde, între mai 2002 și iulie 2004 apăreau vinerea dimineață, și publicate sub numele acesta ciudat sînt acte dintr-o comedie a limbajului. Și, nu mai puțin, dintr-o comedie de moravuri. Scurtele cronici, făcute să așeze pe un i ipotetic nu un punct, ci o tremă, sînt, precum criteriile de selecție pomenite în prima dintre ele, "inefabile și insidioase ca parfumul". Au, se vede, aceeași capacitate de "difuziune". Ideile intră una în "țesătura" celeilalte, atrase de eufonii, de spontane emanații
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
decenii, a cărui serioasă readucere în discuție e absolut necesară. Centrul de greutate al cărții este constituit de un studiu amplu despre creștinismul românesc, evaluîndu-se problemele spinoase ale cercetării sale, dincolo de clișeele patriotice și de dogmele ecleziastice, istorice sau lingvistice (ipotetica creștinare de către apostolul Andrei, legătura dintre romanizare și creștinism etc.); sunt evocate raportul complex, de la începuturi, dintre zonele citadine și rurale, dintre populația autohtonă, grecii din colonii (care au dat primii martiri) și romanii proveniți din diverse zone. Sînt relativizate
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
temporal, pentru că Agendele lui Lovinescu cunosc o istorie și evoluează în salturi ondulatorii, ale căror alternanțe nu-și află prin conținutul lor o explicație. în lipsa unor documente care să înlesnească interpretarea, se pot face cel mult speculații sau simple presupuneri ipotetice. Trebuie luate în considerare două momente: când i-a mărturisit Lovinescu lui Monda conținutul și modalitatea formală de structurare a Agendelor (apreciate de ultimul ca alcătuind un Jurnal), destinate de critic unei apariții postume? Și: când și-a notat autorul
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]