2,638 matches
-
viziunile primare și viziunile secundare ,nu sunt și nu pot fi niciodată conotate axiologic pe plan estetic" (p. 85). Diferența dintre ele rămâne de natură morfologică, nu axiologică. În acest fel, criticul scapă de reproșul că ar conota pozitiv componenta irațională a viziunii, în sensul acordării atributului de autenticitate, iar componenta rațională, care intervine în etapa de elaborare a viziunii, ar fi conotată negativ. Căci nu există viziune poetică în afara expresiei, adică în afara unui efort de elaborare cu o minimă participare
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
o minimă participare a rațiunii. Viziunea neexprimată este o pură presupoziție. Ca o consecință, diferențele dintre mai multe viziuni estetice pot fi estimate estetic în funcție de gradul de elaborare a expresiei, în funcție de posibilitatea rațională a expresiei de a scoate la suprafață iraționalul. Prin urmare, dacă iraționalul este cu adevărat o sursă sau un factor inductiv al viziunii, aceasta nu se poate materializa fără un efort rațional de elaborare și expresie. Viziunea înainte de expresie sau transa pot constitui obiectul de studiu al parapsihologiei
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
rațiunii. Viziunea neexprimată este o pură presupoziție. Ca o consecință, diferențele dintre mai multe viziuni estetice pot fi estimate estetic în funcție de gradul de elaborare a expresiei, în funcție de posibilitatea rațională a expresiei de a scoate la suprafață iraționalul. Prin urmare, dacă iraționalul este cu adevărat o sursă sau un factor inductiv al viziunii, aceasta nu se poate materializa fără un efort rațional de elaborare și expresie. Viziunea înainte de expresie sau transa pot constitui obiectul de studiu al parapsihologiei sau al altor false
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
false științe, în nici un caz nu pot fi (pentru că, literar, nu există ceea ce nu e materializat în expresie) obiectul de studiu al unei psihologii sau filosofii a creației. Cătălin Ghiță a înțeles bine această dificultate de a disjunge între componenta irațională și cea rațională a viziunii: a renunțat în bună măsură la actul valorizator de distincție între viziune și pseudoviziune, înlocuind aproape peste tot această opoziție înșelătoare cu termenii mai adecvați, de natură morfologică: vizionarism primar și vizionarism secundar. Eram înclinat
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
țări. E irelevant că în urmă cu două sau trei mii de ani în India sau în zona arabă au înflorit civilizații de nivel excepțional. La ce bun acea civilizație dacă tot ce-a rămas din ea sunt sâmburii brutalității iraționale și ura sălbatică? O fi preluat (prelucrat, adaptat) dl Geoană de la americani sintagma ,revoluția binelui", dar sufletul său tot spre Marele Vecinuț (vorba lui Isidore Isou) trage. Culmea-culmilor, nu Geoană sau Iliescu au fost politicienii români care-au avut curajul
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
refugiați au răspuns că o astfel de atitudine reprezintă doar o manifestare a islamofobiei, întrucât nu toți musulmanii sunt teroriști (lucru evident și pe care nu-l susținuse, de fapt, nimeni). Totuși, o fobie este definită că o o teamă irațională, lipsită de o cauză obiectivă, față de ceva, iar xenofobia - o atitudine de teamă, respingere și ura față de persoanele străine, doar din motive etnice. Din această perspectivă, indiferent de religie sau etnie, intrarea fără verificări suficiente a unor grupuri mari de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
întâmplă în Olanda, toleranța este înlocuită de arestări și trecerea în ilegalitate a unei întregi industrii. Problema aici este că “cel mai luminat” dintre statele lumii își folosește puterea militară și economică pentru a-și impune politică prohibiționista, aberantă și irațională, întregii planete. Până de curând, câteva țări din Europa au reușit să se eschiveze, dar presiunea e în creștere. E amuzant că la un moment dat până și Puțin a încercat o reformă în această privință, dar... e eșuat la
Fiat justitia, pereat mundus? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82927_a_84252]
-
e locul analizei conținutului propriu-zis al scrierilor lui Kurt Treptow. E treaba specialiștilor. Dar nu pot să nu constat că, și în acest caz, serviciile secrete românești au dat girul unui personaj cu o clară activitate de sprijin a direcțiilor iraționale din istoria noastră. Dacă volumul despre Dracula purta pe copertă numele editurii, cartea despre Zelea-Codreanu menționează doar locul tipăririi: Iași. Chiar, aș fi curios sub ce siglă - și cu ce bani - a apărut această reabilitare a sinistrului șef legionar! Și
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
Nu știm totdeauna exact de ce au loc și de ce tocmai atunci cînd au loc (și nu mai devreme sau mai tîrziu). În povestea mea, așa cum mi-o închipui, se amestecă o mulțime de lucruri precise, demonstrabile, și altele care par iraționale, în orice caz foarte misterioase. Într-un moment oarecare din trecut cineva ia condeiul (sau, mai bine zis, pana de gîscă) și scrie în limba română cîteva rînduri sau cîteva pagini. E o epistolă, o înșirare de evenimente, un imn
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
regăsește plenar abia în modernism. După ce, la începuturile sale, patosul romanticilor s-a arătat tributar retoricii clasiciste, înlocuindu-i doar "conținutul", individualismul își cere drepturile "prin interiorizare, prin părăsirea oratoriei, prin decăderea plasticei evidente, prin muzicalizarea savantă și prin biruința iraționalului și a subconștientului". "Clarității solare" a discursului clasic i se subsitutie un limbaj dificil, eliptic și aluziv, care poate fi numit ermetic. Se produce un fel de încețoșare a poeziei, o "împînzire" a ei cu mister, ca o posibilă consecință
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
larghețe, Șerban Cioculescu punctează metamorfoza poeziei care, dintr-un discours al conștiinței rațiocinante, exploatînd poncifurile sentimentului, trece într-o viziune a registrului sufletesc în ansamblu, compus însă din "motive fragmentare și discontinue": "impresii, sentimente, stări de vis, stări subconștiente și iraționale". Neîndoios, rațiunea rămîne un pilon al acestui ansamblu al psihicului omenesc, fără a-i reveni însă, în creație, un rol exclusivist, exterminator al clarobscurului, și nici măcar cel de-a încifra inutil, cum se mai întîmplă, "de a întuneca, prin artificiu
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
vocației sale intelectualiste, "laice", o remarcabilă înțelegere pentru o asemenea perspectivă "de adîncime". Henry Bremond însuși va admite, în cadrul amplelor controverse ce le-a iscat, că factorii raționali joacă un incontestabil rol în elaborarea poemului, deși cooperează, inevitabil, cu cei iraționali. Dispunînd de un instrumentar variat, cu specificare sensibilă ca și abstractă, în diverse gradații, creația poetică produce o elevație spirituală, analoagă experienței mistice, dar fără o identificare cu aceasta. Arta nu e o imitație sau o anexă a altui domeniu
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
a extins aria de interes dincolo de orizontul artei noastre - el manifestîndu-se invers, prin monotematism și prin diversitate stilistică -, acest spațiu a creat o stilistică unitară a receptării, o coerență inimaginabilă a comportamentului artistic și a devenit, sub presiunea unor energii iraționale, probă obligatorie pentru buna funcționare a resorturilor adînci ale actului de creație. Aici s-au verificat, de-a lungul a cîtorva decenii, nu doar un interes particular pentru o anumită configurație peisagistică și fascinația pentru o sinteză aproape didactică a
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
fraudulos și anonim visul propriei noastre morți, cel care ni se va împlini la urmă de tot, iar grefierul crezu cu toată convingerea că se află în fața împlinirii acelui vis neștiut". Oamenii se lăsau dirijați de prevestiri și superstiții, de iraționalul din ei și nu puteau ordona și înfrîna revărsarea lăuntrică. "Abia acum grefierul descoperi că presimțise acest moment și se temuse de el, fără să i se mai poată opune. Îl presimțise încă de dimineață neștiind însă precis în ce
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
de "schimbare" a unei lumi strîmb alcătuite. O schimbare nonviolentă, la antipodul celei preconizate de Marx, bizuită pe "iluminare". Intervine, în baza stabilirii ilogismului, o tehnică temerară a reabilitării valorilor, a reumanizării. Cu cît o împrejurare ni se înfățișează mai irațională, mai "scandaloasă", cu atît apare mai improbabilă supraviețuirea ei: "În comunism,/ omului i se spune mereu:/ "Taci din gură!"./ În democrație,/ i se repetă zilnic: "Vorbește,/ fiindcă oricum/ nu ne interesează ce spui!"" (Diferența dintre comunism și democrație). Sau: "Isus
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
fertilă descătușare a sensibilității feminine. Fără îndoială, cum vom vedea din exemplele alese, grație unor descrieri și evocări ce mustesc de substanța fluidă și imprevizibilă a eternului feminin, discursul acestor proze scurte împrumută ceva din incoerența benignă, revelatoare de profunzimi iraționale, a fiicelor Evei. Însă, după cum sugera E. Lovinescu, în Critica, "opera scriitoarei e o scufundare violentă a principiului solar în colțuri de umbră". Aflăm o primă ilustrare a tendinței scripturale enunțate în Sephora, text aparținînd primului tom de proză scurtă
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
ca segmentele care alcătuiesc unitatea temporală a unei stagiuni sau a unui an teatral să pară venite din lumi cu totul separate, fără nici o legătură între ele. Există, aici, lângă fiecare dintre noi, trebuie doar să fii atent, o lume irațională, a disperării trăind în vecinătatea morții, cu vise de noapte obscene și zile inutile, o lume rece și ostilă pentru om, de unde umanitatea a dispărut în mod dramatic; există, în altă parte, o alcătuire aparent rațională, fără nici o asemănare cu
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
ficțiunea absoarbe toată ființa mea. Abandonez realitatea și mă dau cu voluptate în brațele poveștii și ale personajelor ei. Cu unele dintre ele aș putea să merg pînă la capătul lumii și să nu mă sfiesc în fața aventurii, a dimensiunilor iraționalului. La începutul săptămînii trecute am văzut cîteva scene filmate în interiorul teatrului, chiar de ceceni, ca să-și justifice în ochii superiorilor atacul, credibilitatea și reușita lui. Cît de fragilă sau, dimpotrivă, puternică, solidă este granița ce marchează hotarul între realitate și
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
a tragicului cu comicul, cu fantasticul oniric, cu miraculosul suprarealist, melodramaticul, goticul și sublimul postmodern". Oare are dreptate autoarea noastră? Henri Gouhier, citat de d-sa, asociază, în volumul Le théâtre et l^existence (1991), conceptul de absurditate nu cu iraționalul care ar implica lipsa explicației, ci cu neraționalul dat de absența semnificației. În Mitul lui Sisif al lui Albert Camus lipsește semnificația tragică, drama condiției umane constînd în aceea că, în absența reperului transcendent, nu mai e cu putință nici
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
un mister nu doar pînă la sfîrșit indecriptabil, ci și inutil, "de obsesia căruia, ca hermeneut ori cititor ingenuu, trebuie să te debarasezi, fiindcă, pur și simplu, nu ai ce face cu el". Lumea este pentru dramaturg agasant nonsemnificativă. Nu iraționalul se manifestă așadar în opera lui Ionesco, ci neraționalul care provine din îndoiala metodică, din impulsul a ceea ce, în duh cartezian, Camus numea o "chestiune de voință = a împinge absurditatea pînă la capăt". Întrucît absurdul nu e numai o experiență
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
și, în primul rînd, a temei romanului:povestea devoratoare a iubirii dintre un bărbat matur, rafinat, intelectual francez, și a nimfetei Lolita, o fetiță americană de doisprezece ani, cel mai ciudat amestec de inocență, de perversiune, la limita raționalului cu iraționalul. După 1990, multdiscutatul roman a fost publicat și la noi, mai întîi la Editura Universal Dalsi, în 1994, în traducerea lui Horia Popescu și acum nici o lună, la Editura Polirom, în aceeași traducere foarte bună. Volumul de la Polirom a coincis
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
aparent provocat de apartenența sa la un loc sau altul, ori de tranziția sa anxioasă, ca homo viator. Fugind din spațiul său originar, poetul încearcă să fugă de sine însuși, ceea ce constituie o imposibilitate. Dar tocmai dintr-un atare mecanism irațional se alimentează dispoziția poetică, în pofida împrejurării că, prin reflecție, se străduiește a se raționaliza, a se echilibra cu ajutorul unor formule autoanalitice. Discrepanța dintre starea de fapt a ființei și conștientizarea prin care aspiră a se consola are aspectul unui gol
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
o iubită vie, dar fixată în "acul" izolării (o ține ferecată în pivnița unui conac de țară) i se împlinește. Săptămânile de recluziune ale Mirandei o schimbă nu numai pe ea, ci și pe acest "Barbă Albastră" reprezentând forțele întunecate, iraționale ale personalității. Pe lângă povestea shakespeareană, nu poate fi ignorată influența operei lui Bartók asupra lui Fowles: Castelul lui Barbă Albastră, versiune modernă pentru Ariane et Barbe Bleu, ou la délivrance inutile, de Maurice Maeterlinck). Cei doi nu reușesc să se
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
atari plăsmuiri. Nimic nu e cruțat în perimetrul unei viziuni ce descalifică totul, ca o emanație a unui "blestem" inițial care depășește explicațiile curente, care desfide logica. "Imparțialitatea" observatorului ce dorește a aplica un scrupul "științific" cedează în fața unei erupții iraționale, a sentimentelor reprimate ce-și iau revanșa sub chipul unui resentiment incontrolabil, devastator: "Seducția demersului etic al romancierei stă, probabil, în cadrul pe care îl trasează și în care încorsetează cuplul, astfel încît protagoniștii să ilustreze magistral un posibil blestem sub
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
mici povestiri a lui Marquez din volumul Douăsprezece povestiri călătoare, citim că ar fi o „nesocotire a specificului, a particularului, șcareț conduce la o autarhie a generalului, reducând indivizii la instincte, la serie, absorbându-i într-un haos primordial al energiilor iraționale. În lipsa cogito-ului și a alegerii individuale, neantul dă buzna în existență." În timp ce despre Un tramvai numit dorință de Adrian Drăgan, o povestire buzzatiană 100 % (scrisă însă prost), mult mai gratuită, prin tonul minimalist-ironic, decât crede prefațatoarea, găsim o interpretare abia
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]