365 matches
-
la nivel internațional și care dispun de mijloace extrem de performante, de oameni și de rețele de un înalt profesionalism. In creștere sunt, de asemenea, acțiunile de cooperare între acestea, atât la nivel bilateral, cât și multilateral. Sporirea fanatismului și a iraționalității terorismului este un element despre care încă din anii '80 se afirma că va caștiga și mai mult teren în viitor. Există încă state care manifestă bunăvoință fața de terorism, nedeclarat îl susțin și cu mare discreție îl sprijină chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nu este deci de determinare a unei naturi, ci de cunoaștere suficient] a ei. Punctul slab al teoriei dreptului natural const] în eșecul de a dezvolta ideea c] natură uman] este una rațional]. Dac] argumentul principal definește pur și simplu iraționalitatea că autodistrugere, f]r] a specifică ce înseamn] această din urm], atunci el nu este suficient. În acest caz, nu exist] un fundament fiabil pentru multe dintre afirmațiile standard ale ap]r]torilor dreptului natural. Iat] un singur exemplu: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu alegerea între meseria de agricultor și cea de om de afaceri) și, nu în ultimul rând, o opțiune care-i aparține în exclusivitate persoanei în cauz]. Mulți sunt ins] de p]rere c] preferință personal] înclin] mai mult spre iraționalitate decât spre tolerant]. v. Concluzii Am distins pan] acum cinci forme al egoismului. Formă aferent] bunului simț trateaz] egoismul că pe un viciu concretizat în urm]rirea binelui personal dincolo de limitele moral acceptabile. A doua form] - egoismul psihologic - este teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
produsului. Dar, în anumite circumstanțe, este posibil pentru consumatorul mediu s] nu înțeleag] informațiile relevante privind produsul în cauz]. În multe cazuri, totuși, consumatori nu își asum] responsabilitatea pentru propriile decizii, iar reclamele nu pot fi învinuite pentru iresponsabilitatea și iraționalitatea proprie. Corporațiile au obligații fâț] de consumatori, dar și aceștia au responsabilit]ți la rândul lor. Așa cum se întâmpl] adesea, etică afacerilor nu se refer] numai la responsabilitatea corporațiilor, ci la un set de responsabilit]ți reciproce aflate în interacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei tradiții radicale a gândirii moderne despre moral] - o tradiție care îi include, de asemenea, pe Hegel, Nietzsche și Freud - gânditori care ne-au f]cut în mod dureros conștienți de modurile în care viața moral] ne implic] inevitabil în iraționalitate, lips] de inteligent] și alienare. Ceea ce sugereaz] aceast] tradiție este posibilitatea enigmatic] și înfricoș]toare c] reflecția moral] modern] își va submina la un moment dat însuși caracterul s]u moral. Pentru a-l parafrază pe Marx (MEW 1, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tuturor. În teoria marxistă, statul este definit într-o modalitate concret-istorică, ca instrument al dominării de clasă. El reprezintă un organism astfel constituit încât să asigure promovarea intereselor economice dominante în guvernarea întregii societăți. Religia, tocmai prin aparența sa de iraționalitate, a reprezentat un teren deosebit de fertil pentru exercițiile de analiză funcțională. Cele mai spectaculoase explicații ale religiei sunt de tip funcțional. Émile Durkheim (1925) consideră că religia are funcția de a sacraliza socialul însuși, de a-i oferi acestuia un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
punea la îndoială câștigul uman realizat prin dezvoltarea cunoașterii. Caracteristică, de asemenea, era sublinierea rolului activ al omului în procesul societății. Dezvoltând cunoașterea, răspândind cunoștințele acumulate în masa societății și, eventual, preluând inițiativa în schimbarea revoluționară a orânduielilor a căror iraționalitate a fost deja dovedită, omul are de jucat un rol important în progresul general al umanității. Un moment esențial în disputele legate de conceptualizarea dinamicii în timp a societății îl reprezintă teoria marxistă asupra progresului social. Marx reține termenul de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sprijinea statul în intenția sa de a multiplica și specializa serviciile și rolurile bine delimitate 142. Prin această raționalitate urbanistică se milita ca și puterea publică să împiedice efectele dăunătoare ale dreptului de proprietate asupra amenajării orașului. Urbanismul modern condamna iraționalitatea dezvoltării urbane lăsate doar pe seama legilor pieței, întruchipată în perioada interbelică de aceia care făcuseră "împărțirile defectuoase" ale loturilor, de aceia care creaseră victimele proliferării anarhice a pavilioanelor construite în periferii lipsite de confort, "o lume celiniană a sărăciilor suprapuse
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
inițiativelor private, inspirate de interesul personal și de fascinația câștigului, stă la baza acestei regretabile stări de fapt" (Carta de la Atena, articolele 71 și 72). Le Corbusier nu omitea nici el niciodată ca, prin imagini frapante, să biciuiască arhaismul și iraționalitatea socială a fetișismului funciar. Pe atunci era condamnat măcelarul care vindea carne alterată, dar legislația permitea să se vândă locuințe mizerabile populației sărace. Pentru îmbogățirea câtorva egoiști, era acceptată mortalitatea îngrozitoare și bolile de tot felul, care însemnau pentru colectivitate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
permite. Acțiunea în care evenimentele se înlănțuie după regula verosimilului și necesarului pare singura susceptibilă să câștige adeziunea publicului. Pe lângă asta, eficacitatea efectului de surpriză (thaumaston) este de netăgăduit. Evenimentul care se produce "împotriva oricărei așteptări", creează, prin irupția unei iraționalități, o puternică emoție. "Reprezentația are drept obiect (...) niște evenimente care inspiră spaimă și milă, emoții deosebit de puternice când o înlănțuire cauzală de evenimente se produce împotriva oricărei așteptări; surpriza va fi atunci mai puternică decât dacă ele s-ar fi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atunci mai puternică decât dacă ele s-ar fi produs de la ele însele sau din întâmplare, pentru că noi găsim loviturile destinului deosebit de surprinzătoare când par să se întâmple voit." (cap. 9) Exigența de logică a spectatorului și înclinația lui către iraționalitate riscă să intre în conflict. De aceea, pentru a la satisface împreună, autorul dramatic poate să meargă până la limitele verosimilului. Există, după părerea lui Aristotel, o verosimilitate a lipsei de verosimil, punct de vedere pe care-l va împărtăși în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contextul lor cultural sau interpretate arbitrar și incorect. Să analizăm mai ales câtva dintre mărturiile legate de acest fapt. Se spunea că celții nu se tem de nimic; Însă curajul lor imens era Înțeles În mod constant ca expresie a iraționalității. Deja Aristotel, În Etica Nicomahică vedea În celți un exemplu tipic de curaj provenit din prostie: „Ar fi un lucru nebunesc sau irațional ca cineva să nu se teamă de nimic, nici măcar de un cutremur sau de o furtună, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Alexandria Împreună cu ouranòs. Așadar, celții păstraseră pur și simplu o veche credință indo-europeană, ale cărei urme se găsesc și În Grecia; de aici, teama că această boltă foarte grea ar putea cădea peste umanitate: nu există deci nici o formă de iraționalitate, ci numai o anumită rămânere În urmă În privința unor elemente culturale, care odinioară fuseseră comune tuturor popoarelor indo-europene. Acesta este un element căruia trebuie să i se acorde cea mai mare atenție: polemica clasicocentrică Împotriva celților folosește elemente culturale de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
decât dialogul solitar cu limita interioară, teoria destinului devine o epură a vieții, deci ceea ce rămâne din viața unui om după ce din economia ei au fost eliminate: 1) presiunea limitelor exterioare; 2) imprevizibilul ca factor al reușitei și eșecului; 3) iraționalitatea lumii umane ca efect final al întretăierii unor țeluri divergente; 4) efectele răului organizat. Cu alte cuvinte, teoria destinului se bazează pe cultul abstract al rațiunii și voinței individuale, căci ea nu urmărește să obțină din viață decât extractul pur
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Oliver, Marwell și Teixeira (1985) au admis importanța celor care se implică inițial în furnizarea bunului colectiv, care poate crea o „masă critică” ce modifică funcția de utilitate a participării pentru contributorii ulteriori. În același fel, Elster (1988) depășește aparenta iraționalitate a celor care contribuie la început, cei care creează masa critică, atribuind participarea acestora unei raționalități de tip axiologic. O excepție în acest domeniu de cercetare este lucrarea lui Samuel Popkin despre „țăranul rațional” (1977). Analizând organizațiile țărănești anticoloniale din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]