365 matches
-
discute, pornind de la analiza moralei și a gândirii unor intelectuali de marcă, în ce măsură aceștia sunt îndreptățiți să sfătuiască omenirea cum să-și organizeze viața" (p. 7). c) Relațiile cu semenul prin medierea narcisistă, dragostea fraternă și cea incestuoasă, rațiunea și iraționalitatea, munca, democrația și alte subiecte, în culegerea, Erich Fromm, Texte alese, traducere din franceză și engleză de N. Frigioiu, controlul traducerii de D. Stoianovici, 1983, Editura politică, București, 516 p. 15. Fr.wikipedia.org/wiki/Elargissement de l'Union Européenne 16. Multe facultăți
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și reale, sau imaginată ca fiind reală. Pe plan paideic filosofia este educare pentru moarte, însă valoarea ce trebuie atinsă nu este moartea, întrucât moartea este calificată de acel ceva pentru care se moare. Se poate muri dezordinii simțurilor și iraționalității contingenței politice în două moduri: renunțând la viață, întrucât ar fi o viață imposibilă; creând condițiile unei vieți ideale. Două moduri diferite de a concepe viața ca fiind total acoperită de idee, două moduri de a accede la însăși integralitatea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prevăzut. S-a întâmplat ca în gândirea matematică, unde necunoscuta problemei este deja conținută în premise, mai înainte de a i se determina valoarea. Iluminismul a dus la abdicarea imprevizibilului și, prin urmare, a speranței. Ajunși aici, am asistat la izbucnirea iraționalității. Formalismul logic produce aplatizarea, iar aplatizarea, dictatura. Dictatorul (sau clasa puterii) nu se resemnează să joace rolul marelui funcționar al unei organizații lipsite de imaginație. Puterea enormă concentrată în mâinile unei mase idioate de automate devine mit, ritual și impunere
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și de mituri, se naște în mod inevitabil, o dictatură nouă, cresc justificările celei mai brutale represiuni, ce nu mai sunt, de această dată, mitologice sau bazate pe dreptul istoric, ci pur raționale. Instanța totalizantă asumată de rațiune duce la iraționalitate și la pretenția de eliberare totală, și astfel devine sursă a noilor forme de sclavie. Rămâne problema posibilității de a face o paralelă între consecințele pe care Horkheimer și Adorno le atribuie iluminismului și nazismului (și mai târziu iluminismului și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
-le pe cele religioase cu cele asociate cu modul rațional de viață. Ambii au exclus explicațiile exclusiv materialiste bazate pe raționalizarea economică a comportamentului individual sau social. În acest sens, Pareto s-a preocupat de conflictul dintre raționalitatea economică și iraționalitatea conduitei umane, care, oricât ar fi de irațională științific, se dovedește eficientă și utilă social. Weber a admis inevitabilitatea raționalizării birocratice a societăților moderne, dar „despotismului birocratic” i-a opus cu insistență căile și modurile de afirmare a libertăților individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
față de determinismele lineare, holiste și evoluționiste atât de frecvente în sociologia vremii. Așadar, societatea postindustrială, care abia se contura în vremea lui D. Bell, risca să se bazeze pe o mare scindare între raționalitatea ce domina în lumea economică și iraționalitatea tot mai extinsă din sectoarele culturii artistice și ale culturii vieții de zi cu zi. Numai prin eliminarea acestei scindări ar fi devenit posibilă reinstaurarea concordanțelor și accelerarea dezvoltării. Teoreticienii de mai târziu au venit însă cu alte soluții, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este pe cât de depărtat de realitatea trăirii efective a consecințelor, pe atât de sofisticat din punct de vedere tehnic. Realitatea trăită este distorsionată discursiv și bazată pe o percepere falsă a pretinsei ignoranțe a publicului. Raționalitatea structurală eșuează în critica iraționalității sau a ignoranței publicului și este viciată de incapacitatea sa de a evalua eficient și rezonabil propriile eșecuri în „lupta cu natura”, în asigurarea „progresului” nelimitat și mai ales în generarea „efectelor colaterale” ce multiplică pericolele și riscurile tehnologice de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
3, în PSB, vol. 39, p. 313) „... Păcatul a pus stăpânire pe toți, pustiind sufletul fiecăruia, firea s-a golit de harul de la început și Duhul S-a depărtat de ea cu totul. Ca urmare, ființa rațională cade în ultima iraționalitate, ignorând și pe Creatorul însuși<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Aceasta e cea mai gravă cădere a omului, căci are cele mai grave urmări. Nemaicunoscând pe Dumnezeu ca existență personală, mai precis ca și comuniune personală supremă, nu mai vede nici
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
i se pare că are în aceasta tot rostul existenței. Fără Duh, omul e numai animal rațional, adică e și rațional, dar și animal, sau animal cu o raționalitate pe care nu o pierde cu totul, dar o strâmbă în iraționalitate, și prin aceasta o poate folosi spre justificarea dușmăniei, a mândriei egoiste, căzând într-un rău în care animalul, lipsit de rațiune, nu poate cădea. Neștiind de Dumnezeu cel personal și de oameni ca persoane, nu mai știe nici de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a naturii (inclusiv a celei umane) era un mod de emancipare ce „promitea eliberarea de sărăcie, de nevoi și de arbitrarul calamităților naturale”, după cum observă David Harvey. „Elaborarea unor forme raționale de organizare socială și de gândire făgăduia eliberarea de sub iraționalitatea miturilor, religiei, superstițiilor și de sub puterea folosită arbitrar, precum și descătușarea de latura Întunecată a firii umane”. Înainte de a ne Îndrepta atenția asupra versiunilor ulterioare ale modernismului extrem, ar trebui să amintim două lucruri importante cu privire la susținătorii acestuia din secolul al
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de presupus că îngrijitorul ediției a avut un rol în această privință (Lina Codreanu). Planul social-politic îl deprimă și luciditatea, prezentă chiar în linia melodică a unei mari iubiri ("o iubire e un cântec"), îl însoțește durabil în confruntarea cu iraționalitatea unui sistem aberant. Firea sa de "nemulțumit singuratic" îl conduce spre o judecată severă a României socialiste conduse de Ceaușescu: o țară condusă tiranic, o presă mincinoasă, familia în disoluție. În concluzie, "Castelul lui Kafka e singura dintre lumile posibile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mâncare, starea de beatitudine la citirea numelui celui iubit! Numai că acum această „stare” se poate pune în lumină, în dreptul soarelui de preferință, citindu-se clar în ea. Hedi așteaptă telefonul celui de peste Ocean cu înfrigurare și palpitații, înțelege totul, iraționalitatea iubirii, dar nu poate face nimic și se complace în focul aprins de copilul invizibil, cu tolba de săgeți. Lagărul de concentrare nu i-a distrus inima, e deschisă mereu aventurii și nebuniei, ridicolului (cine mai ia în serios viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mâna să vadă dacă erau oameni de rând sau aristocrați, la fel identifici persoana pe care o iubești. Stella era iubita tipului ăsta, Oliver. Și deși atunci când m-a privit, a părut relaxat, de fapt era suspicios, și aceasta-i iraționalitatea umană, pentru că doar el aranjase în așa fel încât să fie invidiat. Moulton a explicat la scurtă vreme după aceea că eu nu eram căsătorit. Aha, Bolingbroke, mi-a spus. Cu mine vorbești? Păi sigur că cu tine. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a devenit subiect de interes, ba chiar de persecuție; oamenii treceau pe lângă ea bombănind: „Care fecioară, din care grotă?“. Până la urmă, negustorul a trebuit să-și schimbe firma, botezând-o „La Bazarul de Rusalii“. Acest simplu exemplu sugerează calitatea și iraționalitatea unor asemenea crize.) La vremea când se petrece povestirea noastră, se stârniseră din nou în sânul comunității asemenea nonsensuri; mai cu seamă printre tineri și printre femeile bătrâne trândave, care se dau în vânt după întâmplări bizare sau șocante, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transferându-i beneficii unui actor C (figura 4.12). Semnificația conceptului de dilemă socială Dilema socială se referă, în sens general, la caracteristicile unei situații de schimb în care se află un anumit actor, când comportamentul individual rațional conduce la iraționalitate colectivă (Kollock, 1998). De asemenea, dilemele sociale favorizează apariția blatismului, defectării sau a noncooperării. Pentru a clarifica acest concept, să ne referim la caracteristicile schimburilor reciproce. În cazul schimburilor reciproce directe (figura 4.12.a), actorul q care primește un
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
se înghesuiau, țipau, se înjurau, se luau la bătaie, începea selecția naturală, homo homini lupus. Nici o regulă stabilită, „planificată” de comun acord cu privire la organizarea cozii nu se mai respecta când venea mașina: fiecare pentru el, care pe care, legea junglei, iraționalitatea luptei pentru hrană, pentru carne. Cartelarea alimentelor, cu miza ei colectivist-egalitaristă („puțin, cât să ajungă pentru toată lumea”) eșuase în teratologie. Marfa abia ajungea pentru 10-20% din populația cozii, prindeau doar cei mai norocoși, mai bine plasați și mai puternici („elita
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acestor mișcări, dislocările structurale masive asociate unor schimbări sociale rapide și profunde, cum sunt urbanizarea sau industrializarea, care conduc la disoluția controlului social și încurajează comportamentele antisociale (Smelser, 1962; Tilly et. al., 1975). Abordările ulterioare au respins asocierea m.s. cu iraționalitatea sau devianța punând în loc o paradigmă raționalistă potrivit căreia m.s. nu reprezintă altceva decât „politică cu alte mijloace”, adeseori singurele mijloace la îndemâna celor marginalizați, pentru a contesta regulile și autoritatea elitei puterii. În asemenea condiții, a înțelege apariția m.s. înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
să nu i se acorde posibilitatea exprimării dorințelor personale.59 Bărbatul și femeia erau contrastanți și evaluați inegal, principiul masculin fiind asociat cu intelectul, acțiunea, rațiunea, controlul de sine, judecata și ordinea, pe când femeia era corelată cu trupescul, spiritul pasiv, iraționalitatea și emoția, pofta, îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă i se recomanda tăcerea, semn al unei subordonări totale, al unei claustrări aproape imposibil de acceptat, era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
își apăra haotic și aproape ilogic cauza, amestecând și interpretând în manieră proprie diferite citate. Prudenția este un fin diplomat, foarte coerentă și mereu combătând cu rigoare și elocvență acuzele ce se aduc femeilor. Asistăm așadar la o trecere de la iraționalitate la rațiunea ce conduce spre bine. Plină de tact, adoptând totdeauna un ton conciliant, această donna angelicata devine un simbol al rațiunii înseși, înzestrată cu înțelepciune și bunătate. Povestirea lui Melibeus, ca și cea a preotului, din finalul capodoperei chauceriene
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unda izvorului curg ultimele reflexe 25 Salvador Dali, Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco, 197426 Salvador Dali, Sărbătoare Sf. Lucia la Villamalla, 192127 Analizând poeziile lui Max Blecher, Radu G. Țeposu observa că acestea au ,,ceva din extravaganțele hiperestetice ale iraționalității concrete, pe care le cultiva pictorul spaniol, vizibile cu precădere în decupajul imaginii, de o gratuitate stridentă și calofilă, în asocierile deconcentrate de simboluri și reprezentări"28. Criticul observa rolul important pe care-l are inconștientul în toată opera autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pe care acesta o va evidenția în romanele sale realitatea este neimportantă, ceea ce contează, într-adevăr, este irealitatea. Aceleași observații pe care Țeposu le făcea operei epice a scriitorului, identificând ,,cunoașterea irațională" de factură suprarealistă în ,,onirismul critic, tehnică a iraționalității reci de organizare a imaginarului epic" a lui Blecher, sunt valabile și în cazul textelor lirice ale autorului. Astfel, putem constata că nu numai proza scurtă anticipează romanele de mai târziu, ci și încercările lirice ale scriitorului. Poezia Gând aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
explicațiilor specifice. Construcția în interiorul acestor imagini poate amplifica imaginarul într-un mod incontrolabil. Acesta începe să se autoconstruiască fără legătură cu imediatul, îndepărtându-se din ce în ce mai mult de acesta, ajungându-se până la imagini fantastice. Lipsa totală de legătura cu mediul și iraționalitatea ce poate exista la un moment dat la nivelul imaginii determină un nou mod de imaginar cel pulsional. Acesta este reprezentat de formele fantasticului. Fantasticul și formele sale conștientizate transferă elementele din imaginarul pulsional în cel rațional. Odată cu dezvoltarea noilor
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
incertă această aproximație, cu cât se dovedește a fi mai zadarnică această definiție, cu atât transcendentul este mai real pentru el, căci pasiunea cu care-l afirmă este proporțională cu distanța care există între capacitatea sa de a explica și iraționalitatea lumii și a experienței. Se vădește astfel că Jaspers distruge cu o înverșunare cu atât mai mare prejudecățile rațiunii, cu cât va explica mai radical lumea. Acest apostol al g îndirii umilite va afla la extrema limită a umilinței ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dacă spectacolul absurdului și caracterul său propriu o îndreptățesc. În această privință, știu că răspunsul este nu. Dacă examinăm din nou conținutul noțiunii de absurd, înțelegem și mai bine metoda care-l inspiră pe Kierkegaard. El nu menține echilibrul între iraționalitatea lumii și nostalgia revoltată a absurdului și nu respectă acel raport care constituie de fapt sentimentul absurdității. Având certitudinea că nu poate să se sustragă iraționalului, vrea cel puțin să se salveze din această nostalgie deznădăjduită care-i pare sterilă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
iar raportul lor. * Se derulează o discuție frontală despre valorile obținute: ce observați? cum se explică faptul că se obține mereu același număr? * Se prezintă apoi o planșă cu primele 2000 de zecimale ale lui Φ pentru a se constata iraționalitatea lui. Secvența 1: 20 minute * Prima grupă prezintă, în mare, următoarele: Numărul de aur un erou modest, valoarea unui banal raport dintre lungimile a două segmente, în care un punct C împarte sg [AB], acest raport este însă unic, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]