KorAP: Find »[drukola/base=iranică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

55 matches

Corola-blog/BlogPost/362350_a_363679

tien, ten „cer“ (ch., jap.) = kaan „cerul“ (itza, maya, Mexic) ~ ken, kan, kon (chimusă), gün (turcă) (ț' = k' = g'). • šamu ~ šamaš în semitice • kha „cer“ (skr.) ~ kham „soare“ (țig. și nagameză). • *ker „cer“ în i.e. dacica ~ keri (tariano, America de Sud), khor (iranica), khurs (slavă), khursun (scita, sarmata), kuarasy (tupinamba, Brazilia), hor, hvar (iran.), hâre în orokolo (Papua N. Guinee); kira „soare“ (persana). • sora „cer“ (jap.) ~ sur, sura, surya (toate skr.), seră, sora-, sare- (cele 3 în Papua N. Guinee, vezi lista). • es

OBSERVAŢII ÎN LEGĂTURĂ CU NUMELE SOARELUI.CONFUZIA CER-SOARE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1432273777.html [Corola-blog/BlogPost/362350_a_363679]
Corola-blog/BlogPost/341567_a_342896

rebus, sub imaginea inocentului pește (cf. și sansc. matsia și chiar într-o limbă indo-europeană de la noi mașo „pește“) fiind ascunsă aderența la noul cult al lui Mașia(h). Multe elemente ale creștinismului sunt datorate religiilor orientale, în primul rând iranice: magii erau preoți ai lui Zoroastru, deci din Persia (Iran), Mesia (Hristos) este numit „lumina luminii“ ca și Mithra, zeul iranian al Soarelui. Chiar ziua nașterii lui Isus coincide cu ziua nașterii aceluiași Mithra. Mai trebuie amintită influența iraniană în ceea ce privește

SIMBOLURI SI ENIGME CRESTINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1401093819.html [Corola-blog/BlogPost/341567_a_342896]
Corola-blog/BlogPost/369924_a_371253

arka "soare"! Și o alta denumire a vulpii în maghiară e ravasz[rovos] ce se compară, după mine, cu soarele ruwa în idiomul chaga ,Tanzania, si cu rabi, robi din bengali, Bangladesh. Acest ultim nume al animalului e asemănător în iranice, persana, indoneziana, scandinavice, anume rubah, rev etc. Față de ruwa "soare" în chaga e și ruw "lup" în țigăneasca, căci vulpe~lup. Dăm, pe scurt, și alte exemple. Vulpea în sinhaleză, Ceylon, e nariya, iar în tamil nări față de nar, nara

VULPE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1476969550.html [Corola-blog/BlogPost/369924_a_371253]
Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306

cer“'? Dar a cunoscut Iisus sanscrita? Ce a făcut mântuitorul de la 12 ani până la 30? A fost la mănăstirile din Qumran, cum susțin unii cercetători? În acele lăcașuri sfinte Iisus a căpătat cunoștințe temeinice și trainice de limbi ca sanscrita, iranica, familiarizându-se și cu tainele religiilor orientale din India și Iranul vechi? „Se spune chiar că Iisus ar fi trăit o vreme în India“ (Marius Radu, Adevăratul chip al lui Iisus este în noi, în „Formula As“ din 27 apr

DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1403590578.html [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532

Cercetările noastre ne-au împins la a-l compara cu jap. tenki „vreme, timp“, cu același sens, dar forma fonetică ne împiedică la prima vedere. Totuși să se observe că un k' corespunde lui p' în latină: kaina „pedeapsă“ în iranice e în lat. poena „pedeapsă“ (de unde penal). De asemenea kö, kaya, kifa, kamy, kammo „piatră“ în magh., tc, ebraică, slavă, fineză sunt corespondente ale gr., lat. petra cu același sens. Vezi și rom. kiatră, regional „piatră“. Apoi copil din alb

THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1420551526.html [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
Corola-blog/BlogPost/350146_a_351475

luna la Florica Ț. Câmpan, Povestea numerelor, B., 1965, p.14, lucrare consultată după elaborarea articolului nostru. Numeralul „doi“ are oficial aceeași origine necunoscută. În opinia noastră s-a pornit de la teoria opoziției cer - pământ că în mitologia chineză și iranica. Astfel, i.e. *dui, *di trebuie legate de numele chinezesc al pământului di, la greci de, do, la albanezi dhe, dacic da, ebr. adama, etc. În amintită limba sesake dua „doi“. Chinezii zic la „2“ er, denumire pe care o comparăm

ORIGINEA NUMERALELOR 1,2,3 de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1421910024.html [Corola-blog/BlogPost/350146_a_351475]
Corola-website/Science/297406_a_298735

Afganistanul. După un alt manuscris istoric chinez, "Liang-șu", "varii" au fost o perioadă vasali, respectiv înrudiți, cu popoarele protomongole care trăiau în stepele din Asia centrală. Există speculații și pe seama unei prezumtive origini fino-ugrice a avarilor. O altă sursă, "Encyclopædia Iranica", afirmă că originea avarilor ar fi comună cu a mongolilor, aceștia provenind din populația "Śyän-bi". Recent, tot mai mulți istorici inclină să accepte ipoteza că avarii au fost o populație altaică de tip turcic. După toate indiciile, avarii, aidoma hunilor

Avari (2017) [Corola-website/Science/297406_a_298735]
Corola-website/Science/298040_a_299369

majoritatea limbilor europene (inclusiv româna). Populațiile indo-europene ocupau inițial, în urmă cu șase milenii, regiunea Caucazului și a Mării Negre. O parte a acestor populații s-a îndreptat spre India (din această ramură fac parte populațiile ce vorbesc limbile indice și iranice), în timp ce alta s-a întins asupra teritoriului european. Specialiștii au constatat ca limbile în discuție prezintă o serie de concordanțe între formele unor cuvinte având același sens. Pornind de la aceste concordanțe, în secolul trecut s-a creat o metodă, cunoscută

Limba proto-indo-europeană (2017) [Corola-website/Science/298040_a_299369]
Corola-website/Science/297171_a_298500

și bașkir ale turcei) a dispărut foarte timpuriu, impunându-se limba uralică (ugrică) maghiara. Înrudirea dintre secui și uiguri este tot atât de mică/mare cum e și cu celelalte popoare de limbă turcă, dintre Turcia și Uiguria.. Dimensiunea indoeuropeană (scito-alană, deci iranică veche), atât la populația maghiarofonă, cât și la panturcime, nu e neglijabilă (un rest vădit îl reprezintă populația asimilată ce a lăsat în Câmpia Tisei, spre vest, toponimie cu componenta "Jász-" (etnonimul iașilor sau alanilor) sau cu cea "berény" Bucătăria

Secui (2017) [Corola-website/Science/297171_a_298500]
Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657

Fundațiilor Regale (București) RHR Revue de l’histoire des religions (Paris) SA Stvdia Asiatica. Revue internationale d’études asiatiques (București) SAO Stvdia et Acta Orientalia (București) SDS Svenska Dagbladet Snällposten SL Stvdia Linguistica (Lund) SRÅ Svensk Religionshistorisk Årsskrift StIr Studia Iranica (Paris) SvD Svenska Dagbladet OS Orientalia Suecana (Uppsala) UUÅ Uppsala Universitets Årsskrift (Uppsala) ZDMG Zeitschrift der deutschen morgenländischen Gesellschaft (Wiesbaden) ZfR Zeitschrift für Religionswissenschaft Mircea Eliade - Stig Wikander Cronologia paralelă a biografiei științifice (1936-1977)tc "Mircea Eliade - Stig Wikander Cronologia

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
in der germanischen Religionsgeschichte”, Anthropos 29 (1934), pp. 477-496; „Zarathustra unter den «Propheten»”, Al Bahit. Festschrift Joseph Henninger, Sankt Augustin, 1976, pp. 77-110; „Vorzarathustrische Religionen in Iran und in den Rungebieten als Hintergrund der Zarathustrischen und des späteren Mazdaismus”, Acta Iranica I (1ère série), 3 (1974), pp. 111-121. Vezi și scrisoarea lui Alois Closs către Eliade, Graz, 17 octombrie 1953, cf. Corespondență I, p. 203. 5. Ipoteza „originii” ca vector metodologic poate scufunda cercetarea, printr-o anchetă exhaustivă, într-un demers

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
scrisoare Jaan Puhvel, California, 26 octombrie 1967, în Arhiva SW. Despre concertele camerale din familie, susținute de el ca flautist, alături de soția sa Marcelle Duchesne-Guillemin, arheolog șiiranist, dar și pianistă, și fiii lor, violoniști profesioniști, vezi Monumentum Marcelle Duchesne-Guillemin, Acta Iranica - Hommages et Opera Minora, XIX, Peeters, Louvain, 1999. 3. Geo Widengren, Religionensvärld, Stockholm, 19451, 19532. Pentru corespondența Eliade-Widengren direct legată de posibilitatea publicării unei traduceri franceze, prin intervenția lui Eliade la Payot, vezi Addendum III, în volumul de față. 4

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
al cărei comitet de patronaj a figurat, alături de Wikander și alți savanți de renume, arheologul român Al. Popa, care fusese prezent și la Congresul de la Teheran din același an cu o comunicare despre „L’iconographie mithraique d’Apulum” - cf. Acta Iranica 17. În Addendum II se află traducerea scrisorii primite de Wikander de la H.S. Bailey, președintele Societății de Studii Mithraice la acea vreme, conținând invitația de aparticipa în comitetul consultativ al tinerei reviste. Faptul că, deși consecvent critic față de Franz Cumont

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
studiilor mithraice, Wikander a fost totuși invitat să participe la constituirea noii reviste, chiar în pofida colegului său Widengren, anulează bănuielile că „anti-cumontismul” i-ar fi putut aduce considerabile prejudicii academice. 5. Este vorba de cele patru volume din colecția Acta Iranica (Brill - Teheran), IV-VII, seria I, dedicate memoriei lui H.S. Nyberg, conținând opera minora și articole de specialitate ale celor mai importanți iraniști. LXXIVtc "LXXIV" 1. În discursul de primire a onorului academic, Eliade face un elogiu aloperei principesei, mai ales

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
să-l joace cu mult timp înainte, în epoca istorică, teză puternic contestată, expusă în cartea sa eponimă, a fost confirmat mai târziu într-un articol al lui Helmut Humbach („Vayu, Shiva und der Spiritus vivens im ostiranischen Synkretismus”, Acta Iranica 4, 1975), urmat de o serie întreagă de descoperiri iconografice. Și iată că noi documente vin să dea substanță ipotezei sale privind templul Anahitei în Bactria, pe care îl considerasem totuși o fantomă. Anumite referințe ale acestei corespondențe vor apărea

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595

Ann Arbor, Michigan) JASB Journal of the Asiatic Society of Bengal (Calcutta) JRAS Journal of the Royal Asiatic Society (Londra) p³. p³li SA Stvdia Asiatica. Revue internationale d’études asiatiques / International Journal for Asian Studies (București) scr. sanscrită StIr Studia Iranica (Paris) tib. tibetană ZDMG Zeitschrift der deutschen morgenländischen Gesellschaft (Wiesbaden) Siglele lucrărilor frecvent utilizatetc "Siglele lucrărilor frecvent utilizate" G. Brătescu, P. Cernovodeanu, Holera pe pământ românesc - Gheorghe Brătescu, Paul Cernovodeanu, Biciul holerei pe pământ românesc, o calamitate a vremurilor moderne

[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

maestru de inițieri, autor de tratate hermetice și alchimice. 19 A. Meillet, Trois conferences sur Ies Găthă, p. 56; J. Duchesne-Guillemin, Zoroaxtre, p. 151. 20 Vezi lucrările lui G. Gnoli, în primul rând "Lo stato di "maga"" și "La gnosi iranica", pp. 287 sq. 21 Cf. G. Gnoli, "Questioni sull'interpretazione", pp. 349 sq. Vom analiza mai târ/. Iu (cf. partea a II-a) semnificația lui mcnok și a lui getik. 22 Cf. M. Boyce, "Haoma, priest of the sacrifice"; Gnoli

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

the Achaemenians”, Handbuch der Orientalistik, vol. VIII, nr. 1-2, Leiden, Köln. Boyce, M. (1984a), „On the Antiquity of Zoroastrian Apocalyptic”, În Bulletin of the School of Oriental and African Studies, nr. 47, pp. 57-75. Boyce, M. (1985), „Anâhïd”, În Encyclopaedia Iranica ,vol. I, fasc. 9, pp. 1003-1006. Boyce, M. (1987), „Priests, cattle and men”, În Bulletin of the School of Oriental and African Studies, nr. 50, pp. 508-526. Boyce, M. (1988a), „The Lady and the Scribe: some further reflections on Anăhît

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Bulletin of the School of Oriental and African Studies, nr. 50, pp. 508-526. Boyce, M. (1988a), „The Lady and the Scribe: some further reflections on Anăhît and Tïr”, În „A Green Leaf. Papers in Honour of Professor J.P. Asmussen”, Acta Iranica, nr. 28, Leiden, pp. 277-282. Boyce, M. (1988b), „The Religion of Cyrus the Great”, În Achaemenid History, vol. III, Method and Theory, Leiden, pp. 15-31. Boyce, M. (1992), Zoroastrianism: Its Antiquity and Constant Vigour, Costa Mesa, California, New York. Burrow, Th.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Annali dellTstituto Universitario Orientale, nr. 12, pp. 95-128. Gignoux, Ph. (1979a), „Sol Persice Mithra”, În U. Bianchi (coord.), Mysteria Mithrae, Leiden, pp. 725-740. Gignoux, Ph. (1979b), „Asavan. Contributo allo studio del libro di Ardă Wirăz”, În G. Gnoli-A. Rossi (coord.), Iranica (Istituto Universitario Orientale), Napoli, pp. 387-452. Gignoux, Ph. (1980), Zoroaster’s Time and Homeland (Istituto Universitario Orientale), Napoli. Gignoux, Ph. (1982a), „Le fravasi e l’immortalità”, În G. Gnoli și J.-P. Vernant (coord.), La mort, les morts dans les

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
les morts dans les sociétés anciennes, Paris, Cambridge, pp. 339-347. Gignoux, Ph. (1982b), „«Out» e le montagne”, În Studia Turcologica memoriae Alexii Bombaci dicata, Napoli, pp. 251-261. Gignoux, Ph. (1984a), „Note sullo Xvarenah”, În Orientalia J. Duchesne-Guillemin emerito oblata (Acta Iranica, nr. 23), Leiden, pp. 207-218. Gignoux, Ph. (1985), De Zoroastre à Mani. Quatre leçons au Collège de France, Paris. Gignoux, Ph. (1987a9, „Asavan”, În Encyclopaedia Iranica, vol. II, fasc. 7, New York, pp. 705-706. Gignoux, Ph. (1987b), „Avestan Geography”, În Encyclopaedia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
251-261. Gignoux, Ph. (1984a), „Note sullo Xvarenah”, În Orientalia J. Duchesne-Guillemin emerito oblata (Acta Iranica, nr. 23), Leiden, pp. 207-218. Gignoux, Ph. (1985), De Zoroastre à Mani. Quatre leçons au Collège de France, Paris. Gignoux, Ph. (1987a9, „Asavan”, În Encyclopaedia Iranica, vol. II, fasc. 7, New York, pp. 705-706. Gignoux, Ph. (1987b), „Avestan Geography”, În Encyclopaedia Iranica, vol. III, fasc. 1, New York, pp. 44-47. Gignoux, Ph. (1988), „A Note on the Magi and Eudemus of Rhodes”, În A Green Leaf. Papers in

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nr. 23), Leiden, pp. 207-218. Gignoux, Ph. (1985), De Zoroastre à Mani. Quatre leçons au Collège de France, Paris. Gignoux, Ph. (1987a9, „Asavan”, În Encyclopaedia Iranica, vol. II, fasc. 7, New York, pp. 705-706. Gignoux, Ph. (1987b), „Avestan Geography”, În Encyclopaedia Iranica, vol. III, fasc. 1, New York, pp. 44-47. Gignoux, Ph. (1988), „A Note on the Magi and Eudemus of Rhodes”, În A Green Leaf. Papers in Honour of Professor J.P. Asmussen (Acta Iranica, nr. 28), Leiden, pp. 283-288. Gignoux, Ph. (1989b

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
705-706. Gignoux, Ph. (1987b), „Avestan Geography”, În Encyclopaedia Iranica, vol. III, fasc. 1, New York, pp. 44-47. Gignoux, Ph. (1988), „A Note on the Magi and Eudemus of Rhodes”, În A Green Leaf. Papers in Honour of Professor J.P. Asmussen (Acta Iranica, nr. 28), Leiden, pp. 283-288. Gignoux, Ph. (1989b), „Arkheologiya iproblema proiskhozhdeniya zoroastrisma”, În Vestnik drevnej istorii, pp. 175-178. Gignoux, Ph. (1991), „More on the Khwarezmian Hypothesis”, În Corolla Iranica. Papers in Honour of Professor Dr. D.N. MacKenzie, Frankfurt am Main

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
A Green Leaf. Papers in Honour of Professor J.P. Asmussen (Acta Iranica, nr. 28), Leiden, pp. 283-288. Gignoux, Ph. (1989b), „Arkheologiya iproblema proiskhozhdeniya zoroastrisma”, În Vestnik drevnej istorii, pp. 175-178. Gignoux, Ph. (1991), „More on the Khwarezmian Hypothesis”, În Corolla Iranica. Papers in Honour of Professor Dr. D.N. MacKenzie, Frankfurt am Main, pp. 74-78. Gignoux, Ph. (În curs de apariție), „Einige Bemerkungen zum altiranischen Dualismus”, În Proceedings of the Second European Conference of Iranian Studies (Bamberg, 30 septembrie-4 octombrie 1991), Roma

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]