16 matches
-
Solicitudinii sale li s-au alăturat generozitatea atașantă a celor două fiice moștenitoare, Ulla Wikander și Marita Wikander, și ale celor doi foști discipoli ai lui Stig Wikander, Gunilla Gren-Eklund și Bo Utas, moștenitori ai celor două discipline, indologia, respectiv iranistica, pe care Wikander le-a ilustrat ca orientalist și istoric al religiilor. Țin să le mulțumesc în primul rând celor trei moștenitori de drept aiacestei corespondențe, doamnelor Marita și Ulla Wikander, precum și domnului Sorin Alexandrescu, pentru cedarea drepturilor, conform legilor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cotei științifice a acestei corespondențe, a înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate înregistra destule alte dificultăți. În primul rând, nefamiliaritatea cu profilul științific al corespondentului suedez, orientalistica și, mai precis, iranistica, disciplină care, cu excepția câtorva intervenții modeste, mai modeste decât cele indologice, a dispărut treptat din orizontul nostru de interes sau așteptare. În paginile studiului care urmează am încercat să atenuăm o parte a acestui neajuns, insistând asupra câtorva istorii (atât
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Stig Wikander - două profiluri distincte" Cine este, în fond, acest corespondent de lungă durată al lui Eliade?- se poate întreba cititorul român, cu prospețimea ilizibilității aproape firești pentru aria de studii în care numele lui Stig Wikander este rezonant, întrucât iranistica suscită la noi un ecou la fel de pal pe cât numele său, savant format în cultura scandinavă, de necomparat cu cea a Franței, Angliei sau Germaniei, dar a unei țări, fost regat a trei coroane, care și-a trimis pe rând cruciații
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pers doritor de activitate și muncă și spiritul induș doritor de extas și indolență”1. Suntem și rămânem în continuare foarte departe de prototipul pastorului protestant suedez, care exact în aceeași epocă nu resimte impietate în juxtapunerea propriei specializări în iranistică și exercitarea funcției sale teologice, anume Nathan Söderblom, cunoscut la noi, cum spunea Eliade, mai ales prin activitatea sa ecumenică. Sau de profilul lui Jean de Menasce, în egală măsură părinte dominican și iranist. Un argument în plus ca posteritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
altă parte 4. Existența acestor câteva elemente și traseemarginale, dar vizibile, justifică în plus dezinvoltura cu care, în primele decenii ale secolului XX, Eliade putea scrie în presa românească, așa cum vom vedea în paragrafele următoare, și utiliza lucrări contemporane de iranistică. În egală măsură, discuția asupra lor face mai permisivă înțelegerea aderenței care precedă apariția studiilor istorico-religioase cel puțin cronologic, față de epoca și condițiile în care Eliade însuși se va interesa de religiile Iranului pre-islamic. 2.3. Este un vechi vis
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Recht a lui Bartholomæ (1931)”3. La care se adaugăalte nume, Andreas 4, Christian Bartholomæ, James Darmesteter, Jacob Wackernagel, și titluri de lucrări de specialitate. Asemenea traiectorii și interese l-au determinat să susțină în repetate rânduri necesitatea studiilor de iranistică pentru cultura română: „Este un vechi vis al nostru, să vedem într-o zi deșteptându-se, printre cercetătorii români, interesul pentru studiile iranistice șs.m.ț. Prin ce a luat și a dat Bizanțului, civilizația iraniană (îndeosebi cea a sasanizilor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sau München, pregătindu-se exact pentru cariera orientalistului specializat ca iranist, sub îndrumarea câtorva dintre marii profesori, ale căror lucrări Eliade le recenzează deja la București sau încearcă cu orice preț să le obțină 1. Astfel se face că, în ceea ce privește iranistica, fără să producă un exemplar asemănător lui Anquetil Duperron, fără vigoarea paternității unice a actelor inaugurale, Suedia și-a instalat coloniile misionare în sudul Indiei și și-a exersat, fără zelul excesiv al autenticității, talentul asimilării, stocării și filtrării materialelor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
După exemplul și în urma principalelor puteri europene, Scandinavia a adunat mai târziu unul dintre cele mai importante fonduri de manuscrise avestice din Europa (la Copenhaga), producând, în prima jumătate a secolului XX, una dintre cele mai semnificative școli europene de iranistică. O școală care a știut să găsească momentul oportun al apariției sale, anume epoca când multitudinea edițiilor de texte originale stabilite și traduse de bunii filologi francezi, germani, englezi sau parsi putea permite travaliul secund al sintezelor. Acestei școli i-
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
la puțină vreme după întoarcerea din India, în legătură cu mizele teoretice ale comparatismului religios și rolul jucat de prelatul suedez în dialogul interreligios 1. Această poziție îi va permite formarea câtorva generații de istorici ai religiilor, ale căror cercetări, de indianistică, iranistică sau egiptologie, studii vetero-testamentare și patristice, asupra religiilor Greciei antice și islamism, Tor Andræ, Jan Bergman, Carl-Martin Edsman, Erland Ehnmark, Ivan Engnell, Martin Nilsson, H.S. Nyberg, Harald Riesenfeld, Helmer Ringgren, Geo Widengren, rămân pentru Eliade în mod constant, atât înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
acestor sigilii 2 (neexistând însă elemente suficiente pentru reconstituirea unei mentalități magice iraniene, în absența unui corpus literar comparabil cu Atharvaveda). Relevanța influenței iraniene intervine aproape în toate argumentele deja citate pe care Eliade le invoca pentru necesitatea studiilor de iranistică în România. Revine și mai târziu, tot mai (sau la fel de) marginal: prezența misterelor mithraice pe teritoriul Daciei nu ar constitui nici primul, dar nici ultimul „contact al acestui popor cu spiritualitatea iraniană”3, sau „în formarea poporului și a civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cultural la Legația română din Lisabona. SW: - publică V³yu. Religionsgeschichtliche Untersuchungen und Texte, Lund, 1941. - susține, la Universitatea din Uppsala, lucrarea Feuerpriester in Kleinasien und Iran, pentru titlul de doctor în istoria religiilor, sub conducerea lui Geo Widengren. - docent în iranistică la Universitatea din Lund. 1942 ME: - (iulie) revine în țară, la București, pentru câteva săptămâni (ultima revenire în țară). - apar Mitul reintegrării și Salazar și revoluția în Portugalia. SW: - apare „Gudinnan An³hit³ och den zoroastriska eldskulten”, Religion och Bibel I
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Jahre”, în The Sacral Kingship - La regalità sacra, Leiden, 1959 (= Studies in the History of Religions, Supplements to Numen, vol. 4). Alături de Wikander și H.S. Nyberg, Widengren a contribuit la configurarea unei poziții specifice a școlii uppsaliene în materie de iranistică,prin susținerea teoriei „marilor zei” iranieni (vezi teza sa din 1938, Hochgottglaube im alten Iran, UUÅ), contestată de școala italiană. A intersectat constant una dintre pozițiile dominante ale Religionsgeschichtliche Schule, privind originea iraniană a eshatologiei și apocalipticii iudaice. Pentru pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Reitzenstein, Cumont), vezi scrisoarea lui Marijan Molé către Wikander, cf. Addendum II. 2. Impactul lui Pettazzoni, al școlilor de antropologie socială, etnografie și allgemeine Religionswissenschaft asupra școlii de istorie a religiilor de la Uppsala nu poate fi ignorat. Două teze de iranistică publicate în același an, 1938, Hochgottglaube im alten Iran (apărută în Actele universității uppsaliene, Uppsala Universitets Årsskrift) a lui Geo Widengren și Der arische Männerbund a lui Wikander, valorifică și cercetările etnografice asupra religiilor africane pentru o mai bună înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
în Ormazd et Ahriman); Symbols and Values in Zoroastrianism. Their Survival and Renewal (= Religious Perspectives, vol. XV), New York, 1966. Unul dintre cei mai fideli iraniști față de teoria trifuncționalismului dumézilian. Aria intereselor sale nu s-a restrâns însă doar la nivelul iranisticii, el fiind unul dintre acei istorici ai religiilor și orientaliști cu ambitus larg, care a păstrat un contact viu cu literatura modernă și muzica: „Importantele monografii ale lui Duchesne-Guillemin despre Mallarmé și Valéry puteau fi scrise de orice critic literar
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
la catedra de „Islamisme” de la École Pratique des Hautes Études, secțiunea a 5-a, „Sciences religieuses”. În 1946, Corbin fondează la Teheran un Institut franșais de recherche en Iran, unde, trei ani mai târziu, inaugurează celebra colecție de publicații de iranistică „Bibliothèque iranienne”, colecție care debutează și continuă câțiva ani la rând cu ediții după manuscrise persane, îngrijite de Corbin, singur sau în colaborare: Ab¿ Ya’qub Sejest³ni, Le Dévoilement des choses cachées. Traité ismaélien du IVe siècle de l’Hégire
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
a pleca din India, Eliade contacta diverse instituții pentru obținerea unor publicații destinate unui institut de studii asiatice sau cel puțin pentru constituirea, cu concursul lui C. Rădulescu-Motru, a unei catedre de sanscrită la Universitatea din București. Din partea institutului de iranistică din Bombay, Kama Oriental Institute, au răspuns cu promptitudine savanți parsi precum Jivanji Jamshedji Modi („Vă trimit în dar pentru noul dvs. Institut câteva dintre publicațiile mele accesibile. Voi fi bucuros dacă vor fi de vreun folos profesorilor și studenților
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]