29 matches
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE Rolul emoției în “construcția” poeziei Un rol important în exegeza poeziei, de-alungul timpului îl are emoția, reprezentând pe lângă multe elemente stilistice și alte figuri de stil, elemental hotărâtor. În condițiile “irealismului” contemporan acest element este adesea respins.Irealul devine apt pentru poezie numai atunci când servește ca mijloc pentru a exprima indirect realul, cum ar zice Bousono. Atât poezia, denumită de unii “creativă “, cât și cea înțeleasă ca artă “imitativă “ este nevoie
ROLUL EMOŢIEI ÎN CONSTRUCŢIA POEZIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Rolul_emotiei_in_constructia_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/351202_a_352531]
-
apt pentru poezie numai atunci când servește ca mijloc pentru a exprima indirect realul, cum ar zice Bousono. Atât poezia, denumită de unii “creativă “, cât și cea înțeleasă ca artă “imitativă “ este nevoie să emită emoția. În secolul acesta există un irealism al poeziei, unde fantezia joacă rolul de regina facultăților ce cedează inițiativei cuvintelor. În acest context există o opoziție față de “imitație “ încă înainte de romantism.În perioada aceea, teoriile expresive vor lua definitiv locul teoriilor mimetice, specificul poeziei va fi garantat
ROLUL EMOŢIEI ÎN CONSTRUCŢIA POEZIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Rolul_emotiei_in_constructia_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/351202_a_352531]
-
miile de blocuri de piatră ce o compun), și această panoramă actuală a umanității gândită de noi aici poate fi încadrabilă în ceea denumim, conform teoriei barthesiene, drept „paradoxul unui mesaj fără cod” anume, cu un foarte ridicat grad de irealism virtualicește conturat, dar care statuează cu certitudine o relație de tip indicial între ceea ce există de facto în natură și reprezentarea vizuală corespunzătoare. Căci, așa precum arta abstractă însăși încearcă „să abstragă forme și raporturi plastice din același context omniprezent
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pornografia_magdalena_albu_1376563202.html [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
să garantăm că acești oameni nu vor fi întorși înapoi doar pentru a sfârși într-o închisoare tunisiană și este necesar să convingem noul guvern să abroge această lege. Cu toate acestea, mai presus de orice, cred că acest lucru relevă un irealism fundamental în politica noastră privind imigrația, care depinde de o singură persoană. Această persoană nu este dna Malmström, nu este nici dl Barroso; ci dl Gaddafi. Dacă dl Gaddafi va cădea, astfel cum eu sincer sper să se întâmple, ce
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
s-au folosit de masele populare pentru a-și atinge țelurilor. Nu spre binele poporului a fost dezlănțuită Revoluția, ci pentru a face să triumfe metafizicul asupra fizicului.... Revoluția franceză fu o încercare de realizare practică a principiilor raționaliste. Iar irealismul ei politic și istoric, cu totul desprins de realitate, o conduse la o cruzime excesivă. Politica deductivă, contractul social, drepturile omului, suveranitatea poporului și asasinatul în masă au fost realizările ei principale. Provocată de o minoritate joasă ca nivel moral
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
se rotesc peste mal./ De-aș fi știut/ că spuma îmbătrânește, că valul nu înflorește/ a doua oară,/ îmbătată m-aș fi întins pe nisip” (Războiul cu tine însuți). S-a vorbit, cu referire la volumele de dinainte de 1990, despre „irealismul poeziei” (Nicolae Manolescu) și despre „evanescența discursului” (Marin Mincu), dar în versurile ulterioare tendința spre irealitate devine tot mai accentuată. Dacă, în genere, modalitatea de construcție a poemului consta într-o decupare a secvențelor de cotidian, recompuse la nivel simbolico-parabolic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
autosubzistență, deci de raporturi personale, înseamnă urmărirea unei reverii individual (o simplă cronică a cotidianului este poate singura posibilitate de observație). Problema devine deosebit de sensibilă când vine vorba de studii privind dezvoltarea regiunilor în care raportul comercial e încă embrionar: irealismul mascat de o formă pseudoștiințifică se manifestă în toată libertatea, iar rezultatele practice care pot fi extrase din aceste studii sunt nule. Cum spuneam mai sus, raportul de paradă se situează între aceste două principii de organizare: Rămânem mereu în
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și imagini născânde. Poetul Baaad-ului, direct, perceptiv și cerebral, trece metodic de la senzație la meditație; o demonie intensă, iscoditoare, neadormită, îl propulsează din real în ficțional. În esență, Baaad-ul său, o lume în lume, juxtapune într-o rețea de un irealism mitic transcendențe și eternități iluzorii; acolo unde ochiul lui Sadoveanu, bunăoară, se lovea de monotonie și plictis, Cezar Ivănescu, oscilând între prezentificare și trecut, propune secvențe gânditoare, imprimând actului mnemonic rezonanțe empatice. Departe de a fi un paradis pierdut, tărâmul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
el le adresează o invitație ciudată: "Veniți, / Putreziți în fotolii, umblați pe oglinzi, intrați-mi în gură"; toamna, iepuri de angora îi "ronțăie cărțile-n tufele adânci de mărar". Realul, sursă de noutăți, e totodată obiect de de-construcție și irealism. Amorurile lui Julien Ospitalierul, orientate spre "o ceșcuță de ceai chinezească", spre "un blând șifonier" ori spre "o bilă de fildeș lucioasă" deviază, la modul ingenuu, în fabulos. Discursul cu aparențe logice din Secretul lui Julien Ospitalierul dă utilizare intensă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ofensive (centrarea discuției la un înalt nivel de tehnicitate, utilizarea statisticilor disponibile, dar dificile pentru neinițiați, formularea de propuneri și contrapropuneri pentru a-i aduce cu picioarele pe pământ pe sindicaliști, amenințarea cu întreruperea negocierilor în fața relelor intenții sau ale irealismului sindicaliștilor); tactici defensive (discutarea punct cu punct, la „sânge” a revendicărilor sindicaliștilor, argumentarea irealismului lor; atragerea sindicaliștilor pe terenul tehnic și economic, concomitent cu părăsirea terenului ideologic și utopic). Din păcate, dată fiind această contrarietate între concepțiile, strategiile și tacticile
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pentru neinițiați, formularea de propuneri și contrapropuneri pentru a-i aduce cu picioarele pe pământ pe sindicaliști, amenințarea cu întreruperea negocierilor în fața relelor intenții sau ale irealismului sindicaliștilor); tactici defensive (discutarea punct cu punct, la „sânge” a revendicărilor sindicaliștilor, argumentarea irealismului lor; atragerea sindicaliștilor pe terenul tehnic și economic, concomitent cu părăsirea terenului ideologic și utopic). Din păcate, dată fiind această contrarietate între concepțiile, strategiile și tacticile sindicaliștilor și patronatelor, se ajunge ca în mediile organizațional-manageriale să nu se propună și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
între colegi, conflictele interpersonale, lipsa stimulării și împlinirii în muncă, dubiile legate de propria competență etc. se instituie în tot atâtea surse de stres. „Dezechilibrul” despre care vorbim apare atunci când așteptările inițiale și realizările de pe teren nu coincid. Idealismul și irealismul aspirațiilor, optimisul inițial exagerat intră în conflict cu realitățile vieții și profesiunii. Într-o a doua etapă se instalează tensiunea, reacția emoțională la dezechilibrul generat de neconcordanța planului idealizat cu cel real. Răspunsul emoțional se concretizează în oboseală fizică, epuizare
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
intrași interpsihică, anxietate. În cea de-a treia etapă au loc schimbările de atitudini și comportamente în vederea reducerii tensiunii emoționale și a depășirii stării respective. De exemplu, individul își reevaluează și reduce scopurile (pretențiile, „aspirațiile”) inițiale, își temperează idealismul și irealismul acestora, dezvoltă atitudini (de regulă negative) de detașare, cinism, de complezență față de propriile sale trebuințe. Strategiile de coping utilizate sunt cele defensive, de evitare și fugă psihologică, și nu de confruntare sau de rezolvare a problemelor. Procesualitatea acestor etape ale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ale gîndirii economice. Totuși, paradigma economică actuală conține cîteva elemente cheie, concepte de bază cu ajutorul cărora își articulează discursul, cum ar fi: individul rațional ca agent economic, întreprinderea ca matcă creatoare de valori, un nou echilibru, optim economic și altele. Irealismul simplificator al viziunii neoclasice a fost depășit, astfel încît conceptele de mai sus au înțelesuri mult diferite de cele acordate în cadrul vechii ortodoxii. De exemplu, piața. Ea nu este privită ca o entitate mecanică, un loc în care concurează actori
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
activități din cadrul muncii monotone și repetitive, de lipsa stimulării și împlinirii în muncă, comportamentele dificile ale clienților, lipsa cooperării dintre colegi, conflicte interpersonale, lipsa stimulării și împlinirii în muncă, dubiile legate de propria competență etc., dar și de idealismul și irealismul aspirațiilor, optimismul inițial exagerat, expectanțe inițiale și obiective care nu coincid cu realitățile existente în teren. • Tensiunea, reacția emoțională se instalează ca urmare a dezechilibrului generat de lipsa de concordanță între planul idealizat și cel real. Răspunsul emoțional este caracterizat
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
siguranță, capabili să măsoare cantitativ utilitatea. O abordare "ordinală" a utilității pare mai realistă: indivizii sînt capabili să compare și să claseze alegerile oferite după o ordine de preferință, dar fără să-i atribuie fiecăreia un indice cantitativ precis. Desigur, irealismul ipotezei în discuție nu o descalifică în calitate de instrument științific, dar dacă se poate dezvolta o teorie la fel de performantă care pleacă de la o ipoteză mai simplă și mai plauzibilă, aceasta constituie, de asemenea, un progres științific. Un asemenea progres s-a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
provocare a legilor securității edictate. Și toate acestea susțin sentimentul de apartenență. Care face din această bandă îngrijorătoare o comunitate sudată, la bine și la rău, capabilă de solidaritățile cele mai surprinzătoare și de generozități nu mai puțin reale în "irealismul" stării lor mereu în mișcare. Și când acești noi barbari se aglutinează în adunări rituale, paroxismul este atins. Și totuși, acest exemplu, ca atâtea altele pe care ni le furnizează viața cotidiană, nu poate decât să ne incite la a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a activit...ților bazate pe cunoaștere și științ.... Raportul Kok (elaborat de o echip... condus... de fostul premier al Olandei, Wim Kok) a evidențiat întârzieri mari ale ț...rilor membre ale UE în îndeplinirea țintelor conținute de Agend..., ca și irealismul unora dintre obiective. De altfel, în 2005 s-a procedat la o revizuire a Agendei. Pentru o evaluare a performanțelor ț...rilor membre ale UE, conform Agendei Lisabona, a se vedea Alasdair Murray și Aurore Wanlin, The Lisbon Scorecard, V.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
comunismului în anii ’50-’60), iluzia (prosperitatea anilor ’70), utopia (drepturile obținute de Solidaritatea) și agonia (anii ’80). Se confirmă, astfel, tradiția demascării regimurilor comuniste est-europene ca fază incipientă a investigării lor. Autorul se aliniază deci, necondiționat, axiomei potrivit căreia irealismul sistemului comunist a provocat distrugeri uriașe realității preexistente. Este, de altfel, ideea centrală a impresionantei bibliografii consultate de Buhler, care se asociază intelectualității est-europene opozante: Adam Michnik, François Fejtö, Czeslaw Milosz, Bronislaw Geremek ș.a. Ceea ce studiul său aduce în plus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tot o parabolă a dictaturii, în spațiul Pakistanului-palimsest, în care istoria reală se diluează în mit și narațiune fantastică. Islamabad, orașul din "coasta lui Rawalpindi" e confundat cu "sfânta câmpie Arafat de lângă Mecca Sharif" de către ascetul Maulana Dawood (personaj-întruchipare a irealismului de orice fel, un guru senil și venerat). E un roman despre politică, despre armate glorioase sau înfrânte și incapabile să mai câștige un meci de fotbal, trădare și lovituri de stat, mărire și decădere, e o saga a familiei
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
din partea lui Bush, care l-a privit în ochi în ranch-ul sau și a zis că e vorba de un om foarte onorabil. Sigur, 11 sept. a complicat lucrurile, dar cred că, în esență, democrațiile occidentale dau dovadă de irealism. Amintiți-vă Afganistanul. Armata Roșie, sovietică, a invadat Afganistanul și vreme de 10 ani a demolat orașele și satele, dar mai ales structurile sociale și morale ale populației, făcînd un milion de morți. În ruinele rămase s-au instalat gangsterii
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
în limitele energiei ei naturale. Literatura descarcă viața de realitate, transgresând-o în fantastic. Modul discursiv adecvat este evocarea prezentificată. Timpul rămâne provocatorul esențial de efecte artistice. Îndepărtarea de prezent schimbă natura realității, îi conferă acesteia irealitate. Contextul dictează textul : irealismul este al realității însăși, transcrisă în poezie și proză, prin urmare transmisă într-un fel omogen, ca lichidul în vasele comunicante. Determinante devin astfel presiunea unei istorii totalitare, comunismul naționalist, amestecul extremelor. Scriitoarea, simțindu-se expusă agresivității realității, a captat
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
n-au existat, fie au fost descoperite, dar prea tîrziu, așadar au reușit. Deducția logică: Iliescu, În ciuda a ce se vede zilnic, a fost asasinat de mai multe ori de effendia. Urmează o frază retorică, stranie ca o macaroană: „Dar irealismul lor Îi Împiedică să se Întrebe: s-ar mai putea menține În fruntea statului român o persoană ajunsă acolo prin complot, asasinat etc. și nu aleasă de populația țării?” Cu semnul Întrebării. Sublimă dar cu desăvîrșire, demonstrație. Deci: o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
repus pe tapet; regulile sunt informale, renegociate constant. "Ordinea socială" este o "ordine negociată": "Astăzi, se consideră că actorii își construiesc activ destinul, încât validitatea determinismelor stricte (economice, tehnologice, sociale, biologice) pare problematică" (Anselm Strauss, 1992, p. 247). • Irenism și irealism Această obliterare a apartenențelor de clasă provoacă totuși o viziune "încântată" a socialului, debarasată ca prin farmec de structurile obiective, în special în dimensiunea lor conflictuală. Descrierea interacțiunilor n-ar fi suficientă. Această critică fusese deja formulată de Bourdieu (1971
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pare și exactă și definitivă. Vom aduce și alte argumente în acest sens. Nu din intenții polemice, bineînțeles, ci pur analitice. Vrem doar să înțelegem. Atitudinea față de istorie a lui Noica constituie, după noi, dovada supremă nu numai a unui irealism și iluzionism integral, dar totodată și explicația unui anume amoralism, care oferă credem încă o cheie a multor atitudini. Disprețul pentru oamenii politici și istoria politică este desăvârșit. Pe aceasta din urmă, Constantin Noica pur și simplu scuipă. O disprețuiește
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]