740 matches
-
și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lui M. trebuie rezervat culegerii Dicasterial (1995). Într-un anume fel, în prozele sale există o grifă a lui Sorin Titel, creatorul unui spațiu cvasimitic al Banatului. Pe de altă parte, în romanul Litera albă, de pildă, Banatul are o „irealitate imediată” ce îl înrudește cu Vladia imaginară a lui Eugen Uricaru. Exercițiile de cizelare epică ale autorului sfârșesc, printre altele, prin a reduce autoritatea narativă la o simplă voce din off. Tărâmul epic pare a se naște din nimic, istorisindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
Ediții, antologii: Ion Pillat, Poezii, I-II, pref. Mircea Tomuș, București, 1967; Ion Barbu, Pagini de proză, pref. edit., București, 1968, Versuri și proză, pref. edit., București, 1970; Valeriu Ciobanu, Fiul lunii, pref. edit., București, 1969; M. Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate, pref. edit., București, 1970; Ștefan I. Nenițescu, Ani, pref. Al. A. Philippide, București, 1973; Ionel Teodoreanu, Pagini cu copii și adolescenți, București, 1973; O constelație a poeziei române moderne, București, 1974; G. Călinescu în conștiința literară a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
se înscrie în tradiția optzecistă a poeziei banalului și a derizoriului, tradiție inaugurată de Mircea Ivănescu, B. apropiindu-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
Elena Beram, „Eclipsa”, JL, 1994, 1-4; Lovinescu, Unde scurte, V, 206-210; Alex. Ștefănescu, Teatrul ca discuție, RL, 1996, 29; Radu Călin Cristea, Despre Răzvan Petrescu, „Arc”, 1997, 1-2; Daniel Cristea-Enache, Expresionismul bine temperat, CC, 1997, 3-4; Ioan Stanomir, Întâmplări din irealitatea imediată, LCF, 1997, 30; Alex. Ștefănescu, Jazz din cuvinte, RL, 1997, 32; Daniel Cristea-Enache, La un pas de Hermes, ALA, 1997, 395; Dan Stanca, Jupuirea cotidianului, LCF, 1997, 46; Evelina Cârligeanu, Succint despre amor, TMS, 1998, 8; Alunița Cofan, Reîntoarcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
a trezit din somn păstrând încă în mișcarea buzelor ultimele cuvinte rostite acolo. Și când a înțeles cât de neverosimil era visul ei - ea și cu Fiodor în orașul acela franțuzesc, într-o dimineață luminoasă de toamnă -, când a simțit irealitatea absolută a acelei plimbări atât de simple, totuși, a scos din buzunar un petec de hârtie și a recitit a suta oară vestea morții, înscrisă cu litere cețoase, și numele soțului ei, scris de mână cu cerneală violetă. Cineva o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ani, dar, în aminirile mele, vârsta aceasta nu o atingea. Pentru mine, ea rămânea mereu aceeași. Atunci s-a înfiripat un vis. Probabil că aureola lui mă trezise... Să o regăsesc pe Charlotte, s-o fac să vină în Franța... Irealitatea planului făcut de un vagabond întins pe dalele unei cripte era suficient de evidentă ca să nu mai încerc să mi-o demonstrez. Am hotărât, pe moment, să nu mă gândesc la amănunte, să trăiesc, păstrând în adâncul fiecărei zile speranța
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nume pe care le-am grupat în câmpul semantic al existenței se află în relații de contiguitate 81: le este comună trăsătură existenței prin sine, dar se deosebesc prin punctele de vedere din care aceasta e privită: că realitate vs. irealitate, ca viata vs. moarte, ca posedând și totodată comunicând existența, că evident și totuși de nepătruns. Aceste puncte de vedere nu țin de esență divinității, ci îi aparțin omului care o contemplă. 2.1.3. Veșnic Acest câmp semantic se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
național. Dezvoltând intuițiile lui Raymond Williams, care spunea că publicitatea este „un sistem organizat și profesionalizat de sugestii și de satisfacții magice, funcționând asemănător cu sistemele magice din societățile mai simple”, care „validează fanteziile la nivel personal, cu prețul păstrării irealității nivelului general, pe care Îl ascunde” (apud, R. Styers, 2004, p. 203), numeroși cercetători analizează acest sistem drept unul axat pe logici și practici magice. Spre exemplu, Roland Barthes (1997) a prezentat reclamele la săpunuri și detergenți ca expresii ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Leonida nu pun problema veridicității lor, iar personajele, deși grotești, caricate, schematice, pot găsi corespondenți recognoscibili în realitate. Lumea ficțională a lui Eugen Ionescu este, pe de altă parte, perfect autonomă. Fiecare replică, fiecare ipostază a "personajelor" îi subliniază unicitatea, irealitatea, absurditatea. Sinteză superschematizată a lumii la care se vrea raportată, nu mai seamănă cu aceasta decât printr-o translație complicată. Am putea reduce raportul dintre absurditatea caragialiană și cea ionesciană la relația dintre natural și artificial. Caragiale nu se străduiește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lipsit de corespondent recognoscibil în istoria umanității. În legătură cu acest aspect, nu putem susține până la capăt nici teoria lui Nicolae Balotă, conform căreia Urmuz ironizează realitatea 18, nici observația lui George Pruteanu, care susține că "personajele lui Urmuz trăiesc într-o irealitate perfectă"19, într-o lume imaginară, complementară, printr-o totală ignorare a realității date. Raportul dintre planul creației urmuziene și cel al existenței fenomenale este, mai degrabă, unul de oscilare derutantă între cele două nivele, și nu de paralelism prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din piatră și crescu până ce prin crăpături nu mai treceau decât aer și ierburi și atunci încetă să sugă. Demult de tot. Poezia lui Mimi Khalvati zidește la temelie iubirea vie a autoarei pentru lumea reală, dar și pentru multele irealități paralele din gândurile ei. Versurile ei sunt un triumf repetat asupra suferinței, o îmblânzire a ireversibilului, dar și o afirmare a forței. Este vorba de forța fragilității, de readucerea la ființă a trecutului, de puterea memoriei și de instinctul supraviețuirii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
personajul vorbește cu voce tare pentru el însuși. El nu pare să se adreseze spectatorului. El nu ar putea nici să fie auzit de un alt personaj a cărui prezență pe scenă ar ignora-o. Acest limbaj interior riscă, în irealitatea lui, să distrugă iluzia. De aceea Chapelain, în Scrisoarea despre regula celor douăzeci și patru de ore, indică înlăturarea lui dacă singurul său scop este de a informa spectatorul. "Din partea mea, ceea ce remarcați 37 în afara aspectului absurd al faptului că unii au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Răspunderea suferă aici o ruptură de nivel, pentru că libertatea, confruntată cu sursa ei, este trăită în consecințele ei infinite, care nu se mai înscriu în planul unei vieți și într-o limită umană, ci în suprauman. Totul se mută în „irealitate“ sau într-o realitate în care datele problemei se modifică fundamental: cel care întreabă nu are chip, iar eu, care voi fi chemat să răspund, am ieșit din limitele vieții în care obișnuiam să fiu întrebat și să răspund. Cine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și luminoasa nostalgie a Moldovei”, a Iașilor îndeosebi sunt imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]