67 matches
-
în interioritatea plină de mister a femeii căreia i se opune scriitoarea, pentru că o înfricoșează abisul fizic insuportabil și insultător prin misterul pe care gîndul și imaginația nu-l poate supune". Scenariul biblic întors pe dos cu ajutorul instrumentelor naturaliste este irecuzabil. Tumoarea uterină a Lenorei îi conferă acesteia aspectul unei "gravidități demonice": "Cu vitalitatea paralizată și dorința ucisă, femeia se de-sexualizează, deși, paradoxal și cinic, cutremurați de fiorul spaimei, am putea spune, parafrazîndu-l pe Sfîntul Ieronim, că cea cu pîntecele
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
Gheorghe Grigurcu Poetă "șaizecistă", Ileana Roman ( născută în 1940) suportă, precum o seamă de congeneri ai d-sale, fascinația materiei. E cu putință ca această întoarcere dureroasă, crispată, spre concret, spre palpabil, spre temeiurile irecuzabile ale existenței să includă un protest împotriva abstractizării ideologice abuzive, împotriva stării de, cum zice d-sa, "contratimp și tracasaj chinuitor ce a strîmbat destule destine", desigur nu numai scriitoricești. Cu atît mai vîrtos cu cît direcția de evocare a
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
La un moment dat, preotul satului îi mărturisește că i-a văzut numele pe o listă a celor ce urmează să fie arestați. Singura posibilitate de a se salva ar fi fost donația pământurilor proprii către stat, semn ultim și irecuzabil al noii sale orientări. în urma "convertirii" la politica agrară a regimului își va recăpăta pensia, dar soția lui, după o prăbușire interioară fatală va muri. Destinul lui Stelian Teodorescu înrămează o serie de alte destine mai puțin spectaculoase, mai puțin
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
corectitudine ieșite din comun. Numele Mioarei Avram e cu siguranță cel mai cunoscut între cele ale lingviștilor români din zilele noastre; era o autoritate, o instituție, personificarea însăși a gramaticii, a lingvisticii. În dispute, opinia sa devenea automat un argument irecuzabil. Cei care au cunoscut-o și-au dat seama că acest prestigiu exterior era reflexul firesc al unei trăinicii interioare impresionante. Mioara Avram știa tot, citise tot, își amintea tot: o mare putere de muncă se unea cu o curiozitate
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
șoferul Gheorghe Paste ori Gianina lui Manșonică din Sinești. Este interesant s-o urmărești pe Tita Chiper evoluând în intervalul creat între personalitatea ei și cea a interlocutorului: cum învăluie ezitările celuilalt prin întrebări abile, cum tratează contradicțiile sau paradoxurile irecuzabile, cum se apropie abil și, mai ales, cum asculta. Și avea ce să asculte. Alaltăieri (titlul primei părți a volumului, în care sunt adunate interviurile cu cei care au cunoscut România interbelică) - memoria fluida, ispitita de epeisoade colaterale, surdinizând continuu
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]
-
e numaidecât inexactă. Știm astăzi, datorită Ioanei Pârvulescu, că atât de circulanta etichetă de „Luceafăr al poeziei” a fost lansată de obscurul gazetar C.B. Stamatin, într-un necrolog din „Adevărul” (18 iunie 1889). Și iată ce carieră a făcut ! Dovada irecuzabilă a inautenticității geniului eminescian o constituie, după Alexandru Grama, amănuntul că Eminescu a fost ignorat, respectiv încoronat postum de aceiași contemporani. „Deaca un geniu în viață n-a fost cunoscut de atare, cum n-a fost cunoscut Eminescu, atunci e
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
marele peste treburile externe ale partidului nazist) care era interesat să-și creeze un cap de pod în România. Octavian Goga a fost cel dintîi om politic din Europa care a primit stipendii de la cancelaria lui Rosenberg (am văzut documente irecuzabile, pe care mi le-a arătat, prin 1983-1984, dl Armîn Heinen, cînd își pregătea lucrarea despre mișcarea legionara). Curînd, Rosenberg a sugerat - potrivit versiunii din cartea de memorii a lui Radu Lecea - fuziunea dintre partidul lui Goga și gruparea lui
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
se cuvine, în răstimpuri, rectificată. Dar autocritica? (Despărțim astfel cuvîntul, deoarece, grație limbii de lemn, forma sa integrată a devenit peiorativă.) Virgil Ierunca știe să fie și autocritic, asumîndu-se în totalitatea manifestărilor d-sale în timp și spațiu, precum un irecuzabil semn de probitate: "Recitesc De două mii de ani. Încîntat. Cu atît mai mult cu cît aveam o opinie tulbure despre Mihail Sebastian. Îi bănuiam ascuns un țesut de mediocritate, fiind, în același timp, convins că personalitatea lui dificilă nu te
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
descălecătorul ideatic, punîndu-i piatra de temelie în pură sălbăticie și incurie: "Păcat, cum repet mereu, că în cultura noastră nu s-a creat încă deprinderea de a construi, de a edifica, de a da lucrări fundamentale". Obsedat, uneori pe o irecuzabilă intonație cazonă, de "spiritul de sinteză și ierarhie", de "firul conducător al unei demonstrații strînse", dl Adrian Marino e stăpînit de un duh megaloman, tangent nu doar la "monumentalitatea" călinesciană, ci și, prin forța lucrurilor, la una mai apropiată în
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
un nume de autor". Paradoxal, deși atît de diverse, textele lirice întrunite poartă, de cele mai multe ori, o discretă amprentă a lui Abăluță însuși. Par a se afla, dacă nu în niște pagini apocrife ale producției sale personale, măcar în vecinătatea irecuzabilă a acestora. Constantin Abăluță - Poezia română după proletcultism, (Antologie comentată), Ed. Ex Ponto, Constanța, 2000, 2 volume, 554+642 pag., preț neprecizat.
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
și boala, bogăția și sărăcia, obișnuitul și spectaculosul. Grăsimea animală intra în compoziția conurilor purtate pe cap, suprem semn de eleganță. Exista chiar și un papirus - din secolul al XVII-lea î. H. - care oferea soluții împotriva îmbătrânirii, corectând semnele irecuzabile ale trecerii timpului, lăsate pe chip și în păr. Regele Eson și Medea nu sunt departe. Last but not list, parfumurile și produsele cosmetice îndeplineau o funcție erotică, cea mai "rezistentă" dintre toate, dacă e să fac un tur virtual
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
într-un chip ingenuu-viclean, printr-un scrupul iluzoriu pedant ce amplifică efectul fantasmagoriei poeticești. Iată un mic "studiu de caz" închinat salivei: "înmuiat în gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o lungă dîră. Copiii vîră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau pipă, în
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
secundă. Să începem, conform regulilor, cu începutul, cu prima carte - Spiritul și litera (1970) - aflată acum la ediția secundă. Și să ne întrebăm, în definitiv, câtă dreptate am avea să vorbim despre stilul lui Alexandru Paleologu ca despre ceva precumpănitor, irecuzabil și net. Iată cum se încheie cel dintâi dintre cele douăzeci și cinci de studii: "Celor doi corifei, Millo și Pascally, ale căror stiluri de joc, realist la unul și romantic la celălalt, definesc respectiv, pentru epocă, actorul de comedie și actorul
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
învăluie orice creație, mai ales pe cea a artei, această disciplină teoretică pe care o numim estetică este totuși capabilă să-și dea un obiect drept materie a cunoașterii sale, și anume opera însăși, opera de artă în apartenența sa irecuzabilă la o lume, în obiectivitatea sa. Vom arăta că nu este aici nimic adevărat, că pretinsa obiectivitate a operei de artă nu este decât o aparență, pe care analiza va trebui în mod necesar să o traverseze dacă vrea să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se subordonează ele însele unui proces de culturație continuat), această energie așadar rămâne nefolosită în sensul care tocmai a fost clarificat: ea nu este în acest fel suprimată, ci este ca și exacerbată, afectul, modul său de prezentare fenomenologică irecuzabil, căpătând forma unei neliniști crescânde. Ea caută așadar să se elibereze, însă urmând de data aceasta căile pre-trasate de-a lungul cărora se obține ușurarea imediată. Efort zadarnic: afluxul de energie care nu s-a putut investi în sarcinile cele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înclinarea brâncușiană a Muzei dormind: visarea, plutind de data aceasta peste apele morții, se alătură, ca pentru un suprem pelerinaj, tălpii de o frumusețe bijutieră. Tot patrimoniul clasicismului e aici, decantat și stringent, în acest bronz care trimite la reușite irecuzabile ale statuariei, la figura faimosului Auriga de la Delphi. Cîndva, într-un amplu număr al Secolului 20 despre Hellada, îmi îngăduisem a suspenda imaginea acestor picioare de bronz, la marginea de sus a paginii, sugerînd un drum pe înălțimile istoriei. Prăbușită
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
a fost răspîndit prin școală. Dar oamenii simpli n-au pronunțat niciodată sunt și nici poeții noștri n-au acceptat această formă artificială. Cum rostea, bunăoară, Eminescu rezultă nu din felul în care i se tipăreau versurile, ci din mărturia irecuzabilă a rimelor: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sînt/ Într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt" (Scrisoarea I); " De-aceea zilele îmi sînt/ Pustii ca niște stepe,/ Dar nopțile-s de-un farmec sfînt/ Ce nu-l mai
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tuturor colindelor noastre, scripturistic, ilustrează în primul rând contemplația religioasă, aspecte ale principalelor sărbători creștine cum ar fi Nașterea Domnului, profețită în scrieri vechi testamentare și împlinită în Evangheliile noutestamentare. Ele sunt o visterie nesecabilă a spiritualității creștine, o mărturie irecuzabilă a religiozității românilor. Spiritualitatea ortodoxă românească a înveșnicit colindele, conturând, în continuitate, cântecele de la strană. Conținutul ideatic al dogmelor încadrate în colinde exemplifică unitatea și înălțarea sufletească a credincioșilor creștini! Aduse în carte, colindele ajung sub ochii și în sufletul
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
o alianță cu Austro-Ungaria, iar Waddington e răsturnat de Gambetta. De-atunci încoace Gambetta și-a ținut discursul de la Cherbourg, în care apelează la justiția istoriei. "Neue freie Presse" cercetează dacă d. de Varnbueler se poate considera ca un martor irecuzabil. Foaia vieneză arată în adevăr cât de mult crezământ cată să i se dea bătrânului om de stat. Ca ministru prezident în Wuertemberg d. de Varnbueler era, ca toți colegii săi din micile state germane, adversar al Prusiei; a fost
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unde este? Dar la ce toată discuția? Negă "Romînul" datele de mai sus, cari le-am înșirat în monologul ce-l atribuim d-lui Pietraru? Nu le negă. Dacă le-ar nega, i-ar merge rău, pentru că am invoca mărturii, irecuzabile mărturii. Redactorii "Romînului" pot vedea că vorbim fără patimă de partid, fără ură. Prin această crimă toate teoriile roșii sânt duse ad absurdum. Condamnăm faptul, felicităm din inimă pe d. Brătianu că Dumnezeu i-a păstrat viața, dar sperăm că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
publicate în „Vremea” și în „Revista Fundațiilor Regale”, criticul formulase în 1928 Considerații asupra romanului românesc - pe întreaga-i evoluție -, pronunțându-se, asemenea lui E. Lovinescu, pentru romanul de analiză. În epocă, E. Lovinescu remarca la C. „probitatea intelectuală, senzația irecuzabilă a unei conștiințe literare inflexibile, punct inițial al autorității critice”. Lui Șerban Cioculescu îi vorbea portretistul, criticul de „certă filiație lovinesciană”, întrunind „sagacitatea analitică cu năzuința spre sinteză”; dar lovinescianismul său nu excludea „familiarizarea cu spiritul thibaudetian”. Sub aparențe amabile
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
ai da consiliul să toarne apă, el se va preface că te ascultă cu cea mai mare grabă, dar va turna... untdelemn. Ce sfat i se poate da omului în care n-ai încredere și care-a dovedit în mod irecuzabil că nici o merită? Doar acela să scape lumea de el înainte de toate; apoi vom. vedea ce e de făcut. Dar se 'nțelege că acest sfat nu le place roșiilor. Când le spunem vorba ce Shakespeare o pune uneori în gura
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
forțe ale lumii, dar care sălășluiesc de cealaltă parte, forțe fără măsură comună cu noi, dominante care - în acest sens - sunt «deasupra» noastră” (ibidem). La limita a ceea ce omul poate gândi sau face, zeii sunt garanții unui partaj universal și irecuzabil. Această viziune ancestrală, a cărei expresie e mitul, e cea în numele căreia - potrivit lui Patočka - acționează Antigona și nu un principiu etic. Întreaga faptă a Antigonei stă sub semnul unui „primitivism” dificil de sesizat de către raționalitatea modernă pentru care hybris-ul devine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care sublimează și preschimbă filosofia în metaforă și dă narațiunii un sistem nervos în continuă alertă, introducând o trusă de acute în epica obișnuită, însă care știe proceda concomitent cu atâta obiectivă plasticitate și finețe încât combustiunile, acuitatea și violența irecuzabilelor sale argumente trec direct în sângele puterii noastre de asimilare, de disponibilitate, cu revelabila lesniciune încorporată medicamentelor ideale. Rebreanu, descriind țărani, descria forțe și mulțimi; literatura lui e parcă o literatură a biologiei. Sadoveanu, povestind țăranii, a poetizat instincte, înțelepciuni
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]