94 matches
-
valid alternative conceptions of human rights"19 . Comparând, însă, acest model musulman cu cel vestic, opinia lui Huntington pare mai aproape de realitate, fiindcă se observă nu doar o diferență de nuanță, semantica sau declarativa, ci o incompatibilitate profundă și o ireductibilitate între cele două. Dacă e să ne referim doar la Declarația Universală a Drepturilor Omului, știm că, în 1948, Arabia Saudita s-a abținut de la ratificare, pe motiv că încalcă Șaria 20. În 1982, reprezentantul Iranului la ONU a spus că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o frămîntare într-o reușită. Scriu despre sălbăticia vieții - a propriei mele vieți. Nu-mi doresc aplauze și nu sufăr că nu le obțin." Livius Ciocârlie spune, la un moment dat, că e "un Don Quijote al morții" care crede "în ireductibilitatea ei ca în morile de vînt". Kafka îl interpretează undeva pe Don Quijote ca fiind fantasma unui Sancho Panza prea laș, prea introvertit, prea timorat să-și asume propriii demoni livrești. La fel și eu, aș spune că Livius Ciocârlie e
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
zone culturale exotice, este contrabalansată de dublarea acestei extinderi cu o inevitabilă deplasare a discuției spre zone culturale, chiar politice, care plasează aceste încercări mai degrabă în sfera studiilor culturale, i.e. (post)coloniale. Incomparabilul din acest domeniu se referă la ireductibilitatea distanței care, în loc să se reducă, se instituie: între altele e cazul unei mari literaturi care se regăsește tot pe sine în comparația cu un teren de influențe. Incomparabilul din domeniul lingvistic are în centru conținuturile unor termeni analogi până la un
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
în comparația cu un teren de influențe. Incomparabilul din domeniul lingvistic are în centru conținuturile unor termeni analogi până la un punct, dar încărcate de specific intraductibil (și în acest caz cuvântul nu se poate traduce, trebuie citat ca atare), iar ireductibilitatea istorică se referă mai degrabă la acea incomprehensiune a noilor veniți pentru opere din vechime mai mult decât pentru texte din alte spații. Cred că aici se putea da un bun exemplu în răsturnarea înțelesurilor legate de practici uitate, de
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
în tiparul de turmă al gînditorilor socialiști: pentru Bourdieu, "autono-mia esteticului" e o flașnetă menită a întreține mofturile artiștilor scăpătați, "arta pentru artă" e un slogan îmbălsămat cu ifosele retrograde ale saloanelor franțuzești din secolul al XIX-lea, iar pretinsa ireductibilitate a operei literare la contextul social e tresărirea vetustă a unor filfizoni cărora nu le-a fost încă extirpată snaga aristocratică și care, tocmai de aceea, se încăpățînează să creadă că arta nu poate servi unor scopuri politice. Regulile artei
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
prezintă veniturile editurilor franceze, amintind izbitor de tabelele cu cifre manufacturiere din Capitalul. Și, fiindcă e convingător, dacă intri in logica minții lui Bourdieu, simți că are dreptate; dar de îndată ce închizi cartea, simți că nu mai are. Căci fără dogma ireductibilității artei la contextul social, sera noastră culturală poate da liniștită ortul popii. Nimic nu ar mai putea fi spus în planul culturii fără a intra sub incidența servituții politice. Pentru Bourdieu, un scriitor e precum o particulă cuantică care se
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
de o parte, uimitoarea stabilitate a preocupărilor sale, și pe de alta, evoluția istorică a lumilor pe care el le imaginează. Romanul elenistic fixează deja marile repere ale antropologiei romanești: ruptura dintre personaj și lumea largă care-i e ostilă, ireductibilitatea personajului la destinul său concret, rolul salvator al iubirii. Această structură s-a dovedit extrem de durabilă, dar la un nivel mai concret al intrigii, vechile lumi ficționale au devenit în cursul istoriei obiectul unor critici adesea violente, care au dus
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
dramatizare a diferențelor. Și totuși, n-ar fi exclus ca el să fi avut o intenție secundă. Prea apăsat-diferiți sunt acești critici, pentru ca analistul lor, grupându-i, să nu ajungă încă o dată la concluzia diversității formelor și formulelor (meta)literare! Ireductibilitatea critică maximă mi se pare nu atât aceea între Lucian Raicu și Gheorghe Grigurcu (fiindcă, deși pe versanți diferiți, ei împărtășesc un cod al criticii artiste, îndrăgostite de propria expresie), cât cea dintre Adrian Marino și Nicolae Manolescu: două galaxii
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
o zonă albă, unde să se situeze atitudinea de „nerecunoaștere“ față de lume, propusă de tine ca singura nemistificatoare, când declari că „lumea nu poate fi atestată (sau afirmată), ci doar nerecunoscută, desfăcută de sub orice tutelă, individuală sau colectivă, și restituită ireductibilității sale“. SCHEMA DIN ORIGINAL DACĂ ÎNTR-O NOAPTE DE IARNĂ UN CĂLĂTOR Lui Daniele Ponchiroli Tocmai te pregătești să începi noul roman Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. Relaxează-te. Concentrează-te. Îndepărtează de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o analiză mai fină decât cea a percepției, printr-o analiză fizică. Dimpotrivă, a interzice reducerea lumii-vieții la lumea-științei stă numai în puterea unei gândiri capabile să surprindă lumea-vieții în specificitatea sa, adică, oricât de straniu ar putea părea, în ireductibilitatea sa la lume și la orice lume posibilă în condițiile în care lumea-vieții este o lume sensibilă și în care ființa-sensibilă se află în ultimă instanță în afara lumii, în viața însăși. Căci calitatea sensibilă nu este niciodată decât obiectivarea și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau istorialul său este mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este afectivă, de a se spori pe sine și de a prisosi. Efortul desemnează o astfel de mișcare în ireductibilitatea sa la tautologia moartă a existentului, el este cel care face din ființă ca Viață un conatus. Un asemenea efort nu are așadar nimic de-a face cu ceea ce se desemnează de obicei prin acest termen, cu irupția în cursul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lume. Vindecării de infinitul rău al abstracțiunilor - prin spirit metaforic - îi corespunde terapia prin imaginația simbolică. Există ceva ireductibil în limbajul metaforic, un element de o specificitate ce exclude posibilitatea transpunerii totale a metaforei în limbaj rațional. O astfel de ireductibilitate îl determină pe Paul Ricoeur să constate că abordarea unui simbol trebuie, pentru a exclude orice inadecvare cu adevărată viața simbolică, să excludă alegorismul și să accepte faptul că substanță simbolurilor „e indestructibila, că ele constituie fondul revelator al cuvîntului
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
un model pentru ceea ce poate deveni critica, fie ea și de poezie, atunci când e sprijinită de cultură, competență, luciditate și ingeniozitate. În punctul de plecare, convingerea lui Mihai Dinu e aceeași cu a impresioniștilor. Anume că poezia se individualizează prin ireductibilitatea la concept. Că există întotdeauna, înlăuntrul poeziei, un adevăr inexprimabil (arreton), distribuit, în măsuri variabile, în toate reușitele, minore sau majore, ale genului. Și totuși, non idem est si duo dicunt idem. În Cuvântul înainte al cărții, Mihai Zamfir sesizează
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
nu ar fi decât conștiința Fiului unic în care conștiințele umane ar dispărea ca persoane umane, distincte între ele și diferite de persoana lui Iisus Hristos. Aceasta ar fi o interpretare greșită. Prin faptul că noțiunea de persoană implică o ireductibilitate ontologică, este imposibil de a admite că o per¬soană ar putea fi cuprinsă într-o suprapersoană, ca parte a ei. Dacă noi suntem una în Iisus Hristos, unitatea noastră în El nu afectează de loc pluralitatea personală. Unitatea naturii
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
nu ar fi decât conștiința Fiului unic în care conștiințele umane ar dispărea ca persoane umane, distincte între ele și diferite de persoana lui Iisus Hristos. Aceasta ar fi o interpretare greșită. Prin faptul că noțiunea de persoană implică o ireductibilitate ontologică, este imposibil de a admite că o per¬soană ar putea fi cuprinsă într-o suprapersoană, ca parte a ei. Dacă noi suntem una în Iisus Hristos, unitatea noastră în El nu afectează de loc pluralitatea personală. Unitatea naturii
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
afirmații care pot fi compatibile cu dimensiunea personalistă a antropologiei teologice ortodoxe, potrivit căreia persoana umană este unică, de neînlocuit, destinată către o viață transcendentă, și nu doar o unitate în cadrul unei entități sociale, iar această dimensiune transcendentă sau de ireductibilitate la natură îi conferă omului o valoare inestimabilă și eternă, de participare la comuniunea eternă a Persoanelor divine ale Sfintei Treimi. Astfel, din punct de vedere teologic, destinul uman, vocația persoanei umane se împlinește în comuniune, în comunitate, în societate
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
de baza fundamentală a originei sale,așa cum subliniază Heidegger în What is Philsophy(New haven,1956,p.48 și 49),Orice ființare este în Ființă.Autorul lucrări subliniază că Platon prin disjuncția între lumea ideilor și lumea lucrurilor a sucombat ireductibilitatea bazei ontologice a Ființei ca totalitate de ființări și inseparabilitatea lor de acestea.Sciziunea irecuperabilă între spirit și mediu natural,dualitatea dintre subiect și obiect, fenomen argumentat de cogito-ul cartezian,a propulsat,după Heidegger,starea psihică și dezolantă a părăsirii
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
dacă o considerăm ca noțiune fizică, ea nu mai este perfect reversibilă, pentru că evoluția lasă o urmă în lume. Gândind astfel, diferența dintre fenomenele fizice și cele sufletești nu este anulată, ci menținută și chiar potențată. Dar nu în sensul ireductibilității lor, pentru că orice fenomen poate fi gândit în "unitatea constantă a realității", dar și în ordinea unei evoluții cu finalitate. În primul caz, el apare determinat cauzal, în timp ce în al doilea apare liber. Orice fenomen este integrat ambelor ordini. Astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
civil Cum fiecare tab...r... era conștient... c... numai ocupantul ar avea de cîștigat de pe urma unui r...zboi civil, s-au f...cut cîteva Încerc...ri de a-l evita, atît sub presiunea curentelor de opinie naționale, care nu Înțelegeau ireductibilitatea ostilit...ții dintre monarhiști și comuniști, cît și sub presiunea, mult mai puternic..., a Aliaților. S-au organizat mai multe Întîlniri Între liderii diferitelor mișc...ri. În Albania, ultima negociere a fost condus... de Enver Hodja; acesta, În calitate de comisar politic
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
logică propriu-zisă. De fapt, cel puțin în intenția lucrării de față, mult mai important este tocmai conținutul, referențialii ontici ai acestor judecăți, problemă oarecum independentă de foarte probabilele progrese pe linia formalizării logice. Cred că dilema clasică a reductibilității sau ireductibilității logice a judecăților de valoare la cele de existență poate fi rezolvată cu mai mare succes dacă vedem cele două genuri de judecăți ca extreme ale unui continuum (logic și axiologic), și nu ca doi poli opuși. Actualmente se acutizează
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
impresii false” care să ducă la „interpretări delirante”. Un lucru însă îi deosebește pe cei sănătoși de bolnavii deliranți și anume, relațiilor lor cu lumea. Caracteristicile delirului, din punct de vedere psihopatologic, sunt următoarele: - prezintă o contradicție internă; - are o ireductibilitate funciară; - este expresia desocializării gândirii morbide; - natura autistă; - verbalismul special al formei de exprimare. Delirul începe să se manifeste din momentul în care individul nu mai dispune de critică pentru a-l putea învinge, acesta transformându-se în convingere, iar
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se poate face o distincție netă, după niște criterii precise, între eroare și delir, formele de tranziție dintre acestea fiind foarte imprecise sau chiar destul de greu de surprins. Se admite, cu toate acestea, că atributele delirului sunt următoarele: contradicție internă, ireductibilitate funciară, desocializare a gândirii morbide, natură autistică, tematică și verbalism specifice. După K. Jaspers, delirul este considerat drept caracteristica de bază a bolilor psihice și una din temele majore ale psihopatologiei. El este o idee greșită, cu un caracter ferm
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
centruluitc "Localizarea centrului" Centrul este o temă fundamentală a gândirii religioase, specifică tradițiilor celor mai importante. Ca instituție simbolică a culturii greco-romane sau iudeo-creștine, „centrul” a reprezentat o referință metafizică absolută: Binele platonic, Unul plotinian sau Treimea Crezului niceno-constantinopolitan. Această ireductibilitate apofatică a centrului a depreciat, într-o anumită măsură, statutul scriiturii. Presocraticii au enunțat filozofia în stilul laconic al apoftegmelor. Esența vieții contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lumină printr-o comparație a operei sale cu gândirea teologică a lui J.-L. Marion 3 și Ioan Zizioulas. Abisul apofatic relevat de caracterul ec-static (agapic sau erotic) al persoanei umanei este tema care subîntinde un întreg proiect teologic „neopatristic”. Ireductibilitatea persoanei la definițiile substanțialiste ale scolasticii este marca antropologiei creștine. Opera lui J.-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică a limbajului doxologic 3, caracterul non-aristotelic (sau anti-metafizic) al cauzalității divine 4 și ireductibilitatea apofatismului la stadiul simplei predicații negative 5. Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză, cunoașterea comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]