95 matches
-
și cu atât mai puțin relevante) este transparența netă și ineluctabilă a figurii cercului hermeneutic, devenit o fatalitate în exercițiile deductive ale matematicii axiomatice. Numeroasele paradoxuri și antinomii logico-matematice descoperite în prima jumătate a secolului XX au pus în evidență ireductibilitatea sistemelor formale matematice la o structură logică unică (așa cum spera logicismul fundaționist), dar și imposibilitatea fundării lor într-un metasistem axiomatizat consistent și decidabil (deziderat al formalismului hilbertian). Pe de altă parte, exigențele intuiționismului (născut din dorința de depășire a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Löwenheim-Skolem din teoria modelelor, Gödel a reușit să pună în evidență nu doar limitele metodei axiomatice, ci și limitele monismului metodologic, trădat de idealul utopic al totalizării formale și al autofundării cunoașterii științifice după niște reguli logice, universale și stabile. Ireductibilitatea matematicii la statutul de limbaj artificial demonstrează neputința descriptivismului formalist (care este, în fond, solidar cu presupozițiile logicismului) de a exprima în termenii obiectivității și ai exhaustivității nobila creativitate a matematicii. Matematica nu pare să scape condiției istoricității: continua proliferare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și cea umană nu poate fi inteligența (ceea ce înseamnă o altă cumulare a energiei biologice), ci capacitatea de participare a omului la autorevelația patetică a Vieții în fenomenalitatea lumii 1. Acest lucru dezvăluie încă o posibilitate radicală: aceea ca, în pofida ireductibilității dintre lume și Viață, Viața să fi luat trup, fără ca prin aceasta ceva anume din esența procesului de autoafectare a Vieții să se altereze. Captarea acestei posibilități nu mai poate aparține gândirii economice sau calculatorii, ci numai unei disponibilități lăuntrice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Aceasta l-a obligat pe un raționalist ca Adam Smith să vorbească, cu privire la mecanismele constitutive ale pieței, despre o „invizibilă mână” protectoare. O metaforă a Providenței menită să rezolve antinomia relațiilor sociale moderne, în care gânditorii scoțieni, mai ales, sesizează ireductibilitatea complexității ființei umane la statutul de simplă voință autonomă. La fel, societatea umană nu putea fi redusă la republica machiavelică unde fortuna este un ingredient important în chimia convulsiilor sociale. (Pentru filozoful florentin, fatalitatea violenței existente în polis-ul modern
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Mare, Benedict de Nursia, Francisc de Assisi - sunt în același timp voci ale „tradiției” pe care o doresc rearticulată, poate printr-o nuanțare a limbajului lor profetic în funcție de codul specific diverselor epoci și culturi în care au trăit. În sfârșit, ireductibilitatea religiei la factorii sociali este vizibilă în confuzia perpetuată de Troeltsch și Weber cu privire la organizarea meseriilor în orașul medieval. Firește că sentimentul fraternității și vocația solidarității - azi dispărute ireversibil prin atomizarea masivă a societății postindustriale - e găzduit de viața breslelor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
problematici: cei cu insuficiență cardiacă severă. Resincronizarea cardiacă s-a transformat dintr-o evoluție a terapiei într-o adevărată revoluție a acesteia [1]. Cele două mecanisme principale care își împart oarecum egal numărul deceselor sunt agravarea insuficienței cardiace până la etapa ireductibilității, respectiv moartea subită [2]. Moartea subită se datorează în principiu tahiaritmiilor ventriculare. Mortalitatea este mai mare tocmai la pacienții care necesită spitalizare pentru insuficiența cardiacă, depășind-o pe cea a majorității formelor de cancer [2]. Din punctul de vedere al
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
trebuie să o depășim (André Scrima, Religions de salut et salut en Jésus-Christ [mai 1985, Beirut], text publicat în volumul André Scrima, Teme ecumenice, ed. cit., pp. 88-103). tradițiile lumii nu au încetat să le cerceteze și să le rostească. Ireductibilitatea religiei la normă socială, formele tradiției care cheamă spre o perpetuă depășire, în sfîrșit, abordarea paradoxală a absolutului în tensiunea dintre via affirmativa și via negativa , toate acestea pot fi exersate pornind de la priveliștea lumii noastre secularizate. Noutatea ei constă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Cu toate acestea, lucrarea profesoarei de la Strasbourg resimte carența asumării ezitante a tripartiției planurilor vorbirii, fapt confirmat și de rezervele cu care întâmpină cercetarea lui H. Thun. În mod particular, această insuficiență se traduce, de exemplu, prin ceea ce Gréciano numește "ireductibilitatea expresiei idiomatice vii la parafraza ei"66, fenomen pe care îl justifică astfel: "Din punct de vedere teoretic, [...] subordonarea sensului idiomatic față de un sens de bază [...] generează o contradicție cu principiul non-deductibilității pe care îl susținem. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cale posibilele simbolizări [ale EI]."68 Cu toate acestea, teza lingvistei din Strasbourg se bazează pe o confuzie: dacă e adevărat că, în domeniul textual-discursiv, EI sunt "ireductibile la parafrază", aceasta se datorează domeniului textual-discursiv, și nu EI în sine. "Ireductibilitatea" sensului EI e un fenomen real, însă cu amendamentul că orice sens e unul "neparafrazabil", ca urmare a numeroaselor funcții pe care acesta le contractează în text; semnificația EI, în schimb, nu este deloc "ireductibilă", iar acest lucru a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de aceste calități, vreau să spun fluxul haotic și primejdios al lucrurilor, apariția și dispariția lor Întâmplătoare și goală de sens ... Sacrul nu este un stadiu În istoria conștiinței, el este un element În structura acestei conștiințe”. ( /131) Diferența calitativă, ireductibilitatea sacrului și profanului nu exclud trecerea reciprocă a unuia În altul. Această dialectică a sacrului este valabilă atât pentru „cultul” pietrelor și arborilor, cât și concepției savante, a metamorfozelor indiene sau În misterul suprem al Întrupării (misterul: sacrul, nelimitatul se
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
radical odată cu conștientizarea schimbării statutului artei. [cf. Rainer Rochlitz, L'art au banc d'essai. Esthétique et critique, Gallimard, Paris, 1999, p. 20]. La rândul său, Jean-Marie Schaeffer susține ideea potrivit căreia, drept rezultat al unei prize de conștiință a ireductibilității dimensiunii estetice la dimensiunea artistică, se pune problema reconceptualizării domeniului esteticii. [cf. Jean-Marie Schaeffer, Adieu à l'esthétique, Presses Universitaires de France, Paris, 2000, p. 2]. În fine, filosoful american Richard Shusterman constată faptul că asistăm nu numai la sfârșitul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
demonice."169 Pe scurt, pentru Cassirer mitologia este un proces inconștient de "obiectivare a simțurilor", deși gândirea mitică nu operează o distincție între real și ireal, între obiect și imaginea acestuia.170 O poziție extremă de interpretare, care îngroașă ideea ireductibilității mitului, considerându-l expresia inspirației divine, neputând fi analizat obiectiv, din exterior, fără a-i mutila sensul, doar cel care trăiește efectiv mitul fiind apt să-l perceapă la adevărata amploare, este cea a abordării ezoterice. Astfel, Vasile Lovinescu, urmând
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
centruluitc "Localizarea centrului" Centrul este o temă fundamentală a gândirii religioase, specifică tradițiilor celor mai importante. Ca instituție simbolică a culturii greco-romane sau iudeo-creștine, „centrul” a reprezentat o referință metafizică absolută: Binele platonic, Unul plotinian sau Treimea Crezului niceno-constantinopolitan. Această ireductibilitate apofatică a centrului a depreciat, într-o anumită măsură, statutul scriiturii. Presocraticii au enunțat filozofia în stilul laconic al apoftegmelor. Esența vieții contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lumină printr-o comparație a operei sale cu gândirea teologică a lui J.-L. Marion 3 și Ioan Zizioulas. Abisul apofatic relevat de caracterul ec-static (agapic sau erotic) al persoanei umanei este tema care subîntinde un întreg proiect teologic „neopatristic”. Ireductibilitatea persoanei la definițiile substanțialiste ale scolasticii este marca antropologiei creștine. Opera lui J.-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică a limbajului doxologic 3, caracterul non-aristotelic (sau anti-metafizic) al cauzalității divine 4 și ireductibilitatea apofatismului la stadiul simplei predicații negative 5. Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză, cunoașterea comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pot aci să susțin sau cineva n-are cum să justifice teza că valorile științifice sunt mai valori decât valorile etice sau valorile estetice mai valori decât valorile morale. Aici există un pluralism în care trebuie să admitem autonomia și ireductibilitatea, autonomia și ireductibilitatea câmpului valoric și a tipurilor valorice într-o dinamică specifică, în care se conturează sau își află expresia în tabla de valori a unei culturi. Au fost perioade în istoria omenirii când ierarhia s-a realizat după
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
susțin sau cineva n-are cum să justifice teza că valorile științifice sunt mai valori decât valorile etice sau valorile estetice mai valori decât valorile morale. Aici există un pluralism în care trebuie să admitem autonomia și ireductibilitatea, autonomia și ireductibilitatea câmpului valoric și a tipurilor valorice într-o dinamică specifică, în care se conturează sau își află expresia în tabla de valori a unei culturi. Au fost perioade în istoria omenirii când ierarhia s-a realizat după preferințele societății, preferința
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
celelalte forțe de opoziție se concentrau asupra politicii interne, evitînd cu grijă să atace deschis "Marele frate", cu atît mai mult cu cît acesta se arăta mai amenințător. În sfîrșit, pentru că această opoziție concentrată pe recucerirea independenței naționale pierdute exprima ireductibilitatea naționalismului polonez "istoric" față de eforturile regimului pentru a-l distruge, a-l supune sau a-l recupera. KPN procedează bine folosindu-se de clivajul centru / periferie dar pe latura lui centralistă, în timp ce ZChN, Partidul Creștin-Național, apăra un etno-naționalism bazat pe
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sufletești, a celei aflate între trecut și interesul de moment. Memoria își găsește greu locul într-o viață fragmentată de grijile de fiecare zi. Cu ajutorul memoriei pot fi cunoscute evenimentele trecute. Plotin a văzut în funcția memoriei o probă a ireductibilității conștiinței la simplele senzații de moment, conștiința fiind capabilă să cunoască lucrurile aflate într-o desfășurare temporală. Opera lui Plotin apare asemenea unui cânt de lebădă al perioadei elene. Plotinismul reprezintă un pasaj important spre o interiorizare sufletească tot mai
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mult decât simpla sumare a acestor elemente. Percepția mișcării era astfel esențialmente diferită, era expresia unei succesiuni care nu-și mai avea reprezentarea în excitațiile retineale până atunci invocate. Experiențele lui Wertheimer au avut câștig de cauză în susținerea cauzei ireductibilității "imaginii totale" la părțile acesteia. Aceste experiențe au avut meritul să fundamenteze noul curent psihologic gestaltist. Și într-adevăr, cercetările lui Wertheimer au pus bazele programului gestaltist de cercetare. Mai precis, a fost abordată problema per-cepției mișcării ca un dat
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ceea ce reprezintă; după cuvântul sfân‑ tului Paul ea oferă chipul lui Cristos, care este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 27. Limbajul imaginii arată distanța care există între divin și chipul său: dis‑ tanța care unește în însăși ireductibilitatea ei, constituie fundamentul icoa‑ nei. Ca atare, distanța care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dubla semnificație de motivație și temă figurativă. Imaginea este limbajul credinței pentru a exprima ceea ce reprezintă, adică pe Dumnezeu și ea face
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
nu poate fi reductibilă la nici o teorie, sau este dimpotrivă, la toate. Ea reprezintă, înainte de orice, un fenomen transcedental, preț al afirmării libertății noastre existențiale care, singură "...este în măsură să definească o persoană în totalitatea sa" (Sartre, 1952). Această ireductibilitate a crimei și criminalului la câteva modele explicative, este expresia polimorfismului comportamentului uman, ambivalenței și ambiguității determinismului personalității sale. Căci însăși crima reprezintă pentru criminal, în același timp “un eșec și un triumf, suicid și supraviețuire, apărare împotriva angoaselor prin
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în opoziție cu ceea ce reprezintă; după cuvântul sfântului Paul ea oferă chipul lui Cristos, care este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația. Limbajul imaginii arată distanța care există între divin și chipul său: distanța care unește în însăși ireductibilitatea ei, constituie fundamentul icoanei. Ca atare, distanța care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dubla semnificație de motivație și temă figurativă. Imaginea este limbajul credinței pentru a exprima ceea ce reprezintă, adică pe Dumnezeu și ea face să
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
valid alternative conceptions of human rights"19 . Comparând, însă, acest model musulman cu cel vestic, opinia lui Huntington pare mai aproape de realitate, fiindcă se observă nu doar o diferență de nuanță, semantica sau declarativa, ci o incompatibilitate profundă și o ireductibilitate între cele două. Dacă e să ne referim doar la Declarația Universală a Drepturilor Omului, știm că, în 1948, Arabia Saudita s-a abținut de la ratificare, pe motiv că încalcă Șaria 20. În 1982, reprezentantul Iranului la ONU a spus că
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
clară în cele ce urmează. Încercând să precizeze locul raționalității în ordinea metafizică a cunoașterii, Blaga arată că există o tendință a cunoașterii înțelegătoare de a pune pecetea raționalității pe tot ce atinge, lovindu-se însă de rezistența iraționalului, de ireductibilitatea funciară a misterului. Concluzia sa este că raționalitatea "nu redă o structură ontologică a misterelor existențiale", ci este doar "un simplu postulat subiectiv al cunoașterii înțelegătoare, sau o structură mai mult sau mai puțin exterioară esenței misterelor existențiale", redând "un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]