95 matches
-
concentrat asupra scriiturii, rămîne blocat Într-o Întrecere abstractă, cu propriile limite de expresie sau cu cele ale limbajului. Nu e vorba despre cîștigarea nici unui concurs autist, crede el, soldat fidel al misionarismului. Apoi, continuă, biografismul care pornește de la premisa ireductibilității individuale a omului uită că “il est faux de prétendre que les êtres humains sont uniques, qu’ils portent en eux une singularité irremplașable [...] En somme, l’idée d’unicité de la personne humaine n’est qu’une pompeuse absurdité.” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din plin rămîne conturul, din loc, o urmă: “un vid pur”, supralicitează romancierul, care altfel se ferește să caute discursul ideologic care i-ar putea lua literatura drept ilustrare. Problema pusă aici este aceea a identității: În ce mai constă ireductibilitatea individuală Într-o lume pe cale de omogenizare? Poate tocmai În rezistențele specifice opuse imperiului ei. Din acest punct romanele lui Patrick Deville se pot citi ca o etică, aceea, de exemplu, a “la vue plongeante” cu pasiune enunțată de Foucault
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
arată că ideile primite nu au întotdeauna temei. Astfel, lectura intensivă nu este numaidecât incompatibilă cu asiduitatea televizuală (Establet și Felouzis, 1992). Dimpotrivă, intensitatea practicilor este, alături de cititul presei regionale, ultimul refugiu al "exclușilor" din cultura organizată (Donnat). Dezbateri metodologice • Ireductibilitatea domeniilor culturale Unii consideră că statistica reunește în mod artificial date care în practică sunt separate și care necesită metode diferite de anchetă. Acești autori refuză să asimileze practicile unele altora și preferă să le trateze ca pe universuri singulare
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în mod artificial date care în practică sunt separate și care necesită metode diferite de anchetă. Acești autori refuză să asimileze practicile unele altora și preferă să le trateze ca pe universuri singulare. Este teza lui Pedler, care insistă pe ireductibilitatea analizelor practicilor după domenii: Sferele de activitate artistică arte ale timpului, arte vizuale și arte literare prezintă caracteristici tehnice atât de opuse, încât este inutil să căutăm omologii de structură". Emmanuel Pedler, postfață la Weber, Sociologie de la musique, Métailié, Paris
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dacă o considerăm ca noțiune fizică, ea nu mai este perfect reversibilă, pentru că evoluția lasă o urmă în lume. Gândind astfel, diferența dintre fenomenele fizice și cele sufletești nu este anulată, ci menținută și chiar potențată. Dar nu în sensul ireductibilității lor, pentru că orice fenomen poate fi gândit în "unitatea constantă a realității", dar și în ordinea unei evoluții cu finalitate. În primul caz, el apare determinat cauzal, în timp ce în al doilea apare liber. Orice fenomen este integrat ambelor ordini. Astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fixitate, schimbarea continuă, dar în același timp și menținerea identității de sine, expresie variată de sine conform autenticității. Unicitatea. Reprezintă valoarea care conduce persoana la individualitate, la existența unei logici proprii și a unei măsuri proprii, la noutate absolută, la ireductibilitatea existenței umane la alte existențe, la noncomparabilitate și identitate perfectă de sine. Perfecțiunea. Este valoarea-necesitate atașată completitudinii, dezvoltării continue de sine. Simplicitatea. Este valoarea-necesitate care înseamnă potrivit lui A. Maslow armonie, frumusețe, sens, esențialitate în viață, claritate a structurii existenței umane
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
impresii false” care să ducă la „interpretări delirante”. Un lucru însă îi deosebește pe cei sănătoși de bolnavii deliranți și anume, relațiilor lor cu lumea. Caracteristicile delirului, din punct de vedere psihopatologic, sunt următoarele: - prezintă o contradicție internă; - are o ireductibilitate funciară; - este expresia desocializării gândirii morbide; - natura autistă; - verbalismul special al formei de exprimare. Delirul începe să se manifeste din momentul în care individul nu mai dispune de critică pentru a-l putea învinge, acesta transformându-se în convingere, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se poate face o distincție netă, după niște criterii precise, între eroare și delir, formele de tranziție dintre acestea fiind foarte imprecise sau chiar destul de greu de surprins. Se admite, cu toate acestea, că atributele delirului sunt următoarele: contradicție internă, ireductibilitate funciară, desocializare a gândirii morbide, natură autistică, tematică și verbalism specifice. După K. Jaspers, delirul este considerat drept caracteristica de bază a bolilor psihice și una din temele majore ale psihopatologiei. El este o idee greșită, cu un caracter ferm
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
disciplina relațiilor internaționale=fenomenele vizibile ale totalității relațiilor sociale și a modurilor de producție El a folosit nume diferite și a situat analiza regimurilor din tradiția interdependenței în cadrul societății globale, pe care el a numit-o pluralism. Dincolo de această aparentă ireductibilitate a teoriilor, Holsti și Banks duc foarte departe concluziile asupra posibilei evoluții a disciplinei relațiilor internaționale. Deși ambii sînt de acord că eforturile de căutare a unei singure paradigme rămîn evazive și că dezbaterea nu se desfășoară între, ci în cadrul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării cu ireductibilități sau al căutării a ceea ce, de exemplu, în obiect este ireductibil la subiect sau a ceea ce în subiect este ireductibil la el însuși. Dacă în limba latină paroxitonul înseamnă penultimul, iar paroxismul ar fi, plecând de aici, momentul penultim, premergător
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de regulă, sursa de lumină pentru decoruri. Urmează al doilea moment (tablou), cu o mică notă de mister („un orologiu sună noaptea jumătate/ În castel În poartă oare cine bate?”), risipit repede de un dialog sever În care apare evidentă ireductibilitatea pozițiilor. Dialogul (un monolog, În fapt, fragmentat, reînnodat printr-o replică necesară demonstrației) constituie esența poemului. Aici Bolintineanu, priceput În genul declamator, dezvoltă dialetica lui celebră despre datorie și eroism. Retorică, adesea, goală, imagini ce au făcut o lungă carieră
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trebuie să o depășim (André Scrima, Religions de salut et salut en Jésus-Christ [mai 1985, Beirut], text publicat în volumul André Scrima, Teme ecumenice, ed. cit., pp. 88-103). tradițiile lumii nu au încetat să le cerceteze și să le rostească. Ireductibilitatea religiei la normă socială, formele tradiției care cheamă spre o perpetuă depășire, în sfîrșit, abordarea paradoxală a absolutului în tensiunea dintre via affirmativa și via negativa , toate acestea pot fi exersate pornind de la priveliștea lumii noastre secularizate. Noutatea ei constă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
german, ce ar susține o înțelegere a istoriei ce uită foarte ușor importanța agentului uman. Istoria desfășurându-se dedesubtul și în spatele acțiunilor umane, cultura devine un domeniu autonom, foarte puțin legat de productivitatea specifică a voinței umane și de radicala ireductibilitate a oamenilor istorici, ce nu sunt ținuți laolată de un Weltgeist omnivor. Accentul este astfel deplasat, prin intermediul „științei realității”, pe domeniul „politicii creative”, al transformărilor și „voinței capabile să remodeleze istoria” (Golopenția, 2002: 12) ce tind să creeze o comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
naționalistă, conducătorii politici se străduiesc să o folosească, mai ales cînd o pot justifica în numele apărării. În plus, lucrurile nu se opresc la aceste mici cazuri ce relevă spiritul de parodie. Și mai demnă de subliniat este prejudecata superiorității sau ireductibilității naționale care se conservă destul de bine. În Franța mai ales, aceasta se exprimă printr-o rivalitate persistentă față de anglo-saxoni, de exemplu, atunci cînd vreun fost responsabil al celulei africane a președinției Republicii observă că "Franța este mai romantică decît Anglia
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ținând cont și de apanajul creștinismului. Înainte de toate, în limbajul curent se constată că: „termenul persoană supraviețuiește și rezistă la uzura la care evenimentul cultural recent a supus ceilalți termeni echivalenți, ca subiect, conștiință, eu. Spre deosebire de acestea, el semnalează imediat ireductibilitatea subiectului uman la modelele disponibile pentru a-l înțelege. Acest lucru explică de ce se afirmă în momentele de criză culturală, ca cifră a unei instanțe care se impune cu atât mai mare urgență, cu cât mai mult se constată insuficiența
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a imaginarului său și realizarea concretă, oferită de spectacol. "Adevărul scenei" nu constă deci în a arăta lucrurile, după părerea lui Diderot, "cum sunt în natură". Actorul nu reproduce niciodată o realitate brută. Pentru a marca în mod clar această ireductibilitate dintre real și reprezentarea sa, Diderot opune constant, în Paradox, salonul și scena, confundate în mod voit în Fiul nelegitim. Dacă salonul este un spațiu real în care cineva povestește, o singură dată, o întâmplare, sub influența emoției, scena este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fie (realitate fondatoare și justificatoare a societății, a culturii, a istoriei): diferență pe care „rațiunea” Încearcă să o umple și să o Întoarcă În favoarea sa, În timp ce „pietatea credinciosului” o apără și o păstrează cu orice mijloc. Așadar, chiar În ireductibilitatea acestei diferențe rezidă și consistă paradoxul distinctiv al religiei: dacă religiile provin de la o ființă supraumană și conduc la aceasta - oricare ar fi mai apoi numele și figura prin care este recunoscută -, ele sunt totodată asemenea unei monede, care circulă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a interiorității corpului, identitatea corpului care se dezvăluie, devenind vizibilă. Acesta este și motivul pentru care Aristotel distinge limitația (to peperanthai) de contact (to haptesthai), arătând că prima reprezintă o repliere a corpului asupra lui însuși, păstrându-l în puritatea ireductibilității sale, în timp ce contactul îl menține în relativ și exterioritate. Limita desemnează, într-adevăr, punctul (linia, suprafața) extrem, dincolo de care corpul încetează să fie ceea ce el este. Ea este echivalată cu sfârșitul, dar un sfârșit resimțit ca împlinire a unui lucru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pot aci să susțin sau cineva n-are cum să justifice teza că valorile științifice sunt mai valori decât valorile etice sau valorile estetice mai valori decât valorile morale. Aici există un pluralism în care trebuie să admitem autonomia și ireductibilitatea, autonomia și ireductibilitatea câmpului valoric și a tipurilor valorice într-o dinamică specifică, în care se conturează sau își află expresia în tabla de valori a unei culturi. Au fost perioade în istoria omenirii când ierarhia s a realizat după
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
susțin sau cineva n-are cum să justifice teza că valorile științifice sunt mai valori decât valorile etice sau valorile estetice mai valori decât valorile morale. Aici există un pluralism în care trebuie să admitem autonomia și ireductibilitatea, autonomia și ireductibilitatea câmpului valoric și a tipurilor valorice într-o dinamică specifică, în care se conturează sau își află expresia în tabla de valori a unei culturi. Au fost perioade în istoria omenirii când ierarhia s a realizat după preferințele societății, preferința
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]