17 matches
-
poate fi folosit pentru a desemna opoziția față de religia organizată și descrie o opoziție puternică față de orice credință în supranatural sau divin. Conform istoricului , antireligia și-a găsit prima expresie de masă în Revoluția Franceză, ca răspuns rezistenței organizate față de „ ireligiozitatea organizată... o stare anticlericală și non-religioasa". URSS a direcționat campaniile sale antireligioase impotriva tuturor credințelor, creștinism, Islam, budhism sau șamanism. În 1930, în timpul perioadei staliniste, guvernul distrugea bisericile sau le dădea alte întrebuințări(muzee ale religiei sau ateismului, cluburi sau
Antireligie () [Corola-website/Science/327711_a_329040]
-
Brătianu a început a avea influență asupra vieții publice din România, s-au produs o serie de rele de-o necontestată generalitate. Se observă o scădere generală a populației rurale, care se urcă în raport direct cu creșterea demoralizării, a ireligiozității și cu întinderea viciilor. Dar această descreștere, pentru a avea loc, e natural legată de degenerarea fizică a rasei române. Se observă în același grad o descreștere a numărului instrumentelor de muncă, a numărului vitelor. Pe de-o parte deci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acelea ale onor. d. Lățescu, deși, în treacăt vorbind, biserica ar trebui să fie deasupra partidelor și ar avea datoria de-a apăra interesele ei proprii, iar nu a se face sprijinitoarea cutărui sau cutărui partid politic. Mulțimea despărțeniilor, crescânda ireligiozitate a claselor de jos, nerespectarea sărbătorilor, pe care capitalul egoist și străin le răpește săracului, lipsa de învățătură a bietului cler de jos și a celui de sus, apatia cu care biserica stă în fața cestiunilor sociale, păgînizarea instituțiilor, legilor și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să mai ție romînul? La Constituția cosmopolită iscodită de 2 - 3 greci? La știința pe care-o predau bulgarii ignoranți? La limba batjocurită de gura acestor venetici în momentul în care-o rostesc, la biserica surpată de suflarea veninoasă a ireligiozității lupanarelor Apusului, la țara care e 'n mare parte proprietatea străinilor, la negoțul care e 'n mâinile lor, la ce? Să fim mulțumiți dacă acești arhistrăini cu suflet de câine și creieri de vulpe ne îngăduie să trăim alături cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
manufactura de lux: adevărate comunități și de credință și de muncă. Tot spiritul acesta începe a dispărea; putem susține chiar că atotputernicia statului cosmopolit de astăzi, încăput pe mâna Fundeștilor și Costineștilor, distruge în același grad și biserică și naționalitate. Ireligiozitatea, abstracție făcând de dogme, se întinde într-un mod înspăimîntător în secolul nostru. Căci, la dreptul vorbind, credincioșii bisericilor nu prea au știință deplină despre dogmele și canoanele cari îi stăpînesc: ceea ce formează adevărata tărie a bisericei este sentimentul religios
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
practic, metamorfozată într-o ideologie compromițătoare încă din vremea Inchiziției, fapt ce a dus la ruptura dintre catolici și protestanți" (ibid., pag. 245). Eminescu a remarcat primul că filozoful e uneori mai aproape de spiritul eclesial decât preotul, îngrijorându-se de ireligiozitatea ce bântuia secolul său, sau, cu termenii lui Mircea Eliade, profanul ecranează sacrul (dominantă în cartea Rosei del Conte din 1962, deși descoperită de Nichifor Crainic încă din 1940), iar "Demiurgul a murit". Arta moderna desacralizează lumea, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a regățenilor, în contrast izbitor cu sensibilitatea gravă, bolovănoasă a ardelenilor. Și dacă L. Blaga vorbea de tipul Grama (vezi Saeculum, nr. 3/1943), detractorii din primul val se luptă cu lirismul bolnăvicios, blamând de pe baricadele "direcției sănătoase" pesimismul și ireligiozitatea, în scopul nobil al regenerării literaturii române. Fiindcă "un popor civilizat ne încredința Aron Densusianu va fi totdeauna numai ce-l vor face scriitorii săi". Deplângând "jugul" aventurierului Eminescu, Grama are încredere în viitor și așteaptă liniștit ca poeziile lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
constituția europeană, deși conștiința europeană comună, câtă este, nu-i decât opera fundamentului creștin. În orice caz, decreștinarea Europei era privită de Eminescu ca pe cea mai mare catastrofă istorică de la căderea Bizanțului. Despărțirea lui de Nietzsche pare aici vădită: "Ireligiozitatea, abstracție făcând de dogme, se întinde într-un mod înspăimântător în secolul nostru"97. Și: " Disparițiunea sentimentului religios e de regretat nu numai la noi, dar pretutindeni"98. Dimpotrivă, lui Nietzsche ireligiozitatea modernă îi apărea ca tonică, înlăturarea de ultim
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Bizanțului. Despărțirea lui de Nietzsche pare aici vădită: "Ireligiozitatea, abstracție făcând de dogme, se întinde într-un mod înspăimântător în secolul nostru"97. Și: " Disparițiunea sentimentului religios e de regretat nu numai la noi, dar pretutindeni"98. Dimpotrivă, lui Nietzsche ireligiozitatea modernă îi apărea ca tonică, înlăturarea de ultim obstacol în calea libertății omului. (Sau, mai degrabă, așa apare Nietzsche în tălmăcire postmodernă). El n-a vrut să știe că păzitorul libertății omului e Dumnezeu, iar nu diavolul. El n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să accepte o asemenea televiziune? Adică un instrument al culturii de masă aparținând acelei noi puteri care „nu mai știe ce să facă cu Biserica”? Oare nu ar trebui s-o atace violent, cu furie paolină tocmai din cauza realei sale ireligiozități, cinic corectate de lipsa de clericalism? Evident, se anunță în schimb un mare exploit televiziv tocmai pentru inaugurarea Anului Sfânt. Ei bine, să fie clar pentru credincioși că aceste manifestări transmise pe ecrane cu mare vâlvă nu vor fi decât
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din urmă „disciplina lăuntrică ce călăuzește creșterea unui neam”, „tehnica vieții lui sufletești”, care, în cazul românilor, nu poate fi decât ortodoxia. Ca urmare, el va combate vehement îndrumările de „europenizare”, ce postulau absența unei „tradiții” naționale, precum și o funciară ireligiozitate a poporului român. Pe de altă parte, sunt prezentate cu patos rar exemplele pozitive (N. Bălcescu, G. Coșbuc - „poetul rasei noastre”, N. C. Paulescu ș.a.) Eseistul se distanțează totuși de teoriile izolaționiste, recunoscând „consumul” culturilor străine și, în plan creator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
care se lamentează în continuu de nedreptățile și greutățile materiale, poate că are o sursă secretă, pe care popoarele în sine nu au descoperit-o încă în ele însele; și se ascunde o necesitate religioasă acolo unde pare că triumfă ireligiozitatea; necesitatea unei religii libere de a comunica inimii popoarelor fără intermediul principilor și guvernelor; și strigătul ireligios se minte pe sine și prin ura unui preot al religiei respectate se produce confuzie și este angrenată din greșeală religia însăși; în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
arta și cultura. Deveniseră laice, "seculare", deci independente, autonome, supuse propriilor legi. La început, în planul faptelor, secularizarea urmărea doar "secularitatea", laicitatea, autonomia, independența față de dominația religioasă a Bisericii, fără distrugerea religiei. Nu în mod necesar un "secularism" ideologic, nu ireligiozitatea argumentată în teorie sau doar trăită practic. Totuși, din perspectiva unei asemenea dezvoltări se impune cu tot mai mare evidență, nu ca un lucru de pe urmă în universitățile noastre, întrebarea: credința în Dumnezeu are încă un viitor? În discursul meu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în intervalul dintre chefuri, lucrurile recad în monotonie lucrativă. Dar, decât zilnic „fără chef“, mai bine cu chef, măcar de două ori pe an. Altele sunt, din punctul meu de vedere, tipurile de comportament cu adevărat reprobabile. Cel dintâi e ireligiozitatea totală, purtată cu panaș, alergică la orice mențiune a sacrului, mereu dispusă să polemizeze, să batjocorească, să stigmatizeze. Tineri sau maturi, „ateii militanți“ sunt programatic „deștepți“, „moderni“, „cu picioarele pe pă mânt“. Nu se lasă prostiți de babe demodate și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ghid de economie politică. Din cercetarea datelor statistice la care avea acces, poetul constată dezastrul economic, nu mai puțin scăderea dramatică a natalității: "Se observă scăderea generală a populației rurale, care se urcă în raport direct cu creșterea demoralizării, a ireligiozității și cu întinderea viciilor. Dar această descreștere pentru a avea loc, e natural legată de degenerarea fizică a rasei române. Se observă în același grad o descreștere a numărului instrumentelor de muncă, a numărului vitelor. Pe de o parte, exigențele
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
46. 176 Doru Scărlătescu, op. cit., p. 8. 177 Comentarii ample privind receptarea critică a operei eminesciene întâlnim la D. Popovici, Studii literare, vol. VI, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989. 178 Analizând ideile vehiculate de creația eminesciană, Alex. Grama afirmă că pesimismul, ireligiozitatea și amoralismul acesteia constituie un adevărat pericol pentru tânăra generație. Afirmațiile teologului sunt modelate de concepția privind rolul moralizator al literaturii. 179 Apud Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. 1, Editura Minerva, București, 1981, pp. 13-14. 180 Ibidem, p.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina supranaturală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]