27 matches
-
a face parte dintr-o comunitate de tip special, din care nu poți ieși nici prin abandonarea credinței, nici prin ascunderea identității, nici prin asimilare (ceea ce era cazul meu). Fie că o asumi, fie că nu, evreitatea constituie o diferență iremisibilă, cel puțin în măsura în care "Ceilalți" nu încetează niciodată să ți-o atribuie. - Cum ați devenit utecist înainte de 23 august 1944? Când v-ați vindecat de opțiunea din tinerețe? Când ați realizat proporțiile minciunii în care începea să trăiască societatea românească? - Am
Paul Cornea by George Arion [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
de 80.000 de exemplare, întro a doua ediție, revizuită și adăugită, avându-i ca referenți științifici pe Romul Munteanu și Mircea Zaciu. Printre scriitorii teleormăneni prezenți în Dicționar, în frunte cu Zaharia Stancu, a cărui dată de naștere este iremisibil scrisă greșit, „7 10 1902”, în locul celei adevărate, 05.10.1902, și Marin Preda, apar, ca o noutate absolută, Titi George Cîmpeanu și Alexandru Popescu Tair, care aveau fiecare câte două cărți apărute la cele mai importante edituri ale acelor
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului by http://uzp.org.ro/alexandru-popescu-tair-poetul-orasului/ [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
ale acestora. Categorizatorul adverbial de tip "mod", atunci când operează asupra unui adjectiv postpus la superlativ relativ (în modul cel mai centralizat cu putință, în modul cel mai brutal) sau când substantivul mod primește și alți determinanți (în modul integral și iremisibil al muribunzilor), apare articulat, în modul fiind deci o variantă sintactică a lui în mod. Aceeași este și situația perechilor în chip/în chipul, în maniera/în manieră (în chipul cel mai evident; Aerul cetății miroase a parfumuri amestecate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
în modul cel mai centralizat cu putință) clar (în modul cel mai clar) didactic (în modul cel mai didactic) fertil (în modul cel mai fertil cu putință) firesc (în modul cel mai firesc cu putință) integral (în modul integral și iremisibil al muribunzilor) iremisibil (în modul integral și iremisibil al muribunzilor) matematic (în modul riguros, matematic) obiectiv (în modul cel mai obiectiv) păgubos (în modul cel mai păgubos) premetidat (în modul cel mai premeditat cu putință) pur (în modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
mai centralizat cu putință) clar (în modul cel mai clar) didactic (în modul cel mai didactic) fertil (în modul cel mai fertil cu putință) firesc (în modul cel mai firesc cu putință) integral (în modul integral și iremisibil al muribunzilor) iremisibil (în modul integral și iremisibil al muribunzilor) matematic (în modul riguros, matematic) obiectiv (în modul cel mai obiectiv) păgubos (în modul cel mai păgubos) premetidat (în modul cel mai premeditat cu putință) pur (în modul cel mai pur) riguros (în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
în modul cel mai clar) didactic (în modul cel mai didactic) fertil (în modul cel mai fertil cu putință) firesc (în modul cel mai firesc cu putință) integral (în modul integral și iremisibil al muribunzilor) iremisibil (în modul integral și iremisibil al muribunzilor) matematic (în modul riguros, matematic) obiectiv (în modul cel mai obiectiv) păgubos (în modul cel mai păgubos) premetidat (în modul cel mai premeditat cu putință) pur (în modul cel mai pur) riguros (în modul riguros, matematic) serios (în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
cu Iliescu, cu neocomunismul și cu minciunile oficiale. Sunt cei care cred că tot răul vine de la Opoziție și Parlament. Sunt cei pentru care chemarea minerilor la 14 iunie 1990 nu e o crimă strigătoare la cer și în veci iremisibilă. O lume fără reprezentarea trecutului e o lume imbecilă, o lume fără onoare, o lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispară. O lume amnezică nu poate fi o societate civilă, ci doar un agregat de hominieni. Comunismul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în mers, oferindu-și-l ca spectacol. Constantin Noica folosește totdeauna, când vine vorba, formula „zeflemeaua lui Caragiale”. Desigur, zeflemeaua e o trăsătură de netăgăduit la Caragiale. Dar Noica nu vede la Caragiale decât asta, iar în asta un viciu iremisibil. De la Mitiță Sturdza la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit mereu cine să-i impute lui Caragiale „zeflemeaua”. Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care persiflau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Împotriva lui Isus, dar blasfemia Împotriva Sfântului Duh nu va fi iertată În veci. Întrebările explodează una după alta: Duhul Sfânt este mai presus decât Fiul, din moment ce blasfemia Împotriva lui nu poate fi iertată? Cum se Împacă existența unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce este atât de grav păcatul comis În legătură cu Duhul Sfânt? În cazul de față nu există pocăință? Ce se Înțelege sau ce trebuie să Înțelegem prin „păcat sau blasfemie Împotria Sfântului Duh”? Am pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală Întrucâtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea, juridică și morală, de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia, „păcat”, „greșeală” apare de șaizeci de ori la Pavel. Hamartia denumește păcatul universal, comun tuturor indivizilor (Rom. 3,23; 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
face pe deplin conștient, Împotriva Duhului din care s-a Împărtășit, umbrind pe veci lumina primită la botez. Pentru Origen (poate părea paradoxal, dar aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III) numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc, iremisibil, Împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată Întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de logion, răspunzându-i tot lui Novațian, În faimosul tratat Despre pocăință II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „Împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând Însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, Întrucât nu are credință. Episcopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care au primit botezul de mici, fără să fie conștienți de „povara harului” pe care o duc În suflet? Aceștia sunt excluși de la mântuire, din moment ce mintea lor nu era Îndestul de coaptă atunci când au fost botezați? Alții susțin că păcatul iremisibil este orice păcat comis În mod conștient, deliberat. Contraargument: cine nu știe că e păcat să te culci cu soția altuia, să Înșeli În afaceri, să minți, să depui jurământ mincinos? Toate sunt păcate conștiente, răspândite pretutindeni. Dacă toți acești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
judecat pripit, „Înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atâta timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu-i privește și nu-i afectează decât pe cei care, până În clipa morții, se Încăpățânează să se opună Duhului. Deznădejdea, cum se vede și În acest caz, nu face parte din arsenalul teologic al marelui african. Reflecții finale Păcatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
optică tolerant-realistă, cu Încremenirea În refuz, cu Încăpățânarea de a nega harul și bunătatea lui Dumnezeu. Last but not least, logion-ul nostru merită citit În paralel cu alte pasaje „tari” din Noul Testament, care se referă la aceeași chestiune, a păcatelor iremisibile. E vorba de Evrei 10,26-31; 1Ioan 5,16 și mai ales Evrei 6,4-6: „Este imposibil ca aceia care s-au luminat o dată (hapax), care au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
s-au pronunțat pentru. Încă nu ploua, pe lângă mine Anastasia duios trecea, apoi, ca trași de mecanice pluguri, niște pensionari mistuiți de beteșuguri - centrul de votare mă aștepta cu poarta mare, decizia mea de a vota noua Constituție era irevocabilă, iremisibilă, introspectivă, nenegociabilă, profund responsabilă - ce zic, absolută - rod al unei prelungite meditații - și doar cu o jumătate de veac în urmă promovasem cu media maximă examenul de drept constituțional - parole d’honneur! Înaintam calm, destins, luminos, ideea de a fi
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
împotriva lui Isus, dar blasfemia împotriva Sfântului Duh nu va fi iertată în veci. Întrebările explodează una după alta: Duhul Sfânt este mai presus decât Fiul, din moment ce blasfemia împotriva lui nu poate fi iertată? Cum se împacă existența unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce este atât de grav păcatul comis în legătură cu Duhul Sfânt? În cazul de față, nu există pocăință? Ce se înțelege sau ce trebuie să înțelegem prin „păcat sau blasfemie împotriva Sfântului Duh”? Am pornit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea juridică și morală de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia („păcat”, „greșeală”) apare de șaizeci de ori la Pavel. Hamartia denumește păcatul universal, comun tuturor indivizilor (Rom. 3,23; 7
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
face pe deplin conștient, împotriva Duhului din care s-a împărtășit, umbrind pe veci lumina primită la botez. Pentru Origen (poate părea paradoxal, dar aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III63), numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc iremisibil împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
logion, răspunzându-i tot lui Novațian, în faimosul tratat Despre pocăință 66 II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștinii care au primit botezul de mici, fără să fie conștienți de „povara harului” pe care o duc în suflet? Aceștia sunt excluși de la mântuire, din moment ce mintea lor nu era destul de coaptă atunci când au fost botezați? Alții susțin că păcatul iremisibil este orice păcat comis în mod conștient, deliberat. Contraargument: cine nu știe că e păcat să te culci cu soția altuia, să înșeli în afaceri, să minți, să depui jurământ mincinos? Toate sunt păcate conștiente, răspândite pretutindeni. Dacă toți acești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
judecat pripit, „înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atât timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu-i privește și nu-i afectează decât pe cei care, până în clipa morții, se încăpățânează să se opună Duhului. Deznădejdea, cum se vede și în acest caz, nu face parte din arsenalul teologic al marelui african. Reflecții finale Păcatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
optică tolerant-realistă, cu încremenirea în refuz, cu încăpățânarea de a nega harul și bunătatea lui Dumnezeu. Last but not least, logion-ul nostru merită citit în paralel cu alte pasaje „tari” din Noul Testament, care se referă la aceeași chestiune, a păcatelor iremisibile. E vorba despre Evrei 10,26-31; 1Ioan 5,16 și mai ales Evrei 6,4-6: „Este imposibil ca aceia care s-au luminat o dată (hapax), care au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt și au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o obsesie a grupării eseniene. Cei douăzeci de îngeri răzvrătiți îl au în frunte pe Shemehaza; acesta își obligă complicii, pentru a nu fi trădat, să lege jurământ pe vârful muntelui Hermon. Apoi coboară printre oameni și se căsătoresc. Păcatul iremisibil al îngerilor răzvrătiți pare a fi nu atât răzvrătirea față de Dumnezeu, cât „vinderea” secretelor cerești oamenilor. Îngerii le învață pe soțiile lor arta împodobirii, a fardării pleoapelor și a vopsirii obrajilor, iar pe bărbați, metalurgia (confecționarea armelor) și arta războiului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se revendică de la extremități opuse ale eșichierului gîndirii politice. Depozitară a celor mai scabroase imagini, mintea (dar am spune mai degrabă sufletul) protagonistului, apoi trupul său (În)dopat și psihicul său amorțit de somnifere trăiesc viața ca pe o stare iremisibilă de apatie: viața ca o comă. Capitolul 13. Cinism, vulgaritate, machism, toate premediate. Naratorul este dezgustat de omenire. Mizantrop și misogin. Îl vizitează la locul de muncă o anume Sandra Heksjtovoian, o artistă absolventă a Artelor Frumoase din Caen: voia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]