4 matches
-
Tocqueville o numește „egalizare a condițiilor”) și de recunoaștere sensibilă. Mișcare prin care se prăbușesc pseudo-castele, stigmatizările, excluderile. O atare recunoaștere este și o recunoaștere din inimă, după modelul compasiunii lui Rousseau (Legros, 1990). O astfel de lectură nu este irenistă: unele caste se pot reorganiza pe terenul democrației, iar instituțiile democratice sunt fragile și se pot prăbuși, după cum arată experiența trăită de Primo Levi la Auschwitz, față În față cu un birocrat din lagăr: „Căci privirea lui nu era cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
violență. Lévinas este deci cel care părăsește scena hegeliană, deși antropologia și istoria par pentru o clipă a lăsa să se Înțeleagă că Hegel are dreptate, și care, În același timp, consideră schema Eu ă Tu a lui Buber prea irenistă. Pentru a depăși schema hegeliană, a trebuit deci să se meargă mai departe decât merseseră toate obiecțiile adusepână atunci (Marx, Kierkegaard). Era nevoie să se arate că Hegel Însuși subaprecia alteritatea. Pentru acesta din urmă, conștiința de sine se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
răspunsul: una În care ființele umane să trăiască În frumusețe, În Înțelepciune și să iubească binele comun” (Castoriadis, 1986, p. 306). Putem așadar să afirmăm primatul identității cetățenești asupra tuturor celorlalte identități. Totuși, trebuie să ne ferim de o viziune irenistă, care ar idealiza funcționarea reală a polisului. Este, În primul rând, extrem de dificil să stabilim cu exactitate dacă participarea constituia o valoare Împărtășită de majoritatea cetățenilor. Se pare că doar cei mai avuți dintre ei au desfășurat cu adevărat o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
asupra canoanelor dialogului sau asupra gramaticii asentimentului este unul dintre răspunsurile cele mai adecvate În epoca diseminării culturale și a disparității conceptuale a discursurilor” (Jacques, 1985, p. 16). Și aceasta pentru că, În cadrul dialogului, violența verbală este cel puțin suspendată. Poziție irenistă, ar putea gândi cineva. Jacques recunoaște această dificultate, cu atât mai mult cu cât „a Încerca să generalizezi totul Înseamnă să fii naiv” (ibidem, p. 18), iar ă În măsura În care intenția fundamentală este aceea de a regândi economia de ansamblu a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]