216 matches
-
fervoare a vitalității. Ea se constituie spontan prin plierea subiectului liric pe toți factorii cu care intră în contact, rezultatul fiind consemnarea aleatoriului existențial în starea sa de jubilație: ,e fumul bun de mîncare întreb o dată mai mult/ e aerul irespirabil prielnic să-mi ridic din el statuie/ de nedărîmat dar vulturul roșu care îmi intră în somn/ pe nări și pe gît și-mi aleargă prin bronhii ca prin codru/ mama și tatăl cărei lumi este mama și tatăl căror
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
perspectivei ce pare fără scăpare. Precum autorul Cîntecelor negre, la Liviu Georgescu încrîncenarea se permanentizează, disonanța devine lege, densitatea factorilor rebarbativi e atît de mare încît duce la o inevitabilă senzație de saturație. Ne aflăm într-un mediu ca și irespirabil, unde aerul e secat de flăcări infernale. O exaltare pînă la paroxism a urîtului pare a releva o neputință a spiritului de-a se înfățișa altminteri decît prin catabolismul său jalnic, prin dejecțiile sale grotești, indice dramatic al stării decompensate
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
prilejuiește autoarei cîteva considerații amare despre trecerea omului prin vremi. Ele sînt un veritabil document existențial, dar și o probă de talent scriitoricesc: "Viața noastră adevărată, cea care a trecut, n-a fost numai marcată de război, hitlerism, comunism și irespirabile atmosfere intoxicate de ele, adevărata noastră viață, deși scursă pe alături, atunci, acolo (s.a.) a avut loc. Acum supraviețuim. Viețuim într-o epocă în care sîntem străini, poate chiar mai străini în cea de atunci... Sigur, sigur, eram perfect în afara
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
de liceu. În cazul nostru însă, al colegilor mei de la liceul Cantemir, cea mai mare parte a clișeelor acestui gen de paraliteratură nu se potrivește. Totul s-a petrecut pe neașteptate. La începutul anilor '80, cînd atmosfera din țară devenise irespirabilă, ne-am întîlnit - în Piața Rosetti din centrul Bucureștilor - cinci colegi de liceu, absolut întîmplător, într-o seară de vară. Fericiți de hazard și împinși, obscur, spre o comunicare existentă cîndva, uniți de tragedia pe care toată lumea o trăia, am
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
dl. Agathon ar fi trebuit să investească sutele de mii de dolari "palmați" în numele palmierilor în următoarele obiecte: scuipători, coșuri de gunoi, pungi de plastic, mături, stropitoare, aspiratoare, substanțe pentru distrugerea puricilor de mare și a algelor puturoase care fac irespirabilă viața pe zeci de kilometri de litoral românesc. Acestea sunt urgențele. Restul e doar visul tembel al unui Mickey Mouse ce se crede Frumoasa din Pădurea Adormită.
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
adevărul? Nu e adevărul și la fel de nesigur, și la fel de necesar ca Dumnezeu? Vă dați seama ce ar însemna să fie luată "ca adevăr" ideea lui Nietzsche că "Dumnezeu a murit"? Duhoarea metafizică răspândită de cadavrul lui Dumnezeu ar face viața irespirabilă. Pentru mine, Matisse, care răspunde întrebării "credeți în Dumnezeu?" prin "da, când pictez", nu e foarte departe de Don Quijote. La fel, Gauguin când pleacă la Tropice întorcând spatele Parisului. Iar atunci când, încercând să se sinucidă cu arsenic, Gauguin zice "ce
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
cât o silabă. Pustiu sau nici atât. Rar de tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul se amestecă, se învolbură departe de bine, departe de rău. Aer irespirabil. Aici se trăiește ca și când se moare. Fugi. Ascunde-te. Lumea Ta, Doamne? O junglă care îți taie respirația. Sau nici atât. Joc divin Dreptatea s-a împărțit de mult. Ducem pe spatele noastre de delfini, curbate, aerul greu, bucuria de-a
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
născut cățeaua. Marți „dezabuzări și neputințe, dragul meu, complexe personale": o nețărmurită prostie! Un amestec. Rezultând, din toate, cristale de gheață, metan și amoniac! Marți, când e zi de scos gunoiul în fața porții caselor părintești și aerul pe trotuar devine irespirabil. Ia uite: o mașină a salubrității orașului târâie șobolani morți, legați cu sfoară de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
infinită, sînt copilul Tău și Tu o știi. Înfige gheara morții în mințile celor care mi-au făcut asta. Ridică-mă și arată-mi alt drum. Chemare Mare ești, Dumnezeule! Și atît de imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă! Cum mă simt în chemare? Cum te simți cînd ȘTII că soarele îți arată trei raze mari ale lui anume Ție? Tu, care ai pus să fiu strîns de genunchi de trei ori lîngă mănăstirea la care trebuia să mă
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
parte și din corpul de însoțitori-supraveghetori ai plimbărilor zilnice prin parcul domeniului, înzăpezit de-acum; era de lucru la curățatul aleilor de zăpadă, iar Mariana se oferi voluntară. Împreună cu cele trei plimbări era cea mai relaxantă parte a rutinei zilnice irespirabile din dormitor... Românii ăia, da, nu-i recunoscuse pentru că vorbeau rusește și se amestecau cu alți ruși - moldoveni din Basarabia, un bărbat cu nevastă-sa și cumnată-sa. Le povesti ce a pățit cu kosovarii și o luară sub aripa
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
printre realizatorii de talk-show-uri televizate a lui Robert Turcescu. Emisiunea sa 100 % de la Realitatea TV, în afară de faptul că este cu adevărat un show, inteligent și captivant, trezește speranța că în România încă nu e totul pierdut. Dacă în atmosfera morală irespirabilă de la noi se mai pot forma și afirma oameni integri și responsabili ca acest tânăr înseamnă că mai avem, împotriva tuturor aparențelor, o șansă. Robert Turcescu este în mod evident îndrăgostit de profesia lui, pe care o practică decis și
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
unui organism al statului unor echipe ale guvernului! Cum șefii serviciilor secrete sunt numiți pe criterii politice, ne putem imagina ce-ar însemna acest lucru: deschiderea unui nesfârșit drum abuzurilor, presiunilor și, desigur, șantajelor. Cu alte cuvinte, crearea unui mediu irespirabil pentru omul normal, dar perfect acceptabil, ideal chiar, pentru iubitorii subteranelor grupați în jurul tandemului Iliescu-Năstase. Politicienii puterii au dovedit de nenumărate ori că trăiesc în mit. Hrănit cu modele conspiraționale, producător în serie de diversiuni și scenarii abracadabrante, PSD-ul
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
amplu capitol este dedicat felului în care Securitatea controla mediul cultural. Una peste alta, prin frânturi de existență din medii exponențiale, cartea realizează un excelent tablou al societății românești de până în 1989. Cu siguranță, generațiile mai mature vor recunoaște aerul irespirabil al unei epoci pe care nostalgicii încearcă să o idealizeze, iar cei foarte tineri vor descoperi o realitate absurdă, despre care se poate spune însă că, din păcate, nu a fost deloc una fictivă. Pe de altă parte, așa cum bine
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
văzut prin oglindă“ și „Zbor în bătaia săgeții“, autorul a dorit să-și întâlnească cititorii, să stea de vorbă cu ei, să afle ce gândesc aceștia. „Am descoperit, cunoscându-i, o altă Românie decât cea politică (detestabilă), economică (mizerabilă), instituțională (irespirabilă) - de care ne-am cam săturat cu toții. Descoperindu-mi cititorii, mi-am redescoperit țara. Am descoperit o Românie decentă, vie, generoasă, cultă, plină de un farmec pe care, în izolarea mea, îl atribuiam mai degrabă Occidentului decât țării mele“, mărturisește
Agenda2004-47-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283083_a_284412]
-
Marina Constantinescu Uneori, atmosfera unei premiere oficiale devine irespirabilă: prea multă ipocrizie, prea multe energii negative, prea multă atenție acordată mondenității în sine și prea puțină aplecare spre spectacolul propriu-zis. Chiar și actorii se întîmplă, dintr-o motivație exacerbată, să supraliciteze cu ostentație în demonstrația lor, deformîndu-și propria creație
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
cînd rămîne rigidă, prostia se numește stupiditate, încredere în sine (așa cum se pomenea în discursuri oficiale), instalată veșnic în obscură ei opacitate. Ea este, de la un capăt la celălalt, vanitate plină de golul ei, umflată într-un sine fals, neliber, irespirabil./.../ Există în găunosul acestei vanități și partea ei teatrală, indispensabilă. Ea poate fi tragică, în forma ei gravă, paranoica, cînd prezidează cu inconsistenta ei destinele unor mulțimi de vieți. Dar poate fi și comică, în forma ei de parada, festivă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
Perahim, 1956-1958), Poate Eleonora (1962), Insula (1963) și Ceasornicăria Taus (1966), și o traducere din Diderot: Nepotul lui Rameau (1967). Cea de-a doua, Florența sunt eu, apare, de altfel, pentru prima dată în volum, în timp ce un alt text, Sicriul irespirabil, scris împreună cu Gherasim Luca, va fi publicat în volumul al IV-lea, întrucât statutul său dramatic nu este deloc evident. Cronologia elaborării pieselor ne spune ceva important despre transformările prin care trece, în timp, gândirea artistică a lui Gellu Naum
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
fără greață și repulsie. Sunt obsedați să facă rău, precum ayatolahul lor de la Cotroceni. Au succesul vrăjitoarelor care fac blesteme. Se hrănesc zilnic din troaca dușmăniei față de oameni. Băsiștii de presă băsescu non stop și asta face astmosfera din jurul lor irespirabilă. Ar putea fi concentrați într-un pluton de cufuriți ce aleargă disperați prin deșert după o toaletă. Într-un final, toți se scapă pe ei. Aveți cumva idee ce virus de tip dizenteric a lovit creierele băsistilor de presă zilele
Radu Tudor: "Băsiștii de presă băsesc" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21346_a_22671]
-
, partenerul lui de la show-ul "" a părăsit echipa de la Antenă 1 Motivele pentru care Stoian ar fi părăsit echipa păcătoșilor de la Antenă 1 ar fi de natură financiară, dar dar și de atmosfera ce devenise, după cum afirmă chiar el, "irespirabila" Da, e adevărat, am plecat definitiv și de la «Un show păcătos» și de la Antenă 1. Motivul principal este atmosferă irespirabila, iar motivul secundar este faptul că nu am mai picat la pace cu banii, în condițiile în care emisiunea își
De ce a plecat Mircea N. Stoian de la "Un show păcătos" () [Corola-journal/Journalistic/22258_a_23583]
-
păcătoșilor de la Antenă 1 ar fi de natură financiară, dar dar și de atmosfera ce devenise, după cum afirmă chiar el, "irespirabila" Da, e adevărat, am plecat definitiv și de la «Un show păcătos» și de la Antenă 1. Motivul principal este atmosferă irespirabila, iar motivul secundar este faptul că nu am mai picat la pace cu banii, în condițiile în care emisiunea își dublează timpul de emisie”, a explicat Mircea Stoian pe Facebook, precizând că nu se pune problema să se mai reîntoarcă
De ce a plecat Mircea N. Stoian de la "Un show păcătos" () [Corola-journal/Journalistic/22258_a_23583]
-
regim de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e des invocată titulatura de "Cronică infamă", acel tratat despre blestem, despre o atmosferă irespirabilă, impură, condamnată la nedreptate. Ultimele pagini, bântuite de focul purificator, dar și de inevitabila tragi-comedie a duplicității nu au final. Serii de asasinate dau senzația că vine, în sfârșit, modelarea constructivă a cetățenilor. Nu este așa. Autorul simte că e
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
de focă, dar nu intră niciodată în apă. Se însorea pe plajă, în vreme ce noi înotam, și-și ștergea sudoarea cu prosopul, fără să treacă pe la duș, așa încât după trei zile părea un rac fiert, iar mirosul ei de civilizație devenise irespirabil. Noaptea însă își făcea de cap. Încă de la începutul mandatului ei, auzeam că cineva pășea în bezna din casă, bâjbâind prin întuneric, iar fratele meu ajunsese să se sperie la gândul că erau înecații rătăcitori de care ne tot povestise
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Simona Tache Se întâmplă, în ultima vreme, în online-ul românesc un fenomen care începe să facă mediul irespirabil. O explozie de pișcotăreală fără precedent. Dau uneori câte-o raită, din blog în blog și din link în link, și mă ia durerea de cap. E aproape imposibil să mai discerni ce e post plătit, ce e conținut izvorât
Opriţi pişcotăreala, vreau să cobor din online! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20094_a_21419]
-
se simtă pur și simplu importanți (e și ăsta tot un pișcot, mai pervers, e drept). Știam că există și că le e fomică, dar nu mă deranjau, pentru că nu erau așa mulți. Acum însă a devenit de-a dreptul irespirabil. Mă uit în jur și, cu puține excepții (de la B-listeri în jos, că A-listerii au campanii pe bani și nu pot fi cumpărați cu pișcoturi), toată lumea umblă cu câte-un pișcoțel în gură și cu niște sfori agățate de izmene
Opriţi pişcotăreala, vreau să cobor din online! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20094_a_21419]
-
servesc pișcoturi, iar, atunci când am o campanie publicitară o semnalez EXPLICIT, tocmai ca lucrurile să fie clare pentru cititor din prima și să nu îi dau nici o secundă senzația că-l manipulez. Pentru că strică mediul și îl face, cum ziceam, irespirabil. Și pentru că decredibilizează total ideea de ”blog”, și-așa nu foarte credibilă. Cu alte cuvinte, stimați oameni care faceți ce am povestit eu mai sus, eu mă chinui să respect niște principii, îmi semnalizez explicit campaniile, negociez briefurile cu gândul
Opriţi pişcotăreala, vreau să cobor din online! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20094_a_21419]