138 matches
-
în soarele iernii ca într-un gălbenuș stins și am văzut culori stinse și semne. Un alfabet. Scrierea soarelui. Am spus litere și cifre și după mișcarea pupilelor s-au schimbat semnele și culorile. Numele favorabile străluceau cu linii puternic irizate în ocru, urcând în sus, pe când numele dușmanilor îmi întunecau câmpul cu amestec de culori-lături și mișcări în jos. Apoi întrebam soarele despre anumite lucruri și mi se arătau hieroglife complicate, apoi rune ușor de înțeles. Materiile scrisului solar: culori
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
bătrânului deposedat de toate bunurile pământești, iar acum și de tăinuita blană de focă în zadar tăinuită, un mesaj care ar suna astfel: nimic nu vom lua cu noi dincolo, în marea călătorie. Un moralism discret, bine supravegheat de prozatoare, irizează în final paginile aceste cărți în care ni s-a vorbit despre eșec și despre lipsa de sens a goanei după înavuțire. O temă clasică.
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
Eugeniu Nistor Se făcea că treceam printre șirurile unor coloane, înalte, rotunde și netede așa precum cele ale templelor din străvechiul Egipt, iar spațiul de jur-împrejur și deasupra nu se putea desluși, căci lumina iriza ușor stinsă, și cerul întreg părea umbrit uniform, ca sub un clopot străveziu, în crepuscul... Nici cald și nici frig nu era... Iar printre-acele înșirate coloane cu geometrii atât de ciudate și scăpări arămii, eu nu eram singurul suflet drumărind
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
curțiilor, între ușă și portalul grădinii, sau stăteau întinși cu țâțele roșii și impertinente pe dalele sparte în arșița după-amiezii. Piața zăcea goală și amuțită la soare, o lumină îngălbenită, o nuanță mai deschisă decât galbenul mălaiului și al tutunului irizând fațadele. O culoare fără egal, pe care o cunoșteam de o viață, fără să o fi văzut cu adevărat până la sosirea mea în București, în această după-amiază; era probabil ecoul unui parfum, pe care cuvântul „România“ îl emana pentru mine
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
s-a potolit. Cîmpul povîrnit de la poalele zidului era presărat cu mii de morți sau muribunzi și, la căderea întunericului, cei care se mai puteau mișca au stivuit cadavrele ca să-și facă adăposturi. În toată acea noapte aurora a scînteiat irizînd culori fantomatice pe cerul nordic. Acest fenomen atît de rar a fost considerat un semn divin de către oamenii și de o parte și de cealaltă a frontului, care se întreceau să găsească pe cineva în stare să le explice clar
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Marius Iriza ocupă cu modestie o cameră dintr-un cămin studențesc, fiindcă nu suportă confortul de la hotel. Doamne, unde s-a ajuns!, așa că îi zic prietenului Haralampy: -Mă, bade, tu ești psiholog... Du-te și vezi ce e cu domnul Iriza, poate că încă nu e totul pierdut, doar camera pentru studenți. Da', la urma urmei, ăia sunt tineri, pot dormi și în Cișmigiu, Herăstrău, la umbra Mausoleului din Parcul Carol sau, și mai bine, în Gara de Nord... Viitoare apariții editoriale anunțate
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
și sarcasm, ca atitudini coabitante în aceste Convorbiri. Să mai spunem că sunt prezente în doze variabile, după cum le reclamă factura subiectelor, a temelor aduse în discuție și a personajelor pe care fluxul memoriei le reproiectează. Desigur că melancolia va iriza imaginile copilăriei trăite de poetă în satul argeșean, într-o ambianță asemănătoare, nu doar în spirit dar și în fapte, cu aceea din scrierile lui Marin Preda. Melancolia va însoți evocarea lecturilor împătimite, din adolescență și de mai târziu, va
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în noduri înduioșate de amiază. Ce se petrecuse, de fapt? Un timp s-a auzit țipătul subțire, sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
cu o biserică, una de cretă, cum sunt bisericile de cretă din dobrogea. Era ca o capelă mică, dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte. De atîta amar de vreme, de treizeci și nouă de ani, vopseaua s-a scorojit
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
Golul, interogația, Nimicirea, de unde lăstărește creația. Urâtul, Pustiul, Frumosul, Locul, Focul, Norocul. El e mai mult decât Normă, umilind toate normele. Între chronos, caducul, și kairos. Chiar cele o sută de fântâni de la Villa d'Este îmi devin străine, amintiri irizând, în perdeaua de ceață fină, dragi, dar depărtate, ca fântânile romane pe marginea cărora stau tot mai rar, am ales muntele rece și piatra de la Subiaco, peștera sfântului Benedict, drept loc de popas, pe drumul ce tot urcă și se
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
de fapt, nimic altceva decât lumea contemporană, lumea din jurul nostru, filtrată prin sensibilitatea artistului: "străzi transpirate/ în mânușa vitezei/ nu-i timp de mâine// șapte porumbei ciocnesc/ rozeta catedralei// noaptea polenul/ migrează-n trupuri de sfinți/ și-n vechi viori// irizate de luna/ penele ciocârliei", si, ceva mai jos: "fiecare trup/ secretă propriul său timp/ două abisuri// întunecate sine/ pulsează sub tramvaie". Constantin Severin merită mai mult decat eticheta de poet care scrie versuri în maniera japoneză. Eticheta care, de altfel
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
noroiul greu al prozei", o transfigurează (autorul având printre altele și meritul de a realiza această transfigurare prin folosirea inspirată a limbajului științific): " Apoi, muzica, asemenea unor unde peristaltice de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
Carabaș Viorica, 69 ani l Prepeliță Ioan, 54 ani l Banu Adrian, 61 ani l Jădăneanț Maria, 74 ani l Szoloszlai Etelca, 85 ani l Rusu Maria, 84 ani l Kindlein Terezia-Ana, 88 ani l Vajner Elena, 67 ani l Iriza Diana-Maria, 2 săptămâni l Toca Elena, 50 ani l Mizsanyn Cristian-Andrei, 5 zile l Glișa Pavel, 75 ani l Cristea Costică, 74 ani l Roicov Vucomir, 80 ani l Roicov Ilie, 61 ani l Barbic Florica, 80 ani l Diosi
Agenda2003-9-03-publi () [Corola-journal/Journalistic/280759_a_282088]
-
însă continuitatea acestui neam. Din cele scrise până aici s-ar putea deduce că romanul lui Varujan Vosganian îl pune pe cititor în situații inconfortabile din cauza excesului de tragic. Nimic mai eronat. Dimpotrivă, tonul relatării este unul de ironie duioasă, irizat din plin cu umor, judecăți morale și expresii paremiologice. Realmente încântător. Nu de puține ori poetul Varujan Vosganian își arată discret chipul, îndărătul frazelor. Un singur exemplu: Fiecare trage cu sine, ca pe o plapumă până peste cap, lumea în
Un Pateric armenesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6950_a_8275]
-
cu nesaț de gânditor. Aș adăuga ceva. Soția lui Gombrowicz, mai tânără cu 32 de ani, amintea în mai multe rânduri că polonezul era întâi de toate un hipersensibil preocupat, poate mai mult decât era cazul, de formularea prerogativelor sociale, irizând, deseori, în jur, umoare, contrariere, fiind aproape obsedat de receptarea lui în spațiul european. În special în cel francez. Livius Ciocârlie împărtășește cu Gombrowicz imaturitatea ce se configurează în spiritele sensibile, dar care au puterea de-a privi trecutul cu
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede încă a zorilor. Lenevise (ceea ce nu-i mai era de mult în obișnuință), stând tolănită pe cerga mițoasă, albă și ea ca un polog de zăpadă, cu ochii-n geamul irizat în lumină, și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a bunicilor. Vreți să vă convingeți? Citiți: "ia-mă de mână, limpezește amiaza,/ netezește-mi surâsul încetul cu-ncetul,/ căci n-am să mă pot tălmăci/ în totului tot niciodată", apoi: "Singurătatea e atunci/ când, în loc de asfalt,/ dai peste bălțile irizând curcubeele de carburant/.../ e atunci când note mici iei/ și înveți să gătești,/ de Traian să ai grijă// singurătatea/ e o țesătură de cimbru și mentă", apoi: "și, iată,/glasurile dragi aidoma nisipului șovăie,/ în ele reumatismul a sporit,/ căci pâcla
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
Rețeta formal-structurală a Alexandrei Târziu este cea a fabulei, dorită a se sustrage canonului prin revelarea unui uman aruncat în paradigma ridicolului colportat de regnul animal și vegetal, dezvoltînd un discurs patetizat, ale cărui mărci veninoase și sarcastice sînt obvioase, irizînd senzații acutizate de pueril prin practicarea cu bună știință a unui limbaj ce compilează sintagme de lemn, pseudo-moralizatoare, clișee oarecum răsturnate, contradicții în termeni, maxime cvasi-disimulan(t)e, adevăruri abisalizate ludic ce respiră un absurd ubicuu, iritant, secat de sens
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
dreptul de a iubi și de a fi iubită, nu crezi? Doctorul o privi câteva clipe și în ochii lui apăru o licărire care putea fi asemuită cu un sentiment de milă. Părul ei de catran răspândit pe perna albă iriza o lumină fluorescentă care o înnobila. Vă spuneam în una din serile trecute că vreau un copil. L-aș face singură, dar vă dați seama că nu e posibil. Nu voi destăinui nimănui niciodată numele tatălui și nu-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
păși în față. Se sprijini de portiera pasagerului, cu brațul drept, puternic, lipit de stâlpul cromat al geamului. După ce urcă în mașină, le făcu semn cu mâinile celor două tovarășe, ai căror ochi sclipeau ca ștergătoarele de parbriz pe sticla irizată de lumină a mașinilor aflate în trecere. Am urmat fluxul de trafic prin tunelul aeroportului. Corpul tare al femeii de lângă mine, în mașina americană de închiriat, vedetă neștiută a atât de multor seriale de televiziune de mâna a doua, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
obrajii, Împreună cu praful pe care l-a și simțit pe buze și pe limbă. Nu mai izbutea să deslușească unde se Întâlnesc ori unde se opresc străzile, nici unde Încep ori unde se termină clădirile. Nu mai vedea decât luminile irizate de deasupra capului. Hai, ce mai aștepți, ia-o! Se aflau Într-un loc Întunecos. Lăsaseră În urmă luminile ora șului, care acum pâlpâiau În depărtare. Mașina lor era oprită pe un drumeag noroios care se afunda În plantația de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și cu ea, departe de hămăitul ogarilor și țipătul cornului de vânătoare. Pe măsură ce ne apropiam de destinație, legătura dintre noi devenea tot mai puternică, trupurile noastre erau în contact permanent zi și noapte. Unde vag perceptibile, dintr-o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-am îmbrățișat de câteva ori îndelung. Din nou ochii ei ca ațele s-au încrețit la margini și s-au ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
strigă ea, în timp ce animalul se volatiliza, ca și cum n-ar fi fost, doar pirueta lui a stăruit suspendată pentru o clipă în aer, ca o umbră, ca o nebuloasă, alături de coada de Armadillo ce rămase o vreme în urmă, torcând și irizând aerul ca un fuior. Somnul. Trandafirul și Privighetoarea În ziua în care a aflat despre boala ei, a venit acasă și cât se poate de calmă s-a așezat la birou, a început să consulte pentru următoarele patru ore internetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
minusculă, unde încap zilnic zeci de autocare înțesate de turiști, deopotrivă cu bolnavi sau nebolnavi răsfățați de bolile lor închipuite sau efemere sau pur și simplu atrași de lumina de aur arsă, ce conturează colinele din Ouro Prieto, de aerul irizat de pulberea închisă a aurului răspândit peste tot în atmosferă. Poți vizita grădina deliciilor ca pe un muzeu, în orele în care Jorge nu somnambulizează sau în zilele lui libere. E o adevărată grădină botanică cu arbuști exotici și pomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu marea transparentă de smarald prin care se vedea deosebit de clar, de sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]