108 matches
-
jucăriile actuale, ci pe cele de odinioară, acelea simple și naive care au încântat copilăria generațiilor trecute: sfârleaza, baloanele de săpun, castelul de cărți de joc și atâtea altele. Explicațiile sunt savuroase și instructive. Baloanele de săpun, perfect sferice și irizate, au sugerat soluția problemei „voiajorului comercial” interesat de cel mai scurt drum între localități. Castelul de cărți de joc se prăbușește de fiecare dată la nivelul paisprezece și asta în cazul cel mai bun. Adultul crede într-o lipsă de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4941_a_6266]
-
făcea să se trezească și duhul așezării în care Verbul întrupării va fi să locuiască. Sufletul omului Sufletul omului nu-i ceva de prisos nu poate fi întors ca pe o haină pe dos și nici să-i scrutezi crochiul irizat ca pe un text poetic sublimat. Sufletul e viul transparent prin care se strecoară duhul inocent și care face timpul mort să reînvie în prezent. Și cînd se întristează dar și cînd jubilează sufletul omului e ca lumina în amiază
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
aș putea înființa rubrici! Pentru variație aș scrie și un roman rocambolesc! Ce n-aș da să pot reînvia în mine spiritul lui Ponson du Terrail! Ce n-aș da să fiu Maurice Leblanc!! Unde e, în ce zare veșnic irizată, s-a pierdut Arsene Lupin? Mi-a fascinat copilăria, toată viața mea, nu glumesc, am vrut să ajung un gentleman cambrioleur, un detectiv particular c-o secretară cu fesele mirobolante și sînii dulce detracați în hamuri! Sau să am geniul
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
Iar cele două gimnaste arată ca niște fete care mai fac și altceva, de pildă să meargă la o înghețată cu băieții, nu numai cascade de „șuruburi” și „echere” perfecte. Dar până și aceste imagini retro înduioșătoare răsar din luciul irizat, din tehnologia superfină a videodiscului... Toate rezultatele sunt afișate digital. Electronicăria sofisticată care la sprint sau natație scoate un învingător din neantul sutimii de secundă dă senzația preciziei absolute, a cântăririi farmaceutice, și deci corecte a performanței. Ieri dimineață, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-o de-a binelea. Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și le piardă apoi instantaneu. Mă mișcăm încet, pe un drum predestinat, și cineva crea în jurul meu existență. Da, eram sigur: mi se construia viața, un artist metafizic inventa secundă de secundă miliardul de amănunte, butaforie exuberantă și răpitoare, suprafață irizată dincolo de care era poate o radianță omogenă, sau indescriptibilul. Firește, această imensă aparență putea oricând să-și asume și aparența profunzimii. Puteai lua un eșantion de substanță (un strop de sânge din deget, să zicem), îl puteai pune sub microscop
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
perdele, geamul e stropit cu var. Stăm pe pat, îmbrățișați, și mă topesc de dragoste și magie. De-a lungul geamului numai dunga de sînge-nchegat mai stăruie o vreme, restul e noapte. Și se vede lumina rotundă, slabă, de ace irizate, a luminării, răsfrântă în fereastră. E o liniște frumoasă și tristă. Ghemuit lângă corpul mamei, privim amândoi cum, încet, dispare și dunga de sânge... Apoi, la lumina tremurătoare, sferică, a luminării, mama se ridică proiectîndu-și umbra colosală pe tavan și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de fluturi, ca spuma valurilor pe țărmul mării, făcea din București cel mai fermecător oraș construit vreodată, căci fațadele de piatră, ipsos și sticlă erau zilnic lustruite de aripi catifelate, iar aerul rămânea mereu impregnat de un puf de solzișori irizați, care, trași în plămâni, făceau ca traheea și bronhiile să lumineze, vizibile-n piepturi ca niște sucite tubușoare de neon. Ora aceea, cu soarele arzând ca un reactor nuclear în crucea bolții, ora la care soseau fluturii și-n care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit, strecurat ca un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce ideea existenței ochiului lui Dumnezeu lipit de fereastra lumii. Totul este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică, dar numai pentru o insesizabilă clipă. Imediat se convertește în alte imagini care își caută un alt făgaș. Dramatică este mișcarea de interiorizare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în întunericul absolut stau cu ochii deschiși și mă gândesc. Cum să lupt cu himera mea? Cu acel dragon de focuri bengale care s-a ridicat și a țipat în viața mea de adolescent retras și sfios. Cu acel cuțit irizat care, apăsând ușor, sadic, în structurile mezencefalului, mi-a despărțit emisferele una de alta. Victor, tu ești curat și spiritualizat, pe când eu, știi bine, nu-ți pot privi ochii fermi. Merg încet cu povestirea, pentru că rana e profundă și durerea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bănuți aurii de ciocolată? Dar douăzeci de ani mai târziu am văzut în casa ei aceeași păpușă. Iată, acum, când scriu, e lângă mine: o legăn și, clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca domnișoară când lucra la țesătoriile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
agățată de bretelele pantalonilor cadrilați și cu memoria ciuruită de mărarul înmiresmat al ipotezelor, vrui să mă subtilizez, depășit de vraja rea a clipei: lasă-mă să te las în mătasea misterului! Dacă el, Lepidopterul vorace, mă depista în preajma-i irizată? Poate că-și aștepta firoscos următoarea victimă: curioși de-alde mine, slobozi prin lobodă, topiți de gratuitatea Ăde-o nebunie delicioasă!) a voiajelor cu trotineta în jurul glumei finale!!! Fragedul cufăr. Cam la două-trei săptămâni, mama mă băga cu tandrețe într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
furiș pînă la ușa Încăperii și am ieșit Într-o cămăruță cu balcon și cu o ușă ce părea să dea spre scară. Pardesiul și pantofii mei erau pe un scaun. O lumină purpurie pătrundea pe fereastră, Împodobită cu reflexe irizate. M-am Îndretat spre balcon și am văzut că ningea În continuare. Acoperișurile unei mari părți din Barcelona se zăreau Împestrițate cu alb și stacojiu. În zare se deslușeau turnurile școlii industriale, ca niște ace prin ceața aprinsă de ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
către una din camerele grupate în jurul peristilului. Intră amândoi într-un salonaș cochet, pe care îl folosește de multe ori drept birou, pentru că se află lângă bibliotecă. Spre deosebire de celelalte încăperi de la parter, care nu au nici o fereastră spre stradă, lumina irizată a soarelui pătrunde aici printr-o deschizătură mare în zid. Zăbrelele fixe din marmură sunt umplute cu lamele subțiri de piatră translucidă, mică și sticlă colorată, aranjate în forme geometrice. Tiberius se așază, își sprijină cotul pe masă și-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi asaltară urechile: trilurile unei păsări exotice. Își recăpătase auzul și gustul, era timpul să treacă la simțul văzului. Ochii se deschiseră către o junglă ecuatorială. Copacii își ridicau spre cer brațele verzi și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din ramură în ramură. Păsări cu pene caudale nemăsurate nu conteneau să se prăvălească și să se avânte iarăși în urma unor insecte. Un quetzal trăgea cu ochiul la ea din sălașul său, instalat în trungiul unui smochin agățător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să facă față prezentului, oricît de nesigur ar fi fost. Fusese unica regulă pe care se sprijinise În toți anii de război. Împinse lada spre suprafața uleioasă. În ultimele clipe ale serii, apa moartă se Învioră cu trandafiri de culori irizate. În timp ce lădița plutea mai departe, precum coșciugul unui copil chinez, cercurile de ulei alergau să o Îmbrățișeze și trimiteau o lumină tremurătoare peste rîu. Jim se urcă printre deținuții care se odihneau și se așeză jos lîngă domnul Maxted. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
testicule mari ovale, un lucru maro-și-vânăt necircumcis - un tub, un șarpe; peri metalici se zbârleau la baza groasă și vârful se Încovoia dincolo de mâna ce-l sprijinea, demonstrativ, amintind de mobilitatea cărnoasă a trompei de elefant, deși pielea era oarecum irizată mai degrabă decât groasă sau aspră. Peste antebrațul și pumnul ce-l țineau, Sammler fu pus să se uite la acest organ. Nici o presiune n-ar fi fost necesară. În orice caz s-ar fi uitat. Intervalul fu lung. Expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să vi-l fi provocat. La femei sentimentul cel mai ascuțit al faptei rele pare a fi Într-un loc diferit. Caietul șade În fața mea chiar În acest moment. Este din carton verde ca marmura, iar cerneala este maro și irizată, aproape ca bronzul. Pot fi găsit la orice oră a nopții la numărul de sub data de mai sus. Sluga dumneavoastră supusă, Artur Sammler — Margotte, spuse el, părăsind biroul. Stătea singură, mâncând În sufragerie, sub un abajur imitație de Tiffany Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
buna lui creștere îl îndemna să se amestece în vorbă. - Ce frumos lucru culoarea pe-atunci! zise. Reflexele felurite, prinse în lumina lor adevărată, compun "albul" - un alb fără de alb. Prin acei argintiu sau opalin, sau pe-alocurea un verde irizat reprezintă așa de bine o rochie albă, subt lumina frunzișului și la umbra perdelei. Observația lui Hallipa era bună. Avea un glas mai conciliant, probabil ca să readucă în vizuini pe tovarășa lui mânioasă. Cu Mini vorbea tot indiferent, liber, ca și cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire... Ascultă, șoaptele defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțială cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Retina Vancea reține chipul de porțelan alb, privirea rănită, genele lungi, zbatere de fluturi negri. Ar vrea să se miște, s-o vadă, să întregească imaginea, să-i vadă brațele, bustul, gâtul, dar nu i se oferă decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană, ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
țuguiat ce nu lăsa lumina să pătrundă nici în cele mai însorite și limpezi zile. Toate lucrurile erau în ordine, la locul lor, numai că fiecare dintre ele purta un fel de aură, mai exact lumina stătea ca un cheag irizată în jurul lor, creând acea senzație de imponderabilitate, cu toate că poziția lor relativă era aparent neschimbată. Și camera ei i se dezvăluia dintr-o dată ca un fel de puzzle spațial în care lucrurile s-au depărtat ușor unele de altele, ca și cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de scânteieri de noroc: uneori îi zărea cercelul iubitei, legănându-se în ureche, sclipirile soarelui sau un uliu în zbor. Într-o dimineață, văzu în clar locomotiva și trenul, și pe urmă cortina căzu la loc. Locuia într-o ceață irizată și albă, care câteodată devenea gri ori se albăstrea ca hârtia de turnesol. Respira sub un voal de cașmir, care i se lipea, uneori, de nări. Căci erau și zile când se temea și i se părea că trăiește sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lacuri. Dincolo de parc, deasupra câmpiilor aburinde, se ivea curcubeul; câmpiile se sfârșeau În marginea Întunecată și crestată a unei păduri de brazi Îndepărtate; o parte a curcubeului o traversa și acea porțiune a marginii de pădure sclipea magic prin vălul irizat, verde și roz-pal, tras În fața ei: era atâta tandrețe și splendoare În acest spectacol, Încât, pe lângă el, reflexele romboidale, colorate, produse pe pardoseala pavilionului de Întoarcerea soarelui, păreau niște rubedenii sărace. O clipă mai târziu a Început prima mea poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]