23 matches
-
floare și mister Ești minunea mea din Cer, De ne jucăm de-a plecarea, Tu să nu îți pierzi cărarea, Gândește-te c-am să dorm Lângă visul tău din somn Să-ți fac nopțile frumoase Cu doine și cu irmoase, De ți-e frig și ți-e târziu, Strigă-mă că am să viu Să te văd, să te sărut, Firicelul meu de lut... sâmbătă, 14 martie 2015 Referință Bibliografică: cântec pentru fata mea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
CÂNTEC PENTRU FATA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426339710.html [Corola-blog/BlogPost/377801_a_379130]
-
cântă în întregime Canonul Nașterii Domnului, iar credincioșii cinstesc icoana Nașterii Domnului. Praznicul se încheie cu Liturghia din ziua Nașterii Domnului. Toate aceste rituri săvârșite în biserică stau sub semnul slăvirii Nașterii după trup a lui Hristos, astfel cum enunță „irmoasele” Canonului Crăciunului "Hristos Se naște! Slăviți-L!". Și slăvim Nașterea lui Hristos pentru că ea este o taină, o minune dumnezeiască: “Taină minunată și neobișnuită văd” (irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Nașterii). „Taina minunată și neobișnuită” a Nașterii
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI SAU PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL NAŞTERII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarbatoarea_craciunului_sau_praznicul_imparatesc_al_nasterii_domnului.html [Corola-blog/BlogPost/371102_a_372431]
-
biserică stau sub semnul slăvirii Nașterii după trup a lui Hristos, astfel cum enunță „irmoasele” Canonului Crăciunului "Hristos Se naște! Slăviți-L!". Și slăvim Nașterea lui Hristos pentru că ea este o taină, o minune dumnezeiască: “Taină minunată și neobișnuită văd” (irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Nașterii). „Taina minunată și neobișnuită” a Nașterii a fost dezvăluită de Duhul Sfânt profeților și proorocilor din Vechiul Testament cu mult timp înainte de împlinirea ei. Spre exemplu, proorocului Isaia: „Iată, Fecioara va avea în
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI SAU PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL NAŞTERII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarbatoarea_craciunului_sau_praznicul_imparatesc_al_nasterii_domnului.html [Corola-blog/BlogPost/371102_a_372431]
-
satului: ghicitori, povești, basme, doine și cântece vechi de vitejie sau de haiducie. Cele 400 de texte, care însumează lirica populară, în manuscrisul 2260, 315-328 ce se găsește la Biblioteca Academiei, sunt culese o serie de cântece de lume și irmoasele(11) ce cuprind peste o sută de texte. Pe lângă toată această încărcătură de creații populare se mai adaugă baladele și basmele populare în proză, din care marele poet s-a inspirat în poemele sale: ”Călin nebunul, Fata-n grădina de
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434397224.html [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
un căuș de grăunțe. Acu s-a dus la râșniță cu dânsele. După ce le-o râșnit, a eșit afară cu căușul cu făină și s-a pornit o furtună mare și i-a luat toată făina din căuș. 11 Irmós, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. - Din sl. irmosŭ. Cf. DEX, 1974. 12 Caietul 2262 miscelaneu din 217 foi, cuprinde mult material. Foile 64-66, 94-95, 98, 10l-l02,117, 123-l24,143-l50 au făcut parte din același caiet
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434397224.html [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
a compus - scrise pentru cor mixt sau cor bărbătesc, au intrat în repertoriul tradițional și oficial al Bisericii Ortodoxe Române, precum „Doamne miluiește” (întreit), „Crucii tale”, „Hristos a Înviat !” (în Fa major), cântările de la cununie, „Imnul arhieresc”, catismele de la înmormântare, irmoasele’, „Veșnica pomenire” (în Do minor), chinonicele. Fiind potrivite cu caracterul slujbei din care fac parte, echilibrate și accesibile pentru orice tip de formație corală, unele - precum „Hristos a Înviat !”, s-au răspândit în toate provinciile României. Printre piesele corale corale
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
Cartea cu autograful lui Perpessicius, ce se publică aici întâia oară, se află în biblioteca dinstinsei doamne Ioana Vlasiu, fiica scriitorului. 1 Mihai Eminescu - Literatura populară. șVolumulțVI. Introducere. Poeme originale de inspirație folclorică. Lirică populară. Balade. Dramatice. Basme în proză. Irmoase. Paremiologie. Note și variante. Anexe. Exerciții și Moloz. Caietul anonim. Bibliografie. Indices. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 63 reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1963, 756 pagini + Erată. 2 Perpessicius - Lecturi intermitente (V) în Gazeta literară
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
măsură, psalmii arghezieni. Alt model, în această fază, este G. Bacovia. Lipsește, acum și mai târziu, Lucian Blaga. Argoticele (într-o variantă ele se numesc Cântece la drumul mare) arată, cu accentele lor tânguitoare și prefăcute, o relație afectivă cu irmoasele lui Anton Pann și cu poemele erotice ale Văcăreștilor, cum se vede și în Cartea de recitire (1972). Versurile vorbesc despre un spirit juvenil care încearcă să afle „o vedenie”, cum va zice poetul mai târziu, adică un stil propriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
din epocă (anii ’50). Tânărul versificator este când angoasat, când „bășcălios” și sfidător. Cele mai multe sugestii vin din direcția Arghezi și din „cântecele de ibovște” pe o tradiție muntenească. Arghezi însuși amestecase în pasta din Florile de mucigai culorile și jalea irmoaselor. S. alege două modele care în aparență se împacă așa cum se împacă ziua cu noaptea. Unul este grav și trimite la esențele lumii și la jalea metafizică a existenței, altul cultivă limbajul argotic al periferiei și bocetul erotic prefăcut, suferințele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și parodie. Ca și, fără îndoială, „trimiteri” la Tudor Arghezi și Ion Barbu. Totuși, aceste afinități ori coincidențe nu dau seama integral de panoplia și maniera poetului, din care răzbat incontestabil accente goliardice, uneori villonești, mai ales în nerușinat-candidele epitalamuri, irmoase ori invocații erotice. Oricum, nu în asemănări ori filiații stă valoarea poeziei lui, ci în originalitatea extrem de rafinată a „formulei”. În pofida „modestiei” aparente, a caracterului „insignifiant” , așa-zis mărunt, anodin și intimist al tematicii, a candorii angelice a liricii sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
lui Constantin Brâncoveanu: „Mulți ani, mulți ani, facă Dumnezeu, Prea luminatului, Înălțatului Domn și stăpânitoriului a toată Ungrovlahia, Domnului Domnului Constandin Voivoda“, „Întru pofala (lauda) Mitropolitului Ungro-Vlahiei, Kir Antim Ivireanul“, „Întru pofala boierului mare“, „la masa celui ce gătește ospățul“, „Irmoase veselitoare la masă“, „Rugăciunea lui Filothei pentru Costandin Voevod“ și „Tropare pentru ucenici“. Dintre acestea doar polihroniile se cântau În biserică, dar erau cu totul diferite de cântarea „pre Stăpânul“ pe care o avem astăzi. Aceste polihronii erau nominale și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
cu râvnă În vremi, ca să facă câteva ceva În limba noastră, precum fericitul Întru pomenire Arsenie Ieromonahul Coziianul, Calist Protopsaltul Sfintei Mitropolii a Bucureștilor și Șărban Protopsaltul Curții Domnești. Carii, nu numai Anastasimatarul melos, Stihirarul melos, Heruvicele, Priceasniile toate, Catavasiile, Irmoasele toate și altele dar și partea cea mai multă a Papadichiei o au prefăcut românește, cu toată desăvârșita alcătuire, minunați dascăli și alcătuitori vremii lor stând În cea veche musichie“. Motivul pentru care aceste „alcătuiri“ sau „tălmăciri“ În românește nu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
toți oamenii pe gratis peste ele și îi găzduiești peste noapte." (7 iulie 1976 - Sibiu) * Text bisericesc ortodox din Cacova (anul 1771): " Intru adâncul greșalelor fiind, chem adâncul cel neurmat al milostivirii tale, din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă" (Peasna 6 - Irmosul, Evanghelia) * Demnitatea, consolarea înfrânților. Parastasurile, pomenile, dăruirea hainelor morților, respectarea, ținerea riguroasă a zilelor de pomenire, ritualul ortodox al înmormântărilor, sunt o organizare scrupuloasă a durerii. Initium (începutul) oricărei înțelepciuni este TIMOR DOMINE - teama de Dumnezeu... * Pentru ca teroarea să fie
Vorbe desperecheate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6826_a_8151]
-
footnote Cosma, Viorel Muzicieni din România Lexicon, vol. IX (Ș - Z), București, Editura muzicală, 2006, p. 136. footnote>. Manuscrisul grecesc nr. 50 Începutul cu Dumnezeu cel Sfânt al Irmologhionului de cântări calofonice alcătuite de mai mulți dascăli - cuprinde nu numai irmoase - cum arată titlul - ci și axioane, inclusiv unul din Postul Mare al lui Nectarie Protopsaltul Sfântului Munte Athos și un altul de la Înălțare, scrise ulterior. În subsolul filei se poate descifra numele lui Ucenescu și anul 1851, dar caligrafia nu
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
pătruns elementele creației siriene de imnuri, care aveau în introduceri și între cântările oficiale texte populare noi. Mai târziu, au fost aplicate melodii care se potriveau metricii textului, fapt ce a condus la apariția unei noi forme imnice și anume Irmos (legătură). În secolul al VI-lea și al VII-lea, sirianul Roman Glasdulce va scrie așa numitele Condacuri, care erau poeme ale căror strofe (18-24) erau legate între ele prin acrostihuri (o combinație între inițialele versurilor). Condacul ca structură este
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
De ce i-o călugărit, De nu i-o căsătorit... O chilie ș-o fântână, Fântână cu apă bună, Mers-o fete și neveste Mers-o și mândruța lui, Cu botele Ca florile, Cu mînile Ca rujile. 185 {EminescuOpVI 186} G. IRMOASE 137 Frunză verde sălcioară, Măriucă, Mărioară, Cu rochița roșioară, Cu polcuța foc și pară; Frunză verde fir de linte, Măriucă fără minte, Zi măni-ta să te mărite. - Însoară-te Dumneata Să văd ce poamă-i lua. De-i lua una
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu un picior Nu mă lăsa cel cu două picioare Că mă mâncă cel cu patru picioare. Am o haită Și toată ziua latră, vara la soare. (Melița) 381 {EminescuOpVI 382} {EminescuOpVI 383} {EminescuOpVI 384} {EminescuOpVI 385} A (2306) Câteva irmoase ce se cântă după masă. Cântece de lume din jumătatea întîia a secolului. (Estrase dintr-un manuscript cu cîntece). 1 Dintr-a patriei dulci sânuri Vrajmașul mă isgonește, Depărtat de ea suspinul Zilele îmi otrăvește. O Moldavie iubită, O fericire
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se zice - începu el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum!!) Mai lucid, dobermanul sări, îl înșfăcă de un crac și-l zdrumică la pământ; apucase să fredoneze doar un condac și-un irmos...Pe-aici stăpâne, vino să ne amestecăm printre porci, căci Prefectul avea, pasămite, vreo zece turme de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau de la cotețul din spatele blocului. Deci cei doi nu mai stătură pe gânduri: se îmbulziră cu rozătoarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la bătrînețe) și În intensitate: pasiunea trăiește intr-o perpetuă stare de delir. Curios, inima nu explodează niciodată. S-a obișnuit cu acest puls infernal. Menirea ei este să trăiască pe culmile durerii, așteptînd milostivirea. Anton Pann antrenează, Într-un irmos, toate părțile trupului În aventura sentimentală: ochii, limba, pieptul, buzele, mîinile, chiar și picioarele. Vine la urmă și sufletul care se predă. Părțile corpului sînt mesagerii și instrumentele posesiunii În dragoste: Pieptule ce pînă azi Știu și decît să arzi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rai: „carele după greșala sa (...) a avut destulă materie de plînso-cuvîntare”... Pann pune muzica În rîndul meșteșugurilor fundamentale, rolul ei fiind să Împodobească și să Înfrumusețeze vîrsta, viața și fapta. Cu „mica (lui) putere” a adunat, dar, de la alții aceste irmoase și le prezintă, acum, bunilor creștini. Iată În ce stil patetic apără Pann cauza muzicii plînso-cuvîntătoare: „Întăriți-vă Întru nestrămutatele definiții ale muzicii, arătați-vă fii adevărați ai patrii și lucrați cele spre folosul neamului, ca nu numai În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și adiatele lui. 24. O șezătoare la țară. Povestea vorbei și, din nou. portretul femeii Îndrăcite. Figura conjugalității periclitate. Femeia bună, În fine. 25. O paranteză: paraliteratura lui Anton Pann (dedicațiile Înștiințările de plată, precuvîntările...). Estetica și spiritul comercial. Folosul irmoaselor. Nedesăvîrșirea Începutului. Poezia ca trecere și petrecere... Stilul luminat și scrisul gorgonat. Cuviința și retorica. Un spectacol verbal În jurul unei teme morale. „Pritocirea” În minte și metoda colajului. 26. Retorica amoroasă. Protocolul iubirii. Formele de adresare În discursul Îndrăgostit. Firea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
București, 1967, p. 227). 140 Vezi studiul lui Camille Paglia, Sexual Personae. Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson, Yale University Press London & New Haven, 1990, la care voi mai trimite pe parcursul demonstrației mele. 141 Interesant e că și "irmoasele" eminesciene ilustrează o concepție "dualistă" similară (M. Eminescu, "Irmoase și cântece de lume", în Opere, vol. XV, ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, București, 1993, pp. 1013-1018). Iată o "mostră" ilustrativă: "Mult mă mir și mă badur/Cum stă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Paglia, Sexual Personae. Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson, Yale University Press London & New Haven, 1990, la care voi mai trimite pe parcursul demonstrației mele. 141 Interesant e că și "irmoasele" eminesciene ilustrează o concepție "dualistă" similară (M. Eminescu, "Irmoase și cântece de lume", în Opere, vol. XV, ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, București, 1993, pp. 1013-1018). Iată o "mostră" ilustrativă: "Mult mă mir și mă badur/Cum stă p..da lângă c.r,/Și nu moare/de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]