10 matches
-
cunoaștere, trepidînd între raționalism și protocronismul aparent repausat, recent resurect, cel pripit taxat de N. Manolescu drept „confiscabil ideologic” (1991), încerci savoarea lecturii mai ales din astfel de scrieri, Ion Pachia-Tatomirescu fiind un magister ludi greu de situat între livresc, ironismul postmodernist și enciclopedismul suprasaturație intelectuale; în opera sa de cercetător și istoric, pare a fi al unei vocații (și este!), iar poezia - cvasi-ludică, - îi este un exercițiu catarsic, marjînd pe calambur, lexic impregnat de livresc, pe urzeala mito-poetică a originismului
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_ion_pachia_tatomirescu_un_cavaler_la_curtea_oximo_none_1327651407.html [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
a mai fost jucată, posibil din motive de cenzură. După anul 2000 revine la preocupări mai vechi: fenomenologie, ironie romantică versus ironie postmodernistă, globalizare (intersecția dintre cultura occidentală și cea extrem orientală). În 2010 îi apare cartea " Dincolo de ironie și ironism - plecând de la discuții virtuale cu unii clasici de marcă ai PoMo" , reeditată în 2015. Din 2002 este membru titular al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române și, din același an, redactor șef al revistei
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice mai ușor identificabile sunt evazionismul fantezist, profesat cu deosebit răsunet în epocă de Constant Tonegaru, și ironismul lui Geo Dumitrescu, temperat prin exprimarea constantă a palpitului propriu-zis afectiv. Într-un poem reprezentativ, Studiu la proiectul de poduri, personajul liric anunță o „Domnișoară Inginer” că „au înflorit trandafirii nobili din parc, / Altoiți de grădinarul importat din Olanda”. Ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
destine. Romanul Baraj (1985) este mai puțin istoria unui șantier în care se ridică un mare obiectiv, cât îndeosebi aceea a paralelismului dintre construirea barajului și scrierea romanului, evenimente ce se interferează sub ochii cititorului, nu fără complicități ironice. Îmbinarea ironismului și a realismului este continuată și în Zodia berbecului (1987), roman care evocă la suprafață viața crescătorilor de oi, dar care profită substanțial de viziunea modernă asupra textului ca intersecție de texte. Stilistica motivului în proza literară (1981) este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
la ideea post-metafizică și post-epistemologică de solidaritate, filosoful american nu ascunde nicio clipă că a optat pentru un demers în care utopia joacă un rol fundamental: "Unul dintre scopurile mele (...) este să sugerez posibilitatea unei utopii liberale: una în care ironismul, în sensul lui relevant, e universal"190. E vorba, desigur, despre o utopie etnocentrică, una care își propune, ca interes legitim pentru noi, să ofere soluții la încercările noastre permanente de a îmbunătăți instituțiile, aranjamentele, practicile și valorile noastre. Este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
îi ordonam în curente / impresioniștii la dreapta / expresioniștii la stânga / la nord și la sud / câțiva ocoliți de binefacerile absolutului / și noi în centrul pământului / într-un ochi de reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică și ironismul carnavalesc al viziunii e definitoriu pentru discursul cultivat de Nora Iuga:”Toate cărțile junglei topite în groapa cu var”, - dar, imediat, și: “deschide fereastra / să intre puțină frivolitate”; sau: “la micul dejun gura / din care zboară zece misive de pace
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând un imaginar, de o expresivitate singulară, al corporalității abstractului și inefabilului”. Marin Sorescu este un parodic și un ironic. Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică” lucidă (Marin Mincu), diferită de dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
de felul recentei Portret sumar al unui necunoscut de altădată) că Prelipceanu era încă de la primele volume poet. Poet veritabil. Problema, așadar, nu era atât a lui, cât a instrumentarului analitic. Dacă e adevărat, cum afirmă în continuare Manolescu, că ironismul autorului Turnului înclinat (1966) era în esență afin cu acela al lui Sorescu, atunci de ce critica nu l-a asumat ca atare? De ce a rămas mai degrabă inertă la o formulă care, de bine, de rău, îi era familiară? Dintr-
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
în esență afin cu acela al lui Sorescu, atunci de ce critica nu l-a asumat ca atare? De ce a rămas mai degrabă inertă la o formulă care, de bine, de rău, îi era familiară? Dintr-un motiv simplu. Nu de ironism era vorba (decât, poate, într-un sens foarte larg), ci de cinism. Cât privește filiația soresciană, aș pune-o ca simplă notă de subsol a unei fraternități ceva mai plauzibile. Aceea cu Dorin Tudoran. Vor fi fiind destule care să
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
constante ale autorului. Egale între ele atât ca mecanism poetic, cât și ca valoare, versurile din volumele lui U. păstrează maniera fără a o sărăci prin autopastișă sau epuizare: manierism, atemporalitate, repertoriu retro, neoexpresionism relativizat prin punerea în perspectivă, bonomie, ironism, predispoziție către retorizare, obscuritate semantică. Unul din punctele de vârf, Poemul de purpură, ilustrare în zece pași neconsecutivi narativ, decupați după o indeterminare variabilă, a temei sângelui, poate fi privit ca o replică (în sensul dramatic al cuvântului, și nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]